"The Ghost Writer" a fost desemnat Filmul European al Anului. Niciun premiu pentru Romania la Gala EFA

​Filmul lui Roman Polanski a obţinut, în absenţa lui Roman Polanski, cele mai multe distincţii la ceremonia de decernare a Premiilor Academiei de Film. Nominalizat la două categorii – Descoperirea Europeană a Anului şi Actor, „Eu când vreau să fluier, fluier” nu a luat nimic, la fel „Concertul”, de Radu Mihăileanu. Deşi expeditivă, ceremonia a fost mai amuzantă decât în anii trecuţi. Estonienii s-au întrecut pe ei, pentru că Tallinnul este în 2011 Capitală Culturală Europeană, iar Estonia trece din 2011 şi la moneda europeană.

„Marioneta”/”The Ghost Writer”, în regia lui Roman Polanski a luat cele mai importante premii, aşa cum era de aşteptat, dat fiind şi că avea cele mai multe nominalizări (şapte): Filmul European al Anului, Regizorul European al Anului, Scenaristul European al Anului, Actorul European al Anului, Compozitorul European al Anului, Scenograful European al Anului. Nici Roman Polanski, nici Ewan McGregor nu au venit la Tallinn. Primul pentru că nu are voie să-şi părăsească locuinţa din Elveţia, al doilea pentru că filma la căldură, în Thailanda.

De fapt, mulţi dintre cei nominalizaţi nu au ajuns la Tallinn – unii motivat, alţii nu. Chiar dacă gala a fost mai reuşită decât în anii trecuţi, publicul a fost destul de glacial. Poate cele minus 12 grade au fost de vină.

Pentru prima oară în mulţi ani, a 23-a gală a decernării Premiilor EFA nu a mai avut loc într-o sală echipată cu mese, ca la nuntă sau ca la Globurile de Aur, ci într-o sală echipată cu scaune (ca la operă sau ca la Oscaruri). Scena era astfel aranjată încât să evoce iarna. Un ecran montat pe scenă aducea însă cu televizorul din serialul de animaţie „Povestiri din Epoca de Piatră”.

Când preşedintele Estoniei a intrat în sala de concerte Nokia împreună cu soţia sa, toată sala s-a ridicat în picioare. Primarul Tallinnului, prima oficialitate care a luat cuvântul, a anunţat că Tallinnul va fi în 2011 Capitală Culturală Europeană (localnicii spun că acest lucru e folosit de politicieni ca platformă politică şi că spiritele sunt destul de încinse.). În plus, de la 1 ianuarie 2011, Estonia adoptă şi moneda euro.

Filmele nominalizate la categoria Filmului European al Anului au fost anunţate în mod ingenios, prin filmuleţe în care estonieni fără legătură cu cinemaul erau invitaţi să-şi spună părerea critică despre filmul respectiv. Despre filmul francez „Des hommes et des dieux” a vorbit un pilot de linie estonian, care a spus că piloţii, asemeni călugărilor cistercieni din filmul lui Xavier Beauvois, au nevoie în munca lor de foarte multă disciplină.

„Bal”/”Honey”, de Semir Kaplanoglu a fost comentat foarte pe scurt şi prin gesturi de un meşter de piane mut. Cine a văzut filmul va înţelege de ce, pentru că filmul sondează „pe linişte” angoasa unui copil că-şi va pierde tatăl.

„El secreto de sus ojos”, lovestory poliţist (producţie hispano-argentiniană) a fost comentat foarte simpatic de o doamnă pasionată de tricotaje. Ea a spus pentru început că spaniola i se pare ca o lână merinos faţă de lâna estoniană care e aspră şi şi-a compus cronicheta tricotând o bucată de material. Rândurile strânse corespundeau momentelor de lovestory, pe când cele găurite policierului.

Din pricina problemelor de trafic aerian cauzate de vreme, multe dintre glumele prezentatorilor s-au referit la cursele aeriene. Anke Engelke l-a pus chiar pe unul dintre invitaţi să respire. „Nu mirosiţi a alcool. Sunteţi de aici?” Alte glume ale celor două gazde s-au referit la cât de ciudată e limba estoniană. Acestea au fost printre puţinele momente penibile ale galei ale cărei gazde au fost actriţa germană Anke Engelke şi actorul estonian Maert Avandi.

Jean-Marc Barr a anunţat primul premiu al serii, Co-production Award – Prix Eurimages, acordat producătorului turc Zeynep Özbatur Atakan. Compozitorul European al Anului a fost anunţat: Alexandre Desplat pentru „Marioneta”/ „The Ghost Writer”. Acesta nu a venit însă la Tallinn, aşa cum trebuia.

Premiul „Carlo di Palma” pentru cea mai bună imagine a fost acordat israelianului Giora Bejach pentru filmul „Lebanon”, filmat în întregime din interiorul unui tanc. (Israel şi Palestina sunt considerate ca făcând parte din Europa.).

Premiul pentru lungmetraj de animaţie a revenit filmului „Iluzionistul”/”L’Illusioniste” de Sylvain Chomet. Nici acesta nu a mai putut veni la Tallinn.

Premiul pentru Scenaristul European al Anului fost acordat lui Robert Harris şi Roman Polanski pentru „Marioneta”/”The Ghost Writer”. Roman Polanski ne-a vorbit într-o înregistrare făcută pe skype, cu biblioteca de acasă pe fundal. Regizorul European al Anului a fost desemnat tot el. Zâmbind şi scărpinându-se satisfăcut în cap, Roman Polanski a spus: „E prea mult. Multumesc mai ales echipei europene pe care am avut-o. Filmul a fost un efort international. Am filmat in Germania, dar din echipă au făcut parte polonezi, germani şi englezi.”

Premiul Monteurul European al Anului le-a fost acordat lui Luc Barnier & Marion Monnier pentru „Carlos”, serialul (de fapt) regizat de Olivier Assayas.

Un scurt omagiu adus lui Mario Monicelli a prefaţat Premiul pentru scenografie, care i-a revenit lui Albrecht Konrad pentru „Marioneta”/”The Ghost Writer”. „E cam mult”, a spus şi el, dar bucuros – evident.

Premiul People’s Choice, decis de voturile spectatorilor de cinema, a revenit filmului „Mr. Nobody” de Jaco van Dormael. „Când eşti cineast, trebuie să-ţi multumesti publicul. Eu ştiu să o fac. Dar e ca şi cum ai trimite un mesaj într-o sticlă. E magic cand primesti un raspuns la acest mesaj”, a spus cineastul.

Juliette Binoche a urcat pe scenă pentru a înmâna Premiul pentru întreaga carieră compozitorului Gabriel Yared, autorul coloanelor sonore a nu mai puţin de 80 de filme: „Acest om s-a reinventat la fiecare film ca si cum ar fi fost un actor. Gabriel, când iti ascult muzica, ea merge direct spre inima mea si o cred cu totul. Cum poti să combini nivelurile realităţii în cateva note!… Ai spus odată că singurul lucru care poate ajuta lumii este frumuseţea pe care o putem aduce fiecare în lucrurile pe care le facem”.

Când a urcat pe scenă pentru a mulţumi unei săli călduţe (nu s-a ridicat nimeni în picioare, ca în anii trecuţi), Gabriel Yared a spus: „Am crezut în osmoza perfectă dintre muzică si imagine, iar asta implică nu doar muncă dar si iubirea dintre regizor si compozitor”. Gabriel Yared s-a referit la prietenia şi colaborarea sa cu regretatul Anthony Minghella, pentru care a compus coloanele sonore la nu mai puţin de cinci filme.

Premiul Documentarul european- Prix ARTE al anului a fost acordat filmului „Nostalgia de la luz” de Patricio Guzmán (Franţa-Germania-Chile).

Miki Manojlovic a anunţat Premiul pentru Scurtmetrajul European al anului – „Hanoi – Warsaw” de Katarzyna Klimkiewicz (Polonia). Tânăra regizoare a avut poate cel mai frumos discurs al serii: „Când eram mică, vroiam să fac filme şi credeam că e uşor. Pe urmă am crescut şi am început să fac filme, dar ele erau proaste. Atunci m-am gândit că poate nu mi-e sortit să fiu regizor. Dar am făcut acest film şi acum, primind acest premiu, mă simt ca un copil. Mi-am dat seama că orice e posibil”.

