TREI ÎNTREBĂRI. O nouă stea schimbătoare pe cerul Patriei

*1. Mi s-a părut o mare nedreptate faptul că bicentenarul morții lui Budai-Deleanu a trecut complet neobservat de Ministerul Culturii, al Educației, de Academie, Uniunea Scriitorilor, Comisia Națională a României pentru UNESCO. Ar fi fost o bună ocazie de re-punere în lumină a singurei noastre epopei, cu valoare de capodoperă, având un imens – și foarte puțin valorificat – potențial consolator, pentru sărmanii acestui pământ. Singura instituție care a marcat comemorarea a fost episcopia greco-catolică Oradea, prin lansarea unui audio-book, după o variantă a „Țiganiadei”, modernizată de Cristian Bădiliță. Un documentat articol, al lui Dorin Petrescu, publicat de revista hunedoreană „Replica HD” (https://www.replicahd.ro/in-memoriam-ioan-budai-deleanu-la-bicentenarul-mortii-sale/), se încheie cu o imagine a locului în care odihnesc probabil osemintele lui von Buday – și care arată cu totul altfel decât „parcela nemuritorilor” din Capitală.

Ceea ce este cu adevarat grav e faptul ca nu avem de a face cu un accident de memorie, ci cu un fenomen sistematic, de nesocotire a valorilor naționale, de către instituții dedicate (în principiu) și bine remunerate (în fapt). O înaltă trădare a culturii române, de cei care ar trebui să o slujească.

*2. Primesc săptămânal o revistă electronică, „Physics World Newsletter”, care conține cele mai spectaculoase rezultate din fizică – menționez una, de interes special pentru noi, despre un laser cu aceeași concentrare temporală ca acela de la Măgurele (de ordinul attosecundelor), dar foarte ieftin, produs de cercetători de la o universitate din Miami – însă preferința mea merge către o descoperire senzațională – sub aspectul raportului dintre mijloacele folosite și rezultatul obținut – făcută la modestul observator astronomic al muzeului județean de științe ale naturii din Galați, în noiembrie 2020. Anume, a fost descoperită o stea variabilă vizibilă cu ochiul liber – evident, în zone fără poluare luminoasă. Autorii descoperirii sunt Ovidiu Tercu și Gabriel Neagu de la Astroclubul ”Călin Popovici”.

Performanța gălățenilor se alătură altui rezultat excepțional, anume observarea relativ recentă a unei stele extrem de rare, o nova roșie luminoasă – care între timp s-a stins, ca în poezia lui Eminescu – de către Ciprian Vîntdevară de la observatorul muzeului județean din Bârlad (despre care am scris cândva in ‘contributors’).

Faptul că astronomia de amatori este singura care produce rezultate interesante, în condiții extrem de precare – în timp ce observatoarele bogatei Academii se complac, de zeci de ani, în somnolență – este o piesă aparte în bogata colecție de absurdități ale lumii românești.

*3. Temerea mea cea mai mare este legată de dispariția României profunde. Și nu e vorba doar de evanescența despre care vorbesc „caietele de drum” ale lui Mirel Bănică – meșteșuguri, clădiri istorice, peisaje – ci de periclitarea unei forme de bun-simț, de omenie, de toleranță, de cultură. La puțin mai mult de o generație distanță de căderea comunismului, se instalează o nouă formă brutală și neiertătoare de limitare a libertății, la care se aderă cu entuziasm, deși verticalitatea se poate asuma fără nici un risc. O undă de șoc, generată deliberat, dar alimentată benevol, căreia nu i se poate rezista. Nu am nicio speranță, Europa iluziilor noastre nu mai există.

Citeste intreg articolul si comenteaza p eContributors.ro