Supărarea susținătorilor președintelui poate fi îndreptățită. În treisprezece luni de mandat, Nicușor Dan nu doar că nu a răspuns marilor așteptări ale celor care l-au votat, ci pare că nu mai este omul valorilor care l-au dus la Palatul Cotroceni. „Consider că eu am dreptate și duc România în direcția bună”, a închis el discuția, marți, când a răspuns cu ușoară nervozitate unei întrebări referitoare la dezamăgirea românilor care l-au votat.
Este adevărat, președintele țării nu este doar al celor care l-au ales. Însă lui Nicușor Dan nu i se cere să dea teste de loialitate, ci să vină cu răspunsuri la probleme pe care el însuși le-a validat ca fiind urgente și de interes general în societate.
Șapte probleme fără răspuns
În ordine cronologică:
1. Raportul privind anularea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024. A promis în urmă cu mai bine de un an că îl va face public „în cel mai scurt timp”. Nu a făcut-o nici până astăzi. Președintele nu a explicat niciodată de ce se întârzie finalizarea de către instituțiile statului a acestui document care ar trebui să arate probele privind implicarea Rusiei și alte elemente care au dus la anularea alegerilor, o premieră în democrațiile Uniunii Europene. Rămâne doar promisiunea unui „termen rezonabil”.
2. Numirile controversate la șefia marilor Parchete. Președintele Nicușor Dan nu a explicat niciodată concret în ce au constat cele „de o sută de ori mai multe informații” pentru care a numit în funcții-cheie procurori asupra cărora planează suspiciuni sau care au tras frâna de mână cât timp au condus instituții precum DNA sau Parchetul General. Este cazul Cristinei Chiriac, numită procuror general, care a fost acuzată că a ținut la sertar probe de abuzuri sexuale împotriva minorilor, și al lui Marius Voineag, fost șef DNA, numit acum adjunct la Parchetul General, sau Alex Florența, fost șef al Parchetului General, numit acum adjunct la DIICOT. Totul în contextul în care în campania electorală candidatul Nicușor Dan se declara nemulțumit de lupta anticorupție.
3. Numirea noilor șefi ai SRI și SIE. Aceasta a fost una dintre promisiunile din campania electorală. În așteptarea unui „moment potrivit”, numirile se amână. Șeful statului nu a explicat care este motivul. SRI a rămas fără director în iulie 2023, după ce Eduard Hellvig și-a anunțat demisia din funcție. El a ocupat această funcție timp de opt ani, din 2015. La conducerea SIE se află, din 2018, Gabriel Vlase, fost deputat PSD.
4. Lipsa de implicare pentru a preveni debarcarea prin moțiune de cenzură a lui Ilie Bolojan. Președintele Nicușor Dan nu a explicat niciodată concret ce a făcut pentru a împiedica ruperea coaliției PSD-PNL-USR-UDMR-Minorități, ca urmare a moțiunii de cenzură depuse de PSD împreună cu AUR. De asemenea, șeful statului nu a spus niciodată când a intervenit ruptura de Ilie Bolojan și nu a lămurit dacă împărtășește o viziune pro-MAGA.
5. Încercarea de a prelua ostil controlul în PNL. Președintele Nicușor Dan nu a răspuns concret de ce, după retragerea lui Eugen Tomac, a intervenit brutal în lupta politică și l-a desemnat la funcția de premier pe liberalul Adrian Veștea, deși PNL votase în unanimitate că-l susține în continuare pe Ilie Bolojan.
6. Reevaluarea voturilor AUR. Premierul desemnat Adrian Veștea a mers la sediul AUR pentru a căuta voturi pentru învestitură, iar George Simion a declarat că un consilier prezidențial i-a cerut ca AUR să voteze guvernul PSD-Veștea. Nicușor Dan nu a spus până acum dacă un consilier prezidențial a intervenit pe lângă liderul AUR. Mai mult, într-o schimbare totală de discurs, șeful statului nu a mai exclus marți voturile parlamentarilor AUR pentru învestirea unui nou Guvern. Președintele nu a explicat de ce aceste voturi, pe care le excludea total până mai ieri, sunt acum bune. Același ton l-a adoptat miercuri și liderul PSD, Sorin Grindeanu. Ambii au exclus însă o cooptare a AUR la guvernare.
7. Un șef SPP în funcție de peste 20 de ani. Nicușor Dan nu a explicat nici până acum rațiunea menținerii în funcția de șef al Serviciului de Protecție și Pază (SPP) a lui Lucian Pahonțu, în funcție din 2005 și trecut în rezervă în 2024. În prima conferință de presă de la Cotroceni, Dan a fost întrebat de reporterul HotNews dacă apreciază că „a deține 20 de ani funcția de șef de serviciu secret este eficient în privința standardului democratic al funcționării serviciilor secrete?”. A răspuns că „evaluează”. Până acum nu a spus la ce concluzie a ajuns. În plus, Pahonțu a apărut într-o fotografie stând la masă cu președintele Nicușor Dan, Rareș Bogdan, europarlamentarul liberal anti-Bolojan, Eugen Tomac și Victor Negrescu (PSD), în timpul negocierilor pentru un nou guvern. La acuzațiile că este de partea Sistemului, Nicușor Dan a răspuns că „nu poți să te lupți cu sistemul când ești șeful sistemului”.
Teoria cepei
Cei mai înversunați susținători ai săi pot spune, probabil, și de această dată, că în spatele acțiunilor lui Nicușor Dan se află o strategie.
Însă, ca în orice relație, și în cazul celei dintre cetățean și politician, încrederea funcționează dacă fiecare parte se dezvăluie și astfel se cunoaște. Acest lucru este cunoscut ca teoria penetrării sociale sau teoria cepei și a fost formulată în anii 70 de psihologi pentru a înțelege dezvoltarea relațiilor dintre oameni. Se bazează pe reciprocitate. Cu cât fiecare parte dezvăluie mai mult despre ea, cu atât relația evoluează și devine mai trainică. Dacă strat după strat decojești ceapa însă, dar nu găsești miezul, atunci totul e în zadar. Relația slăbește și în cele din urmă se rupe.
Acesta este riscul „ermetizării” prezidențiale a lui Nicușor Dan. În lipsa unor explicații clare, poate rămâne doar un „președinte-detergent” care „spală” pe oricine folosește sistemului.
Emil Constantinescu a rămas în memoria publică drept președintele pe care l-a învins sistemul. Nimeni nu-și aduce aminte că i-a promis lui Ion Iliescu că nu va candida pentru al doilea mandat la prezidențiale în schimbul abținerii PSD de la votul care permitea forțelor NATO să folosească spațiul românesc aerian pentru a interveni în Iugoslavia, o decizie care a contribuit decisiv la aderarea României la Alianță. Este poate cel mai curajos gest făcut de un politician român. Dar nu a știut nimeni de el.
