#TREI ÎNTREBĂRI. “Ne furăm singuri căciula” nu mai este doar o zicală românească. S-a internaționalizat

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică?

Cu riscul de a-mi atrage ironiile cunoscutilor, ma vad nevoit sa-l pomenesc iarasi pe Tocqueville. Ce sa fac daca in ultimele doua secole niciun alt ganditor nu a reusit sa faca atatea predictii confirmate ulterior? Tocqueville vorbea despre pericolul major care pandeste democratiile – gandirea in turma si despotismul “soft”, cel de care nici macar nu mai esti constient, pentru ca e prea “moale” (“mou”), prea placut si prea lesne de inghitit pe nemestecate. In ziua de astazi, toate media sunt constiente de pericolul stirilor false. Toata lumea vorbeste despre “fake-news” – e la moda. Fenomenul e cat se poate de real, dar un pericol de care esti constient nu mai e chiar atat de periculos. Cu adevarat periculoasa pentru mass media e moda. Moda va fi fiind buna cand vine vorba despre coafuri si haine (desi am si aici suspiciunile mele), dar cand vine vorba despre informarea (si formarea) opiniei publice, moda are efecte devastatoare pe termen lung, chiar daca greu de sesizat imediat. E spiritul de turma (in)formand spiritul de turma.

Cu adevarat periculoasa acum e manipularea cu stiri adevarate, cu “true-news”, de care mass media (cu atat mai putin social media) nu sunt constiente. Repet: pana manipularea e constienta, facuta cu bune sau rele intentii, pericolul nu e mare. Cu adevarat ingrijoratoare e manipularea ne-intentionata. Auto-manipularea, daca preferati. “Tehnica” romaneasca de a-ti fura singur caciula s-a internationalizat, iar efectele sunt vizibile la tot pasul, din Romania pana in Statele Unite. Asta se poate face in mai multe feluri, dar cele mai comune sunt manipularea prin titlu, prin ruperea din context si prin simpla repetitie. Daca, bunaoara, dau un titlu de genul “In luna noiembrie, in Suedia, au murit mai multi oameni decat in timpul gripei spaniole”, informatia e corecta. Atat doar ca, raportat la populatia din 1918, procentul e mai mic. Folosind o informatie corecta, am transmis, in subtext, ideea ca strategia Suediei in timpul pandemiei are efecte devastatoare. Si n-am mintit! Sau, daca anunt zilnic ca iarasi a apus soarele, induc ideea ca poate soarele nu va mai apune maine, sau, poate, ca apunerea soarelui presupune o iminenta catastrofa. Vorba lui Eugen Ionesco: “Luati un cerc, mangaiati-l, va deveni vicios.” (Stiu, iarasi ma repet, dar macar o fac intentionat.)

De aici pana la cenzurarea unor pagini de Facebook a unor site-uri sau a unor conturi pe Twitter care posteaza “stiri false”, nu mai e decat un pas. Fake-news sunt dusmanul vizibil. Dusmanul facil, cel care iti distrage, ca la “alba-neagra” atentia de la adevaratul dusman. Iar de aici pana la “cancel culture” nici macar nu mai e pas – e alunecare la vale. Tobogan. Avalansa. Consecinta logica.

Ne pavam singuri, cu frenezie, drumul spre iad. Cu cele mai bune intentii, desigur.

2. Care este cea mai interesanta idee a anului 2020?

Cum am, ca tot omul, mai multe “domenii de preocupari”, am avut anul acesta mai multe descoperiri (si redescoperiri). In literatura, l-am descoperit, cu invidie, pe Vodolazkin; in poezia romaneasca i-am redescoperit, cu aceeasi incantare, pe Ion Muresan si pe Simina Codruta; in teologie, pe Leon R. Kass, cu un volum impresionant dedicat in intregime interpretarii Genezei (The Beginning of Wisdom: Reading Genesis); in ceea ce ma pasioneaza acum, m-a interesat (cum altfel?) ultima carte pe care am scris-o (Foundations of American Political Thought), care va aparea la anul tot la Cambridge University Press, dar m-au mai interesat inca alte cateva carti despre “rusine” – noul proiect la care lucrez. Cum insa intentionez sa le critic cu simpatie, prefer sa nu intru in detalii.

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveti pentru viitorul Românei si cea mai mare speranta?

Cea mai mare temere, cat se poate de intemeiata, din pacate, cred ca o va reprezenta generalizarea educatiei online, dupa terminarea pandemiei. Odata descoperite “avantajele”, economice si de comoditate, e greu de crezut ca ne vom intoarce 100% la educatia fata-catre-fata. Incet dar sigur, ne vom indrepta spre educatia exclusive online. Ne vom mai zbate nitel, ca stiuca la capatul firului, dar, dupa ce vom obosi, ne vom lasa trasi in barca. Resemnati: Dom’le, am facut tot ce s-a putut! Ca e mai comod in barca, pana si ca stiuca. Nu mai trebuie sa inoti – altul vasleste pentru tine.

Cum stiu ca asta e un pericol? Pentru ca mie, ca profesor, imi este mult mai eficient economic si mult mai comod sa o fac de acasa, din fata computerului. Si ma cunosc suficient de bine pentru a sti ca ma atrag viciile. Iar educatia online asta e – un viciu. Raportata la educatia fata-catre fata, e precum facutul de dragoste in raport cu pornografia online: cand vrei tu, cu cine vrei tu, cum vrei tu. Lipseste insa partenerul. Din fericire, Romania e inca ramasa in urma la acest capitol. Nuu ma indoiesc, insa, ca va recupera. Suntem “prinzasi”. Mai periculoasa pe termen scurt ar fi o majora “dezordine mondiala”, din nefericire tot mai probabila in urmatorii ani. Din pacate, toate vin de se leaga: tampirea in masa, auto-manipularea, pseudo-educatia, crizele identitare, exacerbarea sentimentelor belicoase.

Pe de alta parte, cea mai mare speranta pentru Romania, tot pe termen scurt, ar fi extinderea digitalizarii. Ma contrazic? Catusi de putin. Digitalizarea e aidoma bisturiului. Cu bisturiul poti taia o beregata sau poti vindeca. Cand vine vorba despre administratie, digitalizarea birocratiei romanesti la toate nivelurile va reprezenta o adevarata binecuvantare. Digitalizarea administratiei nu salveaza doar timp si nervi. Sporeste si eficienta, scazand coruptia, de la scoala din comuna, la alocarea fondurilor europene.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro