„Te-ai întâlnit cu un uriaș din Țara Bârsei, întoarce-te la poziția 1” – Vizită la o minunată cetate renăscută lângă Brașov
Un loc unde poți urca în turnuri, poți explora galerii și te poți juca un joc de istorie, cu monștri, cavaleri, pedepse și recompense. Feldioara este dovada că și o cetate mică poate fi captivantă și amuzantă, chiar dacă trecutul ei a fost violent. Cine au fost oamenii care s-au instalat acolo acum 800 de ani? Care au fost momentele cele mai grele din Evul Mediu? De ce merită să mergi la „Marienburg”?
Turnuri frumoase și un „Nu te supăra frate” cu „aromă” medievală
Feldioara, localitate situată pe malul stâng al Oltului, este o comună aflată la nici 20 km de Brașov, un loc care în comunism era faimos pentru uzina de prelucrare a uraniului. În ultimii ani, Feldioara a devenit destinație turistică datorită cetății săsești care a fost reconstruită temeinic timp de patru ani, până în 2017. Cetatea restaurată, așa cum poate fi văzută în prezent, recreează modul în care fortificația arăta în secolul XVII, când atinsese etapa maximă de dezvoltare.
Cetatea este specială și fiindcă se numără printre puținele muzee românești deschise publicului și lunea, iar biletul este 15 lei. Ai ce să faci la Feldioara, chiar dacă cetatea este mai mică decât cea de la Prejmer. Poți urca și în trei turnuri, unde se găsesc expoziții despre teutoni, despre casele săsești și românești și despre istoria așezării.
Cea mai distractivă încăpere se numește „capsula de cultură” și înăuntru se găsește un ecran tactil unde poți rezolva puzzle-uri de istorie și, mai ales, o tablă de joc cât o masă de bucătărie unde poți juca „Coroana Țării Bârsei”. Este un joc stil „Nu te supăra frate” cu un zar și patru pioni din lemn cu care trebuie să parcurgi drumul de la 1, la 100. Partea simpatică este că sunt căsuțe cu diferite instrucțiuni legate de istoria Țării Bârsei, cu îndemnuri de genul:
- Te-ai întâlnit cu un uriaș din Țara Bârsei, întoarce-te la poziția 1”
- Arhitectul de la Biserica Neagră nu te lasă să pleci de pe șantier. Stai o tură!
- Viclenia femeilor din Hărman te-a scăpat de maleficul principe Gabriel Bathory. Mergi la numărul 89!
- Tătarii te-au luat în robie la Ghimbav. Te-ai întors la numărul 44!
- Ai marfă de vândut. Stai o tură cu negustorii din Brașov!
Cea mai dură „sentință” era la numărul 31: Ai intrat precum elevul de la școala lui Honterus în peștera Timpului din muntele Tâmpa. Părăsești jocul definitiv. Ne revem peste 100 de ani.
Numele Feldioara vine de la ungurescul „Foldvar”, care înseamnă „cetate de pământ”. Când maghiarii au ajuns după anul 1100 în regiune, au găsit, se pare, o mică cetate întărită cu pământ și lemn.
Un „sediu” al teutonilor care au „rezistat” doar 14 ani în Ardeal
Feldioara intră în istorie la 1211, când cavalerii teutoni sunt invitați să se stabilească în Țara Bârsei de către regele ungar Andrei al II-lea, condiția principală fiind să apere granițele de sud ale Transilvaniei de atacurile cumanilor. A existat o așezare încă dinainte de 1200, fondată de un grup de germani, însă nu se știu multe despre ea, dar o necropolă a fost descoperită în piațeta din partea estică a bisericii parohiale.
Probabil că primii sași au venit undeva pe la 1160-1180, dar nu trebuie să ne imaginăm că a fost o „năvălire” și că au venit cu miile. Numărul lor nu a fost foarte mare.
Teutonii au venit din est, după ce luptaseră în cruciadele pornite de papalitate împotriva musulmanilor. Teutonii au stat doar 14 ani în Transilvania, timp în care au ridicat mai multe cetăți, dar maghiarii i-au alungat prin forță armată în 1225, după o serie de certuri și după ce teutonii au acumulat prea multă putere în regiune și nu mai recunoșteau suveranitatea regelui ungar. Cavalerii au ridicat la Feldioara o cetate din piatră, cu ziduri întărite și un turn pe trei nivele, iar intrarea în cetate se făcea pe un pod mobil, pe deasupra unui imens șanț de apărare.
Teutonii au avut în Ardeal ceea ce istoricii numesc „centru de autoritate”, dar ar fi vrut să-și organizeze un stat de sine-stătător, un fel de colonie germană între români și cumani. Feldioara a fost „capitala” teutonilor în Ardeal în primul sfert al secolului XIII.
Teutonii erau renumiți pentru seriozitate și sobrietate și aveau ca însemn heraldic crucea neagră pe fond alb. Sfânta Maria era patroana spirituală a ordinului cruciat. Teutonii sunt importanți și fiindcă au atras în Transilvania agricultori și meșteșugari germani care să le asigure produsele alimentare și cele necesare traiului.
„Marienburg” este numele pe care teutonii l-au dat așezării de la Feldioara. După ce au fost alungați din zona Țării Bârsei, teutonii s-au dus aproape 2.000 km mai la nord, unde au întemeiat un nou Marienburg în zona mlăștinoasă și plină de păduri din regiunea Pomerania, foarte aproape de Marea Baltică. Acolo aveau să înceapă spre anul 1300 construcția unui castel faimos azi, Malbork, aflat la 50 km de Gdansk. Polonia este una dintre țările de unde vin cei mai mulți turiști la Feldioara.
În fiecare an, în august sau la început de septembrie, la Feldioara se ține un mare festival numit „Cavalerii Teutoni se întorc în Cetatea Feldioara”,.
Călugării albi și invazia care a schimbat totul
În 1240, câteva cetăți din Țara Bârsei au fost donate de regele ungar Bela al IV-lea călugărilor cistercieni, faimoși pe plan local pentru ruinele abației de la Cârța. Cistercienilor li se mai spunea „călugării albi” sau „călugării țărani” și nu mâncau carne (ci doar pește), aveau slujbe stricte, de scurtă durată, dar la interval de trei ore. Nu aveau voie să primească nimic din exterior și foloseau doar ce produceau, iar cea mai mare parte a timpului era dedicată muncilor fizice.
A contat mult faptul că cistercienii erau buni agricultori și se pricepeau mai ales la lucrări de asanare și drenare, priceperi extrem de utile într-o zonă cu zone mlăștinoase și inundabile, cum era Țara Bârsei acum aproape un mileniu. A ajutat mult și faptul că erau pricepuți constructori de mori de apă. Sașii au preluat multe de idei de la cistercieni.
În documentele de la 1240 apare pentru prima oară atestată documentar Feldioara, sub numele „Castrum Sanctae Mariae.
S-au păstrat din aceste etape de început doar fragmente de ziduri și de obiecte care au ajuns să în timp să fie acoperite de moloz, vegetație și pământ.
Locul de construcție a cetății a fost bine ales: un punct înalt, strategic gândit, pentru că oferea vizibilitate la mare distanță spre întinderile din Țara Bârsei. Cetatea se află pe o terasă de 25 de metri înălțime, abruptă și delimitată de pante abrupte pe toate laturile. Era un loc greu de cucerit, dar nu a fost ferit de dezastre.
Cistercienii nu au avut timp să se „instaleze”, fiindcă în 1241-1242 au trecut prin Transilvania mongolii, care au făcut prăpăd. Invazia a avut efecte puternice asupra locuitorilor rămași și un lucru a fost clar: era nevoie de fortificații serioase. Însă nu orice cetate avea voie să ridice ziduri, pentru că fortificațiile însemnau că o cetate este puternică și influentă și capătă putere tot mai mare. Marienburg-ul a fost printre cetățile prospere.
