Theodor Stolojan explica intr-o scrisoare publica motivele retragerii sale: Presedintele PD-L trebuia sa devina premier pentru ca sistemul de luare a deciziilor să fie coerent, eficient şi responsabil
„Pentru ca sistemul de luare a deciziilor sa fie coerent, eficient si responsabil, solutia era evidenta: presedintele PDL trebuia sa devina premier. Am luat decizia normala si onesta de a depune mandatul de prim-ministru desemnat si de a da astfel posibilitatea ca presedintele PDL sa primeasca acest mandat”, explica Theodor Stolojan intr-o scrisoare publica de ce si-a depus mandatul de premier desemnat.
Vezi in documentul atasat si intra in text pentru a vedea scrisoarea integrala.
„In primul rand, nu am fost parte in niciun scenariu politic. Toate afirmatiile facute in acest sens cu privire la rolul pe care Presedintele Romaniei l-ar fi jucat in a ma determina sa renunt la mandat nu au niciun fundament. Dimpotriva, consider ca Presedintele a actionat potrivit atributiilor sale constitutionale, in mod corect fata de interesul public, fata de partidele politice si fata de mine. Si ii multumesc pentru acest lucru.
In al doilea rand, nu au fost tensiuni in Partidul Democrat Liberal vizavi de desemnarea mea ca prim-ministru de catre presedintele tarii. Chiar PDL a propus candidatura mea si m-a sustinut pentru functia de premier. De asemenea, nu am pus conditii privind desemnarea in guvern a anumitor persoane.
In al treilea rand, nu sunt bolnav. Am renuntat la mandat in urma unei analize atente a situatiei politice nou create.
Romania are acum o sansa pe care nu a mai avut-o de o generatie. E timpul obligatoriu al reformelor – o reformare a statului, a regimului politic, a Constitutiei. Dar este nevoie si de masuri hotarate pentru reducerea efectelor crizei economice. Iar aceste schimbari si masuri cer o majoritate solida in Parlamentul tarii.
Ca liberal, am sperat, inainte de alegeri, ca aceasta majoritate va fi una de dreapta, coagulata in jurul Partidului Democrat Liberal. Un sistem electoral cu destule rezultate aberante, impus prin ignorarea vointei electoratului exprimata la referendumul din 25 noiembrie 2007, a impiedicat pentru moment acest lucru.
Dupa alegerile generale din 30 noiembrie 2008, am crezut ca Partidul National Liberal va intelege ca Dreapta trebuie sa fie unita in misiunea sa publica. Pentru aceasta, eram gata sa trec peste orice consideratii personale. Chiar inainte de negocierile cu PNL, am cerut conducerii PDL sa ia in calcul propunerea unei alte persoane din PDL pentru a fi nominalizata ca Prim-ministru, daca nevoia aliantei de guvernare cu PNL ar fi cerut-o. Din pacate, sefii actuali ai PNL au avut alte interese.
In aceste conditii, PDL a hotarat sa faca alianta de guvernare cu Partidul Social Democrat, care, la randul sau, a primit un numar considerabil de voturi. Cu toata retinerea mea personala fata de guvernarea cu PSD, am hotarat sa merg mai departe, cu buna credinta, stiind ca, pentru reformele care trebuie infaptuite si perioada dificila economica in care ne aflam, este nevoie de un guvern sustinut de o majoritate solida in Parlament.
Am fost in echipa care a negociat un program de guvernare ce poate fi descris drept un compromis rezonabil. Unele lucruri pe care trebuie sa le facem impreuna cu social-democratii sunt obligatorii pentru orice guvernare responsabila a Romaniei, indiferent care ar fi culoarea sa politica.
Pe masura ce negocierile PDL-PSD avansau, am ajuns la concluzia limpede ca se contura un sistem piramidal de decizie politica, la nivel local si central, care, la varf, ii avea pe cei doi presedinti de partid, reuniti in Colegiul Presedintilor. In timp de criza, deciziile guvernamentale trebuie sa fie luate si puse in practica rapid.
De aceea, pentru ca sistemul de luare a deciziilor sa fie coerent, eficient si responsabil, solutia era evidenta: presedintele PDL trebuia sa devina premier. Am luat decizia normala si onesta de a depune mandatul de prim-ministru desemnat si de a da astfel posibilitatea ca presedintele PDL sa primeasca acest mandat.
Gestiunea unei aliante politice formata din doua partide de forte egale si conducerea unui guvern de genul celui rezultat cer abilitati politice de partid pe care presedintele PDL le are, iar primul ministru trebuie sa fie omul politic cel mai puternic din partid. In acest fel, prin exercitarea celor mai importante functii in stat, dupa cea de Presedinte al tarii, cei doi presedinti de partide care au semnat Parteneriatul pentru Romania devin si garanti ai realizarii programului de guvernare.
In decizia pe care am luat-o, am avut in vedere si faptul ca alianta intre doua partide atat de diferite este o premiera in viata politica din Romania si ar fi mai potrivit daca in fruntea acestei guvernari ar fi un politician mai tanar, dinamic, din noua generatie de politicieni din Romania.
In orice functie pe care am indeplinit-o – fie in administratia publica, fie in viata politica – am luptat pentru performanta. Dar, dintotdeauna, am stiut ca performanta poate fi obtinuta daca omul potrivit este la locul potrivit. Acum, persoana potrivita pentru a conduce guvernul este domnul Emil Boc, presedintele PDL.
Pentru mine, sunt importante Romania si PDL – si nu functia pe care as putea sa o am in stat. Am convingerea ca actuala solutie e cea mai buna in conditiile date.
Il sustin pe domnul Emil Boc, noul premier al Guvernului Romaniei, si ii doresc mult succes.
Eu voi activa in continuare in PDL si voi servi interesele Romaniei in calitate de europarlamentar, pe durata mandatului meu.”