Testele genetice în sarcină pot depista atât mutațiile moștenite, cât și pe cele care apar la concepție. Ce teste există, când ar trebui făcute și cum ajută în gestionarea riscurilor

Testarea genetică înainte sau în timpul sarcinii oferă părinților informații esențiale despre riscurile de a transmite anumite boli copilului lor. Dr. Mihaela Vasilescu, medic ginecolog, specialist în obstetrică-ginecologie, ecografie 4D , explică ce tipuri de teste există, când sunt recomandate și cum ajută în luarea deciziilor medicale sau personale.

În ultimii ani, tot mai mulți viitori părinți aleg să facă teste genetice înainte sau în timpul sarcinii, pentru a reduce riscul ca bebelușul să sufere de boli grave, genetice sau cromozomiale. Aceste analize pot detecta atât mutațiile moștenite de la părinți, cât și eventualele anomalii apărute spontan la concepție. Informațiile oferite de astfel de teste nu sunt doar statistici seci, ci pot însemna diferența dintre o sarcină fără griji și una în care părinții sunt nevoiți să ia decizii dificile. Scopul acestor teste este prevenția: depistarea timpurie a riscului unor boli moștenite, pentru a putea lua decizii informate legate de sarcină.

Trei testări posibile înainte de sarcină

Testele genetice preconcepționale au rolul de a identifica dacă viitorii părinți sunt purtători ai unor boli moștenite, chiar dacă aceștia nu prezintă simptome. Recoltarea se face, în general, din sânge, dar uneori și din salivă sau celule epiteliale. Dr. Mihaela Vasilescu spune că aceste teste se împart în trei mari categorii:

• cele care evaluează statusul de purtător (carrier screening). „Adică identificarea  unor modificări genetice la fiecare din parteneri, cumva ascunse, care nu se exprimă,  adică nu prezintă simptome, ca în cazul bolilor recesive sau legate de cromozomul X”, spune medicul. Printre bolile vizate se numără fibroza chistică, atrofia musculară spinală, beta-talasemia sau sindromul X fragil. Aceste testări se recomandă mai ales dacă există istoric familial de boli genetice, în cazul căsătoriei între rude sau dacă există avorturi spontane repetate în familie.
• testele genetice personalizate sau panoul extins (Expanded Carrier Screening). Aceste teste suntutile, în special, pentru cupluri fără istoric familial clar, ori în contextul fertilizării in vitro. „Testează zeci sau sute de boli genetice recesive, inclusiv unele foarte rare, cum ar fi Sindromul Zellweger, boala Niemann-Pick și altele”, subliniază medicul.  
• testele pentru analiza cromozomilor (cariotip). Presupun evaluarea structurii și numărului de cromozomi, în scopul identificării eventualelor translocații echilibrate sau a adiției/pierderii unui cromozom. Deși persoana este sănătoasă, aceste modificări pot crește riscul de avort spontan sau de a avea un copil cu boli cromozomiale. „Sunt recomandate în caz de istoric de avorturi recurente, naștere anterioară cu anomalii cromozomiale, infertilitate de cauză necunoscută, ori dacă există istoric de tromboze, avorturi sau rude cu probleme de coagulare”, detaliază medicul.

Ce se întâmplă dacă ambii părinți sunt purtători ai unei mutații?

Dacă rezultatele arată că ambii parteneri sunt purtători ai aceleiași mutații, riscul ca fătul să fie afectat este de 25% la fiecare sarcină și de 50% de a naște un copil purtător al genei defecte. „Este o situație serioasă, dar există mai multe opțiuni reproductive medicale. Cu ajutorul consilierii genetice și medicinei reproductive moderne, multe cupluri pot avea un copil sănătos”, spune dr. Vasilescu.

O primă opțiune în această situație este fertilizarea in vitro cu diagnostic genetic preimplantator. „Se creează prin FIV mai mulți embrioni în laborator din ovocitele donate de femeie și sperma soțului, se testează apoi fiecare embrion genetic pentru boala respectivă și, ulterior, se transferă doar embrionii sănătoși”, explică medicul.

Există, potrivit medicului, și varianta concepției naturale cu diagnostic prenatal timpuriu. Un cuplu poate alege să conceapă natural (fără fertilizare in vitro, fără alte intervenții), dar, tocmai pentru că știe că există un risc genetic – de exemplu, ambii parteneri sunt purtători ai aceleiași mutații –, acceptă să facă teste genetice specifice în timpul sarcinii, din timp, pentru a verifica starea fătului. Exemple de astfel de teste sunt biopsia de vilozități coriale (se face între 10 și 12 săptămâni) – se prelevează o mostră de placentă, care conține material genetic fetal sau amniocenteza (după 15-16 săptămâni) – se prelevează lichid amniotic pentru analiza ADN-ului fetal. Aceste teste arată dacă fătul are sau nu boala genetică respectivă. Dacă rezultatul confirmă boala, părinții trebuie să decidă dacă merg mai departe cu sarcina sau aleg întreruperea terapeutică a sarcinii.

O a treia variantă este recurgerea la donator de gamet (ovul sau spermă), evitând în felul acesta mutația genetică. Fiecare cuplu are libertatea de a decide, cu sprijin medical, calea potrivită.

Ce teste genetice se fac în timpul sarcinii pentru a depista riscul de modificări genetice?