Un loc bine ales de unde să se vadă totul
Cetatea, aflată pe un platou înalt aflat nu departe de lunca Oltului, s-a dezvoltat cel mai mult după 1300 datorită sașilor și a fost de mai mult ori reconstruită, după asedii care au făcut mari distrugeri. Sașii au construit turnuri, galerii, biserici, clădiri de locuit, cămări de provizii și alte anexe. A existat în cetate și o fântână (restaurată și ea), dar și un cuptor de pâine. Se presupune că fântâna a avut o adâncime de peste 30 m, pentru a ajunge la nivelul pânzei freatice a râului Olt. O fântână adâncă însemna că apărătorii cetății aveau apă și în timpul asediilor, când nu aveau cum părăsi incinta.
Pe la 1300 au fost construite primele două turnuri, iar galeriile au început a fi construite spre 1400.
În documente de 1371 se regăsește numele săsesc al cetății, Marienburg, care pe atunci era scris Merenburch, iar opt ani mai târziu este scris și numele actual: „Fewldvar”. La 1380 apare numele: Feuldwar. În 1379 și 1395 documentele arătau că Feldioara avea statut de oraș, dar mai târziu îl pierde, dezvoltarea fiind stopată la un anumit moment de apropiere de Brașov.
Pentru că unele ziduri se prăbușeau sau erau distruse, se construia mereu ceva nou, în funcție de ce nevoi erau în epoca respectivă și foarte foarte puține fragmente vechi de sute de ani s-au păstrat. S-au reconstruit ziduri de incintă în secolele XVI-XVII și un rând suplimentar de fortificații a fost adăugat după 1600
Dezastrele de zi cu zi ale perioadei medievale
Feldioara a fost lovită de multe dezastre de-a lungul secolelor și, cum s-a întâmplat și în alte așezări transilvănene medievale, de câteva ori pe secol se întâmpla ceva foarte grav, cum ar fi o molimă sau incendiu.
Cetatea a fost distrusă în 1430, de turci, iar în 1457 de Vlad Țepeș, ca parte a unor expediții de pedepsire a negustorilor transilvăneni.
Un eveniment dramatic pentru Feldioara a fost în vara lui 1529, când foarte probabil că așezarea a fost incendiată, iar după acel eveniment este posibil să se fi ridicat un nou zid de incintă.
Ce s-a întâmplat atunci? În iunie 1529 s-a disputat o bătălie între oastea moldovenească condusă de domnitorul Petru Rareș pe de o parte și adepții lui Ferdinand de Habsburg de cealaltă parte. Confruntarea a fost inițiată de domnul Moldovei, în sprijinul regelui Ungariei, Ioan Zápolya care era sprijinit de Imperiul Otoman și Polonia. Armata moldoveană de 10.000 de oameni cu o artilerie ușoară condusă de vornicul Grozav a reușit să-i înfrângă pe imperialii care aveau o armată de 4.000 de oameni și 50 de tunuri mari.
La 1612 a fost un alt moment dur: cetatea a fost ocupată de principele Gabriel Bathory care a pornit o expoziție de pedepsire a cetăților săsești. Michael Weiss, judele Brașovului, atacă cetatea pentru a o elibera, dar este înfrânt și decapitat. 39 de elevi de la liceul Johannes Honterus, voluntari în armata lui Weiss, au murit în luptă. În cinstea lor s-a ridicat un monument la Feldioara.
În centrul incintei cetății se află conturul unei biserici despre care nu știm prea multe, dar nu ar fi exclus ca începuturile ei să dateze de pe vremea teutonilor sau cistercienilor. Biserica a fost construită din piatră de carieră spartă neregulat și bolovani de piatră de râu.
Cetatea Feldioara și-a pierdut rolul militar după 1750, iar oamenii din localitate au folosit-o pe post de loc de întâlnire la evenimentele importante și feldiorenii au făcut și lucrări de restaurare până spre anul 1900. Cetatea a căzut în paragină grav după anul 2000. Restaurarea s-a făcut între 2013 și 2017.
Mai jos de Cetate, la stradă, la două minute de mers, se găsește Biserica Evanghelică ce este închinată Sfintei Maria și păstrează basoreliefuri și pictură din secol XVI. Sașii au ridicat o biserică spre final de secol XIII în acel loc, iar monumentul a fost modificat de-a lungul secolelor.
INTERVIURILE HotNews.ro