Teoria conspiratiei

Vine un cercetat penal si cutremura tara cu povesti auzite de la alti penali, de la alti borfasi. Deja multi clatina din cap: lucrurile se leaga. Start in concursul de scenarii, unul mai SF ca altul! Cu totii facem legaturi in capul nostru pana ne incurcam intr-un ghem de istorii fara sens. Intr-un final, nimeni nu mai intelege nimic. Prin pacla deasa asezata peste ochii poporului se deosebeste tot mai greu adevarul de minciuna. La tv lumea palavrageste de dimineata pana seara, spun toti ce le vine la gura, multi vorbesc fara urma de responsabilitate.

Balcanici, nu zic, dar ne pricepem de minune sa strecuram banuiala sub pielea celorlalti. Au unii o inclinatie maladiva pentru scenarita ceva de speriat. Intalnesc zilnic o multime de oameni altfel mobilati la cap si aparent intregi la minte care isi formeaza convingeri puternice amestecand jumatati de adevar cu falsuri, informatii seci cu impresii. Genul descris mai sus divorteaza de logica si bun simt dintr-o dorinta stranie de a plonja in alta realitate.

Are ceva patologic nevoia unora de a se pacali singuri si de a se lasa pacaliti. E ceva bolnavicios in placerea lor de a savura gogosile altora. Avem, in general, o inclinatie naturala catre barfa si aiureli spuse cu voce joasa.

In mare, ratiunea a invins in aceste zile isterice. Dar pe ingrozitor de multi i-a cuprins frenezia, foamea de fabulatie. N-am citit atatea teorii conspirationiste de la 11 septembrie incoace. Marele pericol vine de la plutoanele de exegeti ai nimicului care vorbesc si scriu neincetat, amestecand de zor informatii cu pareri personale, fapte cu supozitii, certitudini cu speculatii, hranind astfel alte minti infierbantate cu acest ghiveci indigest.

Amatorii de cabale, in general, sufera dintr-un handicap cronic. N-au dezvoltat spiritul critic sanatos nici in familie, nici la scoala, unde prevaleaza modelul semi-autoriar. In lumea lor, parintii, profesorii, vecinul, colegul de birou au avut intotdeauna dreptate. Nu suportau niciodata sa fie contrazisi. Iar ei n-au avut niciodata puterea sa spuna NU. Cu mintea schilodita de traume si frustrari, atunci cand apuca sa deschida gura iese prost.

Modelul se perpetueaza in viata, unde seful este mai tot timpul un mic satrap tacanit. Asa se perpetueaza un fel de boala mintala colectiva, asa se nasc noile generatii de senili precoce.

In dialogurile din Romania se afirma cu racnete, nu se dezbate nimic.

Se pronunta verdicte, nu se nuanteaza. Marile vedete TV tin predici lungi, nu mai au nimic de intreabat. Livreaza raspunsuri, nu le mai cauta. Oamenii stiu, prin urmare nu au nevoie sa afle. Logoreicii patriei nu cauta firul logic sau devarul cand deschid gura. De regula falsifica cu premeditare realitatea pentru a intari alte minciuni. Rareori cineva asculta ce spune celalalt.

Lipseste cultura dialogului in spatiul public, nu se respecta minime reguli de conversatie. De aici provine ragetul prelung, harmalaia generala, abordarile emotionale si galagioase.

Libertatea fiecaruia incepe cu autonomia gandirii, cu spiritul critic si curiozitatea onesta. Confortul intelectual se instaleaza odata cu capacitatea de a asculta argumente si de a le combate cu onestitate. A chestiona la nesfarsit lumea din jurul nostru ne face imuni la virusul manipularii si ne tine departe de lenea intelectuala, cel mai mare pericol pentru gandirea sanatoasa. Putem invata toate astea, inclusiv din isterii colective precum cele de azi.