Modificările genetice (aneuploidiile) în care numărul de cromozomi al unei persoane este diferit față de cel normal (46XX pentru femei sau 46XY pentru bărbați). Spre deosebire de mutațiile genice, care afectează o genă izolată, aneuploidiile implică lipsa sau prezența în plus a unor cromozomi întregi. „Cele mai cunoscute sunt trisomiile, adică situațiile în care există un cromozom suplimentar. În această categorie intră Sindromul Down (trisomia 21), Sindromul Edwards (trisomia 18) sau Sindromul Patau (trisomia 13). Există și alte forme, precum Sindromul Klinefelter (cromozom sexual suplimentar, XXY) sau monosomii, precum Sindromul Turner (45X0, lipsește un cromozom X). Majoritatea aneuploidiilor non-viabile duc la avort spontan timpuriu, dar unele sunt compatibile cu viața.

În timpul sarcinii, aceste anomalii pot fi depistate prin teste prenatale, care pot fi neinvazive (screening) sau invazive (diagnostice). Testele neinvazive includ dublu testul (efectuat între 11-13 săptămâni și 6 zile), care combină ecografia de translucență nucală și analizele de sânge ale mamei, pentru markeri biochimici. Rezultatele sunt introduse într-un soft care estimează riscul de trisomii. Dacă riscul este crescut, se recomandă NIPT (test de ADN fetal din sângele mamei), care detectează cu acuratețe trisomiile și sexul fetal.

În cazul unui rezultat NIPT cu risc crescut, confirmarea se face prin amniocenteză (după 15-16 săptămâni) sau biopsie de vilozități coriale (10-13 săptămâni), care oferă diagnostic clar. „Pentru acestea, se recoltează lichid amniotic din care se efectuează cariotip fetal. Medicul va corela aceste rezultate cu istoricul mamei și poate recomanda consiliere genetică sau monitorizare suplimentară”, mai spune medicul.

Ce înseamnă un rezultat incert și ce urmează după?

Uneori, testele pot identifica o variație genetică a cărei semnificație nu e clară. „Acestea se numesc variante de semnificație incertă (VUS) și apar mai ales în urma panourilor extinse sau a secvențierii ADN-ului”, explică medicul. Ele nu indică automat boala, iar deciziile majore nu trebuie luate doar pe baza acestor rezultate.

Ce facem când primim un VUS? Sunt indicate câteva lucruri, spune medicul ginecolog Mihaela Vasilescu: „În primul rând, este necesară o evaluare de către medicul genetician, care va analiza dacă mutația are legătură cu simptomele pacientului, cu rezultatele ecografiei fetale sau cu istoricul familial. Se verifică, de asemenea, dacă această mutație a mai fost raportată în bazele de date genetice internaționale (există mai multe astfel de baze). Se poate recomanda și testarea altor membri ai familiei, inclusiv a părinților. Dacă varianta de semnificație incertă (VUS) se regăsește și la părinți sănătoși, cel mai probabil nu este patogenă. Dacă apare doar la copilul afectat, este posibil să aibă relevanță. În cele mai multe cazuri, recomandăm urmărirea în timp, deoarece laboratoarele actualizează interpretarea rezultatelor pe măsură ce apar noi dovezi științifice și astfel se poate primi un update oficial dacă semnificația acelei mutații a fost clarificată.
În timpul sarcinii, dacă apare o VUS, se recomandă atitudinea medicală în funcție de evaluarea ecografică: dacă apar sau nu anomalii, atunci se impun investigații suplimentare”.

Cum ajută consilierea genetică pre și post testare decizia părinților?

„Consilierea genetică pre și post testare este una dintre cele mai importante etape atunci când faci teste genetice, mai ales în contextul unei sarcini”, subliniază dr. Vasilescu. Deși ginecologul este cel care recomandă testele și coordonează sarcina, înțelegerea profundă a rezultatelor genetice implică și un specialist în genetică medicală, uneori chiar o echipă multidisciplinară – ginecolog, genetician, embriolog.

Ca soluții medicale sau personale, părinților li se pot propune mai multe opțiuni, în funcție de situație: fertilizare in vitro cu diagnostic genetic preimplantator (PGD), utilizarea de gameți donați sau chiar adopția, fie a unui copil, fie a unui embrion. Dacă modificările genetice sunt descoperite în timpul sarcinii, medicul va recomanda variantele posibile în funcție de rezultatul testelor, de tipul anomaliilor și de dorința părinților. În cazul aneuploidiilor, părinții pot alege să continue sarcina sau să recurgă la întrerupere terapeutică, în condițiile legii.

Pentru mutațiile genetice severe, cum sunt cele responsabile de boli precum Tay-Sachs sau atrofia musculară spinală, se discută tot opțiuni medicale, dar și suport psihologic și consiliere.

Dacă se descoperă o variantă genetică cu semnificație incertă (VUS), se recomandă monitorizare atentă, testarea părinților și ecografie fetală avansată. În cazul bolilor cu expresie variabilă, cum ar fi neurofibromatoza, se va face o evaluare personalizată, corelată cu rezultatele ecografiei, istoricul familial și riscurile specifice fiecărui caz.

Medicul genetician oferă părinților explicații clare despre riscuri, interpretarea rezultatelor și variantele medicale sau reproductive disponibile. „Astfel aflăm ce teste sunt potrivite pentru noi, ce pot și ce nu pot spune rezultatele, ce înseamnă a fi purtător (fără boală, dar cu risc pentru copil) și ce variante avem în funcție de rezultate”, concluzionează dr. Vasilescu.