Sari direct la conținut

Talentatul politician Ponta

Contributors.ro
Miron Damian, Foto: Contributors.ro
Miron Damian, Foto: Contributors.ro

Nu-i așa că ați citit titlul în cheie ironică? Ei bine, ați greșit – nu e deloc ironie. Însă greșeala e explicabilă. După părerea mea, calitățile de politician ale dlui Ponta suferă de o subestimare foarte severă și răspândită. ”Suferă” e probabil un termen nepotrivit, căci poate foarte ușor transforma percepția greșită asupra abilităților sale într-un atu redutabil. Sigur, când adversarii politici vorbesc de ”imaturitatea” liderului PSD îi putem bănui de exagerări partizane; însă porecla de ”cârlan” i-a dat-o chiar un coleg de partid. Percepția că e oarecum prea tânăr și necopt pentru vârful politicii merge mult mai departe decât superficiala retorică de partid. Nu-l ajută probabil nici aparența fizică și hobbyul automobilistic; asta cu atât mai mult cu cât există acest clișeu care judecă abilitatea politică după aparențe, clișeu care îi produce președintelui PSD ”concurenți” cu capacitate politică supraestimată, gen Mihai Răzvan Ungureanu.

Nu fac cuiva un reproș – nu de data asta. La rândul meu am fost tentat să pun pe seama imaturității premierului desemnat modul în care și-a alcătuit cabinetul. De unde stau eu, cum se zice, miniștrii care urmează să intre în următorul guvern sunt o adunătură foarte heterogenă și, în multe cazuri, controversată. Nu sunt nici pe departe singurul care crede astfel. De altfel, la una din numirile controversate, cea a dlui Alistar, premierul a renunțat cu câteva ore în urmă. Cu atât mai mult, atunci, cineva se poate întreba de ce l-a ales de la bun început? Cum anume și-a format cabinetul? Pare un exercițiu pripit făcut de dragul de a-l vedea gata, pare că miniștrii au fost desemnați rapid și neglijent. Și, pornind de la asta, după regula briciului lui Ockham: dintre ipotezele care explică la fel de bine situația, cea mai simplă – imaturitatea politică a premierului desemnat – trebuie să fie ce adevărată…

…Numai că există o altă ipoteză care explică mult mai bine situația. În ipoteza asta, miniștri nu au fost desemnați neglijent. Din contră, au fost desemnați cu cea mai mare grijă. Descriam mai sus cum arată lucrurile de unde stau eu și alți comentatori. Însă dl Ponta stă într-o altă situație. Îngrijorările unor comentatori și a unei bune părți din public nu sunt singurul, nu sunt nici măcar principalul factor pe care trebuie să-l ia în considerare. Acest loc e ocupat de mulțimea celor care l-au sprijinit să ia locul dlui Ungureanu și să pună capăt guvernării PDL. ”Vectorii politici” de care vorbea dl Lăzăroiu într-un articol trecut. Or, există o caracteristică incontestabilă a mulțimii acestor vectori: este una foarte …heterogenă. (Ei, devine acum ceva mai clar?) Vorbim de alianțe și partide diferite, ba chiar de facțiuni diferite din același partid. Mai mult, mulțimea nu conține nici pe departe doar actori de partid. Vorbim de grupuri de presiune din zona academică, financiară, mediatică, sindicală etc. Lobby-uri de toate felurile. Dar caracterul ei heterogen nu este principala problemă a premierului desemnat. Până acum acești vectori au funcționat într-o singură direcție, înlocuirea de la guvernare a partidului prezidențial. Odată acest scop îndeplinit, odată reprezentantul lor ajuns la putere, vectorii își schimbă scopul imediat și direcția, și pot foarte ușor să devină divergenți. Diversele forțe, diversele interese care au urmărit schimbarea de guvern se așteaptă să beneficieze într-un fel sau altul de pe urma ei. Dacă nu le dă satisfacție sau dacă îi răsplătește pe alții în dauna lor, dl Ponta riscă să se pomenească cu adversari în propria tabără. Și nu-și poate permite așa ceva. Nu încă. Pe moment are doar guvernul, nu și puterea. Prin urmare, susțin că

Dl Ponta și-a numit cabinetul astfel încât să reducă la minim riscul de disensiune în tabăra politică proprie.

Asta e explicația, asta e ”cheia” formării acestui guvern. Și, ca orice cheie, poate descifra ușor numirile din cabinet, una câte una. Putem înțelege de ce s-a extins structura guvernului, de exemplu. Mai sus spuneam de dl Alistar, sigur că e greu explicabilă numirea dacă ținem cont de situația de incompatibilitate, între altele. Dar gândiți-vă în ce situație s-a aflat un premier care ar vrea să numească în guvern pe cineva din rândul ONG-urilor prietene, în condițiile în care în propriul său partid există o neîncredere și ostilitate veche față de societatea civilă și pretențiile ei. Numirea dlui Alistar ar fi reușit să împace excelent aceste două deziderate, altfel foarte greu dacă nu chiar imposibil de conciliat.

Poate că dna Dumitrescu stârnește în rândul comentatorilor zâmbete pentru că scrie ”înnot” sau ”Standford”; și îngrijorare pentru că e în stare de incompatibilitate și în proces cu ministerul pe care urmează să-l conducă. Însă nu cred că dl Marga și nici măcar dna Andronescu n-ar fi putut da satisfacție lobby-ului universităților private. Un lobby transpartinic, foarte afectat de guvernarea PDL, extrem de motivat (inclusiv financiar) și foarte influent. Un lobby care probabil nu putea fi satisfăcut altfel decât cu un ministru propriu. În ce privește partidele, aici lucrurile sunt și mai clare. PNL, după declarația propriului președinte, a primit tot ce a cerut. Numirea ministrului agriculturii din partea PC a fost dată sigură de la bun început, astfel încât chiar suspiciosul și pretențiosul Dan Voiculescu nu și-a putut ascunde satisfacția. Dar poate lucrurile cele mai clare sunt apropo de miniștri PSD. Facțiunea și ministerul. Dan Nica revine. Vechii pesediști îl au pe dl Georgescu, revenit în postul ministerial din vremea dlui Văcăroiu. Grupul de la Cluj primește Internele. Dl Năstase, și probabil mulți alții din PSD și de aiurea în aceeași situație, s-a arătat și el foarte mulțumit de lista cu miniștri: titularul portofoliului Justiției a spus de curând că procurorii dintr-un anume dosar de corupție ar trebui arestați în caz de achitare. Declarație controversată pentru multă lume, dar binevenită pentru alt lobby foarte influent și motivat: cei care, vorbind eventual de ”stat polițienesc”, ar vrea niște procurori anticorupție mult mai cuminți, ca odinioară.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro