Traian Băsescu vs. Procurori. Cine are dreptate?

e pe margine e greu să faci judecăţi de valoare, dar nici să te laşi îmbrobodit de unii şi alţii, fără să încerci să pui în balanţă argumentele, adică să evaluezi faptele şi evenimentele, cu dotarea proprie.

1. Aministraţia centrală şi locală este o baltă aşa plină de corupţi, că şi dacă arunci undiţa la întâmplare există o mare probabilitatea de a prinde un corupt.

Iată aici o situaţie a momentului:

• in anul 2010, firmele detinute de 75 de parlamentari au primit contracte de 250 milioane euro de la institutii publice;
• Potrivit unor date de la Agentia Nationala de Integritate, 1.240 de consilieri locali si judeteni sunt actionari sau administratori in 2.598 de firme private, majoritatea fiind SRL-uri;
• Defalcat, 538 de consilieri locali sunt actionari sau administratori in 1.196 companii private (2,23 companii/consilier), iar 702 consilieri judeteni sunt actionari in 1.402 companii private (2 companii/consilier). Aici este vorba doar de acele firme unde consilierii sunt actionari directi, insa este greu de cuantificat firmele detinute de rudele acestora.
• Semnificativă in cazul consiliilor judetene si primariilor este existenta a zeci de mii de angajati contractuali, ce nu au obligatia sa isi depuna declaratiile de avere si interese. Este o scapare a legii, iar ANI nu are posibilitatea sa le controleze averile si nici sa ii sanctioneze.

Să nu-mi spună cineva că o aşa mare înghesuială la contracte cu statul nu este însoţită de fraude. Gradul ridicat de corupţie, pe toate palierele deciziei administrative, face din România oaia neagră a Europei. Dacă procurorii prind în plasă, din greşeală, pe unul cinstit, e mare lucru, probabilitatea este de 1/10!

În aceste condiţii, a acuza procurorii, în urma unor posibile erori, că nu-şi fac treaba, este o dovadă de cinism.

2. Preşedintele Băsescu reclamă faptul că anchetele procurorilor se mai soldează şi cu achitări. In orice proces, o parte câştigă şi alta pierde. Nu există niciun motiv ca procurorii să câştige întotdeauna. Cu atât mai mult cu cât nu avem încă judecători curaţi ca lacrima. Chichiţele avocăţeşti (după excluderea excepţiilor de neconstituţionalitate din arsenalul apărării, au apărut alte bazaconii: expertizarea tehnică a aparaturii de ascultare, zeci de tone), se extind, mâine vor cere expertize psihiatrice ale procurorilor, recuzarea judecătorilor e la modă, etc. Foarte bine, e dreptul apărătorilor să facă uz de tot arsenalul, dar şi dreptul judecătorilor, dacă sunt oneşti şi profesionişti, să le admită sau respingă. Aşa că nu orice soluţie de achitare poate fi imputată procurorilor. Ar trebui ca CSM să verifice şi aceste speţe şi acolo unde găseşte nereguli ale procurorilor să le sancţioneze. Dar nu este corectă acuzarea activităţii procurorilor, aşa, în bloc. În ce procent se fac erori? Preşedintele Băsescu aruncă un 50%, procent limitat doar la 10 pronunţări definitive, şi nici acesta corect, cum demonstrează Dan Tapalagă.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro