Suflatul incorect al nasului în timpul răcelilor poate duce la sinuzită! Diferențele între răceli și sinuzite și cum se previn complicațiile la copii

Părinții copiilor care frecventează colectivități se confruntă adesea cu dilema de a distinge între o răceală și o posibilă sinuzită, mai ales când cei mici prezintă simptome persistente precum nasul înfundat sau secreții nazale abundente. Înțelegerea diferențelor dintre aceste afecțiuni este esențială pentru a asigura un tratament adecvat și pentru a preveni complicațiile. 

În sezonul rece, simptome precum nasul înfundat, durerile de cap și tusea sunt frecvent întâlnite atât în cazul răcelilor obișnuite, cât și al sinuzitelor. Deși manifestările pot fi similare, este esențial să înțelegem diferențele dintre aceste două afecțiuni pentru a aplica un tratament adecvat și a preveni complicațiile.

Semnele de răceala la copii

Răceala comună este o infecție virală a căilor respiratorii superioare, cauzată de peste 200 de tipuri de virusuri, printre care rinovirusurile sunt cele mai comune. Este frecvent întâlnită la copii, în special în colectivități.. 

Simptomele obișnuite includ:

• secreții nazale clare la debut, care pot deveni galben-verzui după câteva zile;
• tuse ușoară;
• febră moderată;
• dureri în gât;
• strănut.

Aceste simptome apar treptat și se ameliorează de obicei în 7-10 zile.

Sinuzita la copii

Sinuzita reprezintă inflamația mucoasei care căptușește sinusurile paranazale și poate fi de natură virală, bacteriană sau fungică. Sinuzita apare adesea ca o complicație a unei răceli netratate corespunzător, dar și pe fondul unei infecții dentare sau a unei alergii. 

Este important de menționat că durerile de cap, un simptom comun al sinuzitei la adulți, sunt mai puțin frecvente la copiii sub 5 ani. Un aspect important în diferențierea celor două afecțiuni este durata simptomelor. În timp ce răceala se ameliorează în decurs de o săptămână, simptomele sinuzitei persistă adesea mai mult de 10 zile și pot deveni mai severe.

Cum încep infecțiile sinusurilor?

Inflamația sinusurilor este comună în răceală și alergii, dar dispare pe măsură ce răceala sau alergia trece. Ce se întâmplă când apare sinuzita? În mod normal, mucoasa nazală și sinusurile produc mucus pentru a elimina particulele de praf, bacteriile și alte impurități. Însă, în timpul unei răceli, inflamația determină umflarea mucoasei nazale și blocarea drenajului mucusului din sinusuri. Dacă mucusul rămâne prins în sinusuri și nu se poate elimina corect, devine un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor, ducând la o infecție bacteriană secundară – caz în care sinuzita se agravează și poate necesita tratament cu antibiotice.

Factorii care cresc riscul de sinuzită includ:

• răcelile frecvente și prelungite;
• alergiile care provoacă congestie nazală;
• expunerea la fum de țigară sau poluare;
• anomaliile structurale (cum ar fi deviația de sept);
• polipi nazali.

La copii, sinuzitele pot apărea mai des din cauza pasajelor nazale mai înguste, care se pot bloca mai ușor.

Cum se manifestă sinuzita la copii

La copii, sinuzita se manifestă prin:

• secreții nazale groase, galben-verzui, care persistă mai mult de 10-14 zile;
• tuse persistentă, mai accentuată noaptea;
• respirație urât mirositoare;
• febră;
• umflături în jurul ochilor, în special dimineața;
• iritabilitate sau oboseală.

Tipuri de sinuzite în funcție de vârsta copilului

Sinusurile nu sunt complet dezvoltate la naștere, iar procesul de maturizare continuă până la vârsta adultă. Deoarece sinusurile sunt în formare în primii ani de viață, anumite tipuri de sinuzite sunt mai frecvente la diferite vârste:

• Sinusurile frontale (situate deasupra ochilor) încep să se dezvolte după vârsta de 2 ani, cresc semnificativ în adolescență și își finalizează dezvoltarea în jurul vârstei de 40 de ani.
• Sinusurile maxilare (situate de-o parte și de alta a nasului, sub ochi) sunt primele care se formează în viața intrauterină, fiind pline cu lichid amniotic la naștere. Ele trec prin două etape de creștere rapidă: prima între 0-3 ani, iar a doua între 7-12 ani, odată cu erupția dentară definitivă.
• Sinusurile sfenoidale (situate la baza craniului) sunt inițial formate din trei piese care fuzionează în primul an de viață, însă procesul de pneumatizare (umplere cu aer) începe abia după vârsta de 10 ani și continuă până la 18 ani.
• Sinusurile etmoidale (poziționate între ochi și baza nasului, în unghiul intern al ochilor) se dezvoltă începând de la naștere până la vârsta de 2 ani și își finalizează maturizarea în jurul vârstei de 12 ani.

Înțelegerea acestor etape ajută părinții să recunoască mai bine simptomele specifice fiecărei vârste și să acționeze prompt pentru a preveni complicațiile, spune dr. Mădălina Baciu, medic primar ORL, Hyperclinita MedLife Constanța. Astfel, până la 2 ani copiii pot suferi doar de etmoidite, deoarece sinusurile etmoidale sunt singurele dezvoltate. După 5 ani pot apărea sfenoiditele, odată cu începutul maturizării sinusurilor sfenoidale. După 7-8 ani devin posibile și sinuzitele frontale, deoarece sinusurile frontale încep să fie suficient de dezvoltate. 

Simptomele fiecărui tip de sinuzită la copii

Sinuzita la copii se manifestă diferit în funcție de vârsta copilului și de sinusurile afectate.

1. Etmoidita (sinuzita etmoidală) – cea mai frecventă la copiii sub 2 ani

• Secreții nazale groase, galben-verzui
• Febră ridicată
• Umflarea și roșeața pleoapei interne (în unghiul intern al ochiului)
• Durere sau presiune la nivelul rădăcinii nasului și între ochi
• Iritabilitate, oboseală și lipsa apetitului

2. Sinuzita maxilară – frecventă după vârsta de 5-6 ani

• Durere sau presiune la nivelul obrajilor (sub ochi)
• Secreții nazale persistente, galben-verzui, mai abundente pe o singură nară
• Tuse nocturnă cauzată de secrețiile care se scurg în gât
• Respirație urât mirositoare
• Dureri dentare (mai ales la dinții superiori)

3. Sinuzita sfenoidală – apare mai ales după 5-7 ani

• Dureri profunde la nivelul frunții, tâmplelor și în spatele ochilor
• Durere de cap persistentă, care nu se ameliorează cu analgezice obișnuite
• Febră moderată sau ridicată
• Vedere încețoșată sau durere oculară
• Senzație de presiune în cap, agravată de aplecare

4. Sinuzita frontală – apare după vârsta de 7-8 ani

• Durere intensă în frunte, accentuată dimineața și la aplecare
• Secreții nazale groase, galben-verzui
• Sensibilitate la nivelul frunții la atingere
• Febră moderată
• Stare de oboseală și iritabilitate

Complicațiile secrețiilor nazale care nu sunt eliminate eficient

Suflatul incorect și incomplet al nasului în timpul răcelilor la copii duce la complicații, printre care și sinuzita. Secrețiile nazale care nu sunt eliminate eficient pot duce la complicații precum:

• tuse persistentă, mai ales noaptea. Mucusul în exces care se dezvoltă în timpul unei răceli se scurge în spatele gâtului, provocând iritații și tuse persistentă, mai ales noaptea (de regulă, în sinuzita maxilară, după vârsta de 5-6 ani).
• infecții ale urechii medii (otite). Mucusul acumulat poate bloca trompa lui Eustachio, favorizând dezvoltarea bacteriilor și ducând la infecții auriculare, însoțite de dureri și febră (sinuzita maxilară).
• dificultăți respiratorii și risc de asfixiere. La sugari, nasul înfundat poate provoca dificultăți în alimentație și somn, crescând riscul de sufocare.

Cum se diagnostichează sinuzita

Poate fi dificil să deosebești o infecție a sinusurilor de o răceală, mai ales în primele zile ale bolii. Medicul va putea cel mai probabil să spună dacă copilul are sinuzită bacteriană după ce l-a examinat și a întrebat despre progresia simptomelor.

La copiii mai mari, dacă medicul copilului este îngrijorat că infecția se răspândește dincolo de sinusuri, acesta poate comanda scanări tomografice computerizate (CT) sau un examen RMN (rezonanță magnetică nucleară) pentru a confirma diagnosticul.

Cum se tratează sinuzita

Statisticile arată că aproximativ 40% dintre sinuzitele bacteriene și 98% dintre sinuzitele virale se vindecă spontan, fără tratament medicamentos.

Tratamentul sinuzitelor bacteriene se bazează pe administrarea de antibiotice, care vizează în mod direct infecția bacteriană, urmat de un tratament simptomatic pentru ameliorarea simptomelor. Durata tratamentului antibiotic este de 8-14 zile, în funcție de severitatea infecției. Este important de menționat că tratamentul nu trebuie întrerupt sau doza redusă atunci când simptomele se ameliorează, pentru a preveni recidivele.

Tratamentul simptomatic general include medicamente antiinflamatoare, antialgice și antialergice pentru a reduce inflamația și disconfortul.

Tratamentul simptomatic local are ca scop deblocarea canalului de drenaj al sinusului afectat, iar metodele utilizate includ:

• administrarea de spray-uri vasoconstrictoare sau glucocorticoizi intranazali pentru a reduce umflarea mucoasei nazale.
• utilizarea meșelor vasoconstrictoare pentru a reduce congestionarea.
• puncții pentru sinuzita maxilară – acest tratament chirurgical presupune crearea unui nou canal de drenaj al sinusului prin perforarea peretelui nazosinusal, o manevră realizată doar de medicii ORL. Aceasta permite aspirarea secrețiilor pentru examenul bacteriologic și administrarea de antibiotice direct în sinus. Deși această metodă a fost folosită frecvent, în prezent este tot mai des înlocuită de chirurgia endoscopică.

În cazurile grave sau complicate, tratamentul chirurgical este necesar. Acesta se realizează sub anestezie generală și poate fi efectuat de un medic ORL sau de un chirurg oro-maxilo-facial în cazul sinuzitelor odontogene (cauzate de probleme dentare). Acest tip de tratament este indicat atunci când sinuzita nu răspunde la tratamentele convenționale sau când apar complicații severe.

Igiena nazală a copiilor poate preveni apariția sinuzitelor

Pentru a preveni aceste complicații, este esențială menținerea unei igiene nazale adecvate la copii. Utilizarea soluțiilor saline pentru curățarea nasului și asigurarea unei umidități optime în încăperi pot ajuta la fluidificarea și eliminarea secrețiilor. De asemenea, încurajarea copiilor mai mari să își sufle nasul corect contribuie la prevenirea acumulării mucusului.