Transferul părților sociale fără perioada de opoziție

Pe site-ul Senatului a fost înregistrată de curând o propunere legislativă (1) menită să debirocratizeze transferul părților sociale în cazul societăților cu răspundere limitată. Această inițiativă legislativă vine după o altă modificare recentă, extrem de binevenită în materia societăților, și anume abrogarea interdicției unei persoane de a deține calitatea de asociat unic în mai multe societăți cu răspundere limitată.

Legea societăților nr. 31/1990 („Legea societăților”) prevede că, în cazul societăților cu răspundere limitată, transmiterea părților sociale către persoane din afara societății va opera, în lipsa unei opoziții, la data expirării unui termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii asociaților, iar dacă a fost formulată o opoziție, la data comunicării hotărârii de respingere a acesteia. Dispoziția a fost introdusă în lege în anul 2010, printr-o ordonanță de urgență adoptată pentru combaterea evaziunii fiscale. Astfel, deși Legea societăților prevede că pot face opoziție orice creditori sociali, precum și alte persoane prejudiciate prin adoptarea hotărârii de transfer (e.g., creditorii asociaților), scopul normei a fost acela de a permite Agenției Naționale de Administrare Fiscală („ANAF”) să formuleze opoziție. Oportunitatea și necesitatea adoptării acestei reguli speciale în materia transferului părților sociale au fost încă de la început discutabile, iar expunerea de motive a ordonanței de urgență adoptate la acea dată nu a adus argumente convingătoare pentru înlăturarea acestor îngrijorări.

În practică, termenul în care se finalizează transferul părților sociale către persoane din afara societății ajunge în realitate la aproximativ șase săptămâni de la data înregistrării cererii de transfer la Oficiul Registrului Comerțului – în cazul în care nu este formulată opoziție și poate fi chiar de doi ani dacă există opoziție. Prin formularea opoziției, creditorii sociali sau terții prejudiciați urmăresc repararea prejudiciului cauzat prin transferul care urmează a avea loc, dar, prin acțiunea lor, nu pot împiedica transferul, ci îl pot doar amâna până la soluționarea opoziției. În expunerea de motive a proiectului de lege, se arată că în cele 400 de cauze analizate, în care cererile au fost respinse și în care ANAF a fost reclamant, întârzierile transferului cauzate de opoziții au fost în medie de 378 de zile, variind între 109 și 1494 de zile.

Argumentele din expunerea de motive sunt extrem de concludente în ceea ce privește necesitatea acestei modificări. Astfel, inițiatorii arată că, dintr-un total de 4600 de hotărâri judecătorești identificate având ca obiect opoziția la transferul părților sociale, aproximativ 2% au avut soluții de admitere. În unele dintre aceste cazuri, exercitarea dreptului de opoziție s-a făcut cu rea-credință, fie printr-o atitudine pasivă a ANAF în cadrul litigiului, fie cu privire la creanțe având o valoare foarte mică.

Astfel cum arată și inițiatorii proiectului de lege, condiționarea transferului părților sociale de termenul de opoziție creează inconveniente în special în cazul tranzacțiilor foarte complexe sau cu o componentă transfrontalieră, care presupun integrarea acestui transfer în mecanisme contractuale dintre cele mai sofisticate și corelarea sa cu operațiuni de transfer de părți sociale din alte jurisdicții, care operează în condițiile agreate de părți, fără astfel de obstacole birocratice.

Un argument extrem de important în favoarea abrogării acestei condiții de transfer a părților sociale, adus de doctrină și menționat și de inițiatorii proiectului, îl constituie faptul că nu există necesitatea practică întrucât ANAF are la dispoziție mijloace legale pentru a-și valorifica creanțele – deciziile emise de organele fiscale pentru recuperarea creanțelor sunt titluri executorii, în temeiul cărora se poate realiza executarea silită, fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească pronunțată în legătură cu opoziția. Dreptul de opoziție este o formă de presiune pe societate și pe asociații acesteia întrucât creanța în temeiul căreia se formulează opoziția poate fi contestabilă, iar presupusul debitor se va vedea totuși nevoit s-o achite pentru a nu bloca transferul părților sociale. Totodată, prin condiționarea transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale de opoziția formulată de terți, se ajunge la un efect care aduce atingere esenței societății cu răspundere limitată – se extinde răspunderea asociaților pentru datorii ale societății prin indisponibilizarea temporară a părților sociale, care sunt bunuri ale asociaților.

Indiferent de forma în care va fi adoptat actualul proiect legislativ, considerăm că inițiativa este extrem de binevenită, iar eliminarea acestui termen este nu doar benefică, ci absolut necesară pentru mediul de afaceri. Totodată, sperăm că acest demers reprezintă doar începutul unei reforme a legislației societăților, pe care practica și specialiștii în domeniu, dar mai ales economia însăși, o simt ca fiind demult necesară.

Notă:

Proiectul de lege a fost înregistrat de Senat în data de 15 iulie 2020 sub nr. B415/2020.

Articol semnat de Andreea Carare – Senior Associate și Adelina Iordache – Associate