Cum recunoaștem depresia într-o țară în care, oficial, nu există această boală? „Când am primit diagnosticul am zâmbit”
HotNews.ro încearcă să explice ce este depresia și cum poate o persoană care trece prin așa ceva să ceară ajutor, fără să simtă că e o povară.
„Diagnosticul mi-a fost pus pe 1 februarie, pentru că m-am dus la psihiatru. M-am dus cu scopul de a-mi da ceva să dorm, pentru că adormeam foarte târziu și mă trezeam obosită”, povestește Lavinia, o tânără din București, despre momentul în care a aflat că are depresie.
Acum, la trei luni de la acel moment, ia antidepresive și merge la terapie, în timp ce încearcă să înțeleagă pe deplin care-i faza cu depresia și cu stările noi pe care le trăiește.
Lavinia nu este singura care trece prin asta. Aproape fiecare dintre noi a avut la un moment dat un episod depresiv sau cunoaște o persoană care suferă de depresie. Cu toate acestea, încă nu vorbim suficient despre așa-numita „boala secolului”. I se spune așa pentru că, într-adevăr, cazurile de depresie au început să crească din anii ‘90 încoace, iar situația s-a accentuat după pandemie.
La nivelul Uniunii Europene, potrivit datelor colectate de Eurostat în 2019, 7.2% dintre europeni sufereau de depresie cronică. Asta înseamnă că aproximativ unu din 14 oameni a experimentat ceea ce povestește Lavinia, într-o formă sau alta. Cele mai afectate sunt femeile, care sunt aproape de două ori mai mult predispuse să sufere de depresie decât bărbații.
Țările cu cele mai multe cazuri de depresie raportate sunt Portugalia (12.2%), urmată de Suedia (11.7%). La polul opus, țara unde oamenii par să fie cei mai fericiți este România, cu un procent de doar 1%. Situația ar putea părea senină, însă lucrurile sunt mai complicate decât o arată cifrele. Lipsa raportărilor este în strânsă legătură cu stigmatul asociat bolilor mintale, încă prezent în societatea românească.
Chiar dacă librăriile abundă de cărți de self-help cu titluri ostentative și soluții la problemele de sănătate mintală, depresia încă rămâne un subiect tabu și puțin abordat. Totuși, majoritatea lumii știe ce sunt tristețea sau stările depresive.
Sunt unele situații în care e ușor să fie recunoscute. Poate fi vorba de o despărțire, care a fost amânată prea mult timp sau moartea unei persoane apropiate, dar și simplul fapt că nu ies pasiențele așa cum ne așteptam.
Ce se întâmplă atunci când aceste stări nu mai vin cu lacrimi și lucruri obișnuite lor, ci mai degrabă cu o stare de letargie acută și prelungită?
Stare depresivă vs. depresie clinică
„Nici măcar nu trebuie să fii supărat. În momentul în care mi s-a pus diagnosticul ăsta chiar am făcut o postare pe Instagram cu mine zâmbind. Eu zâmbesc mereu. Râd mereu și mi-am zis „cum i se poate pune diagnosticul de depresie unui om care mereu zâmbește?””, se întreba Lavinia chiar după ce a primit diagnosticul.
În scurt timp afla că depresia nu este doar despre supărare, cu care este asociată de către multă lume. Lipsa motivației, stresul și sentimentul că pierzi direcția pot sugera că cineva trece printr-o stare depresivă. Aceste situații apar din ce în ce mai des în cadrul ședințelor de terapie, după cum explică psihoterapeuta Nora Lefter.
Când vorbim despre o depresie majoră, lucrurile devin mai grave. „Deja vorbim de niște simptome cum ar fi lipsa profundă de sens, o lipsă completă de plăcere. Când zic plăcere mă refer la faptul că nu mai găsești niciun fel de bucurie, niciun fel de sens, de însemnătate în activitățile care îți plăceau”, explică psihologa.
Ceea ce cândva părea o activitate ușor de făcut, în puțin timp poate să se transforme într-un chin. Iar în cazul depresiei, simptomele trebuie să fie consecvente și să se întindă pe perioade mai lungi de timp, ca să fie luate în considerare. De asemenea, în multe dintre cazuri apar și gândurile suicidale. Depresia este principalul factor de risc asociat cu suicidul sau ideația suicidară, potrivit datelor publicate de Organizația Mondială a Sănătății în 2019.