Tot Miki Manojlovic a anunţat şi Premiul Actriţa Europeană a Anului, acordat lui Sylvie Testud pentru „Lourdes” (regia Jessica Hausner). Nu a venit nici Sylvie Testud, dar a mulţumit printr-o scrisoare.

Maria de Medeiros a anunţat Premiul Descoperirea Europeană a Anului – Prix FIPRESCI, acordat lui Samuel Maoz pentru „Lebanon”. „E neobişnuit să fii descoperit când ai aproape 50 de ani. Cred că mesajul e că nu e niciodată prea târziu să crezi în tine şi să îţi îndeplineşti un vis”, a spus Samuel Maoz. La această categorie era nominalizat şi „Eu când vreau să fluier, fluier”, reprezentat la Tallinn nu doar de Florin Şerban, dar şi de producătorul Daniel Mitulescu.

Maria de Medeiros a anunţat şi Premiul Actorul European al Anului, acordat lui Ewan McGregor (şi nu lui George Piştereanu). N-a venit pentru că filma în Thailanda, pentru „The Impossible”. Ne-a vorbit bronzat şi îmbrăcat în tricou, într-un filmuleţ filmat chiar pe platou. „Dacă câştig, anunţaţi-mă printr-un email, vă rog”, a glumit el, pretextând că nu ştie că a câştigat deja.

Wim Wenders, preşedintele Academiei Europene de Film, a urcat pe scenă pentru a prezenta Premiul pentru întreaga carieră acordat actorului german Bruno Ganz, care a jucat în trei dintre filmele sale. „Nu e atât de uşor să găseşti in Europa un actor care sa-si aleagă rolurile cu atata grija si care sa le pregateasca atat de serios, interpretandu-le in patru limbi. (..) Actoria e un lucru existential, mi-a spus Bruno. Nu cascadorii fac lucrurile cele mai periculoase intr-un film, ci actorii, mi-a mai spus el”, a încheiat Wim Wenders. Bruno Ganz l-a ascultat pe Wim Wenders cu lacrimi în ochi. De data asta sala s-a ridicat în picioare.

Academia Europeană de Film îl are ca preşedinte pe cineastul german Wim Wenders. Preşedintele comitetului de conducere al EFA e producătorul francez Yves Marmion, and vicepreşedinţi Nik Powell (directorul Şcolii Naţionale de Film şi Televiziune din Londra) şi regizorul german Volker Schloendorff. Din comitetul de conducere al EFA fac parte, printre alţii, regizorii Cedric Klapisch, Andrzej Zulawski, Pawel Pawlikowski, precum şi producătorii Cedomir Kolar şi Antonio Saura. Membrii onorifici ai comitetului EFA sunt Sir Ben Kingsley, Dusan Makavejev, Jeanne Moreau şi Istvan Szabo.

Academia Europeană de Film (EFA) a fost fondată în 1988. Ea numără azi peste 2000 de membri. Pentru ca un film european să fi fost eligibil pentru Premiile EFA 2010 trebuia să fi avut prima proiecţie (în săli ori în cadrul unui festival) după data de 1 iulie 2009. Procedura de selecţie a celor 40 de filme propuse de EFA membrilor săi spre nominalizare e următoarea: în cazul celor 20 de ţări cu cel mai mare număr de membri EFA, aceşti membri votează direct pentru un singur film dintre filmele ţării lor. Filmul cu cel mai mare număr de voturi în fiecare dintre aceste ţări va fi inclus în mod automat în selecţia de filme.

Celelalte 20 de filme vor fi alese de către un comitet alcătuit din membri ai comitetului de conducere al EFA şi de un grup de experţi numit de acesta. Astfel, comitetul va recomanda membrilor EFA un număr de 40 de filme, dintre care aceşti vor alege nominalizările: şase pentru cel mai bun film, câte cinci pentru regizor, actor şi actriţă, cate patru pentru scenarist si director de imagine si cate trei pentru monteur si scenograf.

Odată nominalizările decise, membrii Academiei Europene de Film vor vota câştigătorii. Odată ce un film e nominalizat la un premiu EFA, realizatorii săi (în funcţie de categoria la care a nominalizat).

Anul viitor, premiile EFA se vor acorda în cadrul unei ceremonii care va avea loc la Berlin, iar în 2012 în La Valetta, Malta.