„Deci, în termeni de psihologie, asta se numește ideație suicidară. Când te gândești la propria moarte sau te gândești „Ok, dacă ar fi să mă sinucid, cum aș face-o?”. Sau pur și simplu te gândești la ideea asta. E important să fim atenți ce a cauzat chestia asta, dar devine un semnal de alarmă când cineva într-adevăr începe să-și facă un plan și să-l pună în aplicare”, explică Nora Lefter.
În multe dintre aceste cazuri, pacienții apelează direct la psihiatru. La fel s-a întâmplat și în cazul Laviniei. Explicațiile sunt multiple, însă terapeuta consideră că mulți pacienți văd asta drept calea mai ușoară, fiindcă terapia durează mai mult. Lavinia a început, încă de la primirea diagnosticului, să meargă atât la terapie, dar și să ia antidepresive.
Antidepresivele, pansament sau soluție pe termen lung?
FOTO: Panthermedia / Profimedia
„În cazurile cele mai accentuate, de multe ori, se merge și pe antidepresive, dar e extrem de important ca antidepresivele sau orice tratament medicamentos pentru tulburări mentale să fie însoțit de ședințe de terapie. Deci medicamentele nu sunt suficiente. Cu siguranță, ajută în momentele dificile, în momentele critice, dar persoana în cauză are nevoie de mai mult de atât”, continuă psihologa.
Întrebările legate de eficiența antidepresivelor devin din ce în ce mai dese, în contextul în care consumul lor este în creștere. Un studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății din România, citat de Panorama, arată cum a crescut consumul de medicamente anxiolitice și antidepresive în 2020, față de 2019.
Lavinia spune că i-a fost foarte frică la început când a aflat că e nevoie să ia medicamente. Mai exact, se temea „să nu devină zombie”, așa cum auzise că se poate întâmpla în unele cazuri.
„Mi-era frică să ajung să nu mai pot să gândesc pentru muncă, să fiu prea detașată, dar nu s-a întâmplat asta. Pur și simplu nu mai ajung în punctul în care să mă enervez exagerat de tare, încât să devin agresivă verbal”, descrie tânăra ce schimbări a observat de când a început să ia antidepresive. Psihiatra la care merge regulat o ascultă și au ședințe de câte o oră, în care stabilesc dacă e nevoie să schimbe sau nu tratamentul.
S-a întâmplat asta odată, când Lavinia și-a dat seama că de la un medicament avea coșmaruri care păreau reale. Se trezea extenuată, așa că, în scurt timp, a trecut pe alt medicament.
Un studiu publicat în 2022 de către PLOS One a vrut să vadă care sunt diferențele între pacienții care suferă de depresie și iau antidepresive comparativ cu cei care nu iau niciun fel de medicament. Studiul a fost făcut pe pacienții cărora li s-au prescris medicamente pentru o perioadă de doi ani și a analizat atât calitatea vieții, cât și starea lor mentală din această perioadă.
Concluziile arată că nu există diferențe notabile între cele două grupuri. Așadar, viitoarele studii ar trebui să se focuseze, potrivit cercetătorilor, pe efectul pe termen lung al antidepresivelor, combinat cu diferite tehnici de terapie, nu doar pe efectul antidepresivelor.
În cazul Laviniei, medicamentele par să funcționeze. Chiar dacă nu s-a simțit complet diferit după primele luni de tratament, acum începe să vadă diferențele. Înainte să se consulte cu un psihoterapeut și cu un psihiatru începuse să nu se mai recunoască.
„Din persoana care voia să iasă non-stop afară, am ajuns să nu mai vreau să ies din casă. Stăteam numai în pat și mă uitam la serial, nu aveam motivație să fac nimic. Nu mai simțeam nevoia să vorbesc cu oameni. Și mie îmi place să vorbesc cu oameni…”.
Activarea comportamentală, element cheie în cazurile de depresie
Situația descrisă de Lavinia este comună în cazul celor care suferă de depresie. Apare apatia, lipsa de motivație și dorința acută de a sta zile întregi în casă, uitându-te la toate serialele de pe Netflix și la tot ce a mai apărut nou pe YouTube. Tocmai de aceea, un rol important în terapie și în abordarea depresiei o are activarea comportamentală.
Nora Lefter explică cum, în cazurile severe de depresie, chiar și lucrurile obișnuite pot să devină un chin. Până și să îți prepari micul dejun poate să pară mult mai greu decât era înainte. Ca să poată să iasă din acel punct, persoana va trebui să reînceapă, puțin câte puțin, să facă acele lucruri. Nu trebuie să fie ceva măreț din prima. Dacă înainte iubea să mănânce dimineața shakshuka cu pâine prăjită, acum e suficient dacă își fierbe un ou.
„Ideea e cumva să ne forțăm. Mergem pe principiul ăsta de „pofta vine mâncând” și începem cu activități cât se poate de simple, care sunt ușor de de completat. Pentru că, odată ce vezi că ai reușit să faci activitatea asta simplă, începi să prinzi încredere. Încetul cu încetul începi să faci lucruri mai complexe, să-ți recapeți din putere și din energie”, continuă psihologa.
Tocmai de aceea e foarte important pentru unii oameni care suferă de depresie să aibă un loc de muncă sau activități care să le seteze o rutină, de multe ori necesară.
Poți să-ți iei concediu medical dacă ești în depresie?
Bineînțeles, există diferite nuanțe legate de felul în care sunt adaptate persoanele care suferă de depresie la locul de muncă. Chiar dacă pentru unele dintre ele este benefic să fie înconjurate de oameni și să se forțeze să facă altceva pe lângă statul în pat, câteodată poate părea o corvoadă.
Nora Lefter spune că nu a întâlnit până acum cazuri în care pacienții să îi spună că ar vrea concediu medical, dar crede că ar fi posibil în cazurile de depresie majoră și unde se constată că mediul de lucru e unul abuziv. Depresia este responsabilă pentru aproximativ 50% din cazurile de concediu medical din Uniunea Europeană, potrivit unui raport publicat de The Economist.
Oamenii care suferă de depresie pot întâlni multe obstacole la locul de muncă, tocmai de aceea e important ca angajatorii să comunice constant cu angajații, în special în aceste cazuri.
Referitor la ce pot face angajatorii pentru a-i ajuta pe cei care se confruntă cu probleme de sănătate mintală, OMS a publicat un ghid printre care se numără următoarele sugestii:
- Instruirea managerilor sau angajatorilor cu privire la chestiuni ce țin de sănătate mintală;
- Traininguri pentru angajați legate de probleme de sănătate mintală, care pot reduce stigma și cresc nivelul de conștientizare al angajaților;
- Intervenții pentru fiecare individ în parte pentru a-i ajuta să facă față stresului;
- Susținerea angajaților care trec prin momente dificile să participe și să facă lucruri de care să fie mândri, care le pot crește nivelul de încredere în ei;
- Crearea unui mediu deschis la schimbare, pregătit să protejeze și să promoveze sănătatea mintală.
Oamenii cu probleme de sănătate mintală pot fi victimele discriminării la locul de muncă și a inegalităților. Excluderea lor de la sarcinile zilnice nu este o soluție. Să nu ai un loc de muncă poate fi un alt risc pentru sănătatea mintală. Lipsa unui loc de muncă sau nesiguranța financiară pot fi factori de risc în tentative de suicid, adaugă OMS.
Tocmai de aceea, e important ca angajatorii să creeze un spațiu în care angajatul să simtă că poate să fie vulnerabil. Câteodată, în acest lucru stă vindecarea.
„Lumea încearcă să pară puternică, dar cumva, dacă-ți ascunzi problemele sub preș nu le rezolvi. Ba din contră, ele au timp să crească și să devină ceva mult mai rău. Dacă mergem pe zona asta de prevenție, să vorbim din timp despre lucrurile care ne îngrijorează, totul devine un proces mult mai ușor”, conchide Nora Lefter.
Nota autoarei: Articolul oferă drept opțiuni de tratament terapia sau medicamentele (în cazurile în care e necesar). Totuși, suntem conștienți că multă lume nu are acces la aceste două unelte și poate fi dificil să obțină bani pentru a merge la terapie. Așadar, am lăsat mai jos o listă cu câteva locuri care oferă ședințe gratuite de terapie pentru persoanele care provin din medii vulnerabile.
Resurse pentru persoanele care suferă de depresie:
depreHUB – primul hub antidepresie din România, care oferă servicii de consiliere și terapie pentru prevenția, evaluarea, diagnosticarea și tratamentul depresiei;
Minte Forte – o organizație non-profit din Cluj-Napoca;
Decontarea ședințelor prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, însă asta se aplică doar în cazul persoanelor asigurate;
Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei este o organizație profesională non-profit care oferă servicii de asistare psihologică pe baza voluntariatului specialiștilor care activează în asociație. Oferă minimum trei ședințe gratuite, însă maximum șase.
INTERVIURILE HotNews.ro