Trei întrebări pentru industria energetică

În text sunt de fapt mai multe întrebări, doar trei având raspuns, celelalte fiind retorice.

De ce importăm energie electrică?

Într-un articol anterior trăgeam un semnal de alarmă: într-un an ( 25 nov 2019 – 25 nov 2020) am importat 23,5 TW și am exportat 7,3 TW.

ANRE ne spune că avem capacități suficiente! Ba mai mult decât atât, raportările sunt către UE. (aici dovada) Minte și nu înțeleg de ce raportarile arată așa de mulți ani!

Mediul privat a investit în special în regenerabile. Singura investiție in “energie securitară” este cea de la Brazi a Petrom. După cum știm, bate vântul și este soare, avem energie atât de multă încât o exportăm. Dacă e o zi noroasă și nu bate vântul, hidro trage tot greul. Daca nu mai poate nici hidro, importăm de ne dor buzunarele. (dovada prețurilor este aici)

Această stare de fapt există de mulți ani. Singura realizare notabilă a statului român în industria energetică este punerea în funcțiune a celor două reactoare nucleare de la Cernavodă. În rest s-a cârpit, s-a furat, s-a închis, s-a tăiat și s-a vândut la fier vechi. Ultima “realizare” este CET-ul gălățean de acum câteva săptămâni.

În rest … ca la autostrazile de pe hârtie! Planuri. Iernutul, noua investiție a Romgaz, va mai întârzia. CEOltenia și CEHunedoara apar cu o groază de megawați fictivi, de stăm și ne întrebăm căți bani încasează pe ei … evident bani din buzunarele noastre. Și la CEO și la CEH se visează retehnologizări, adică pe aceeași instalație învechită (și fizic și moral) se schimbă arzătoarele, adică cele se folosesc praful de carbune vor fi înlocuite cu unele pentru gaz și se vor trage conducte de gaz. Cuvântul ce ar fi trebuit folosit ar fi fost investiții. Investiții în tehnologie și instalații noi. (Revin cu întrebarea: de ce se renunță la cărbune, când se poate renunța la tehnologia prin ardere și să se folosească gazeificarea, cum se folosește in aproape o mie de instalații de pe tot mapamondul?) Mai mult decât atât, toate companiile de stat investesc în regenerabile, în special solar, cunoscând că este o energie instabilă, dependentă de situația meteorologică.

Grozăvia este că instalațiile pe gaz au fost închise. CET-ul de la Brăila nu a mai produs de 7 ani. CET-ul de la Galați s-a închis anul acesta. … Și putem enumera încă câteva instalații pe gaz închise. Cele existente sunt pe vechea tehnologie. (minunea CET Vest al Elcen SA de 180 MW, adică o instalație pe gaz în ciclu combinat, are deja 11 ani de funcționare)

Concluzia este că: nu avem cu ce să producem energie cand nu bate vântul. Situația se va agrava atunci când reactorul 1 de la Cernavodă va intra în reparații capitale, cand instalațiile Hidroelectrica vor ceda deoarece nu au mai vazut de mult o retehnologizare, când lacurile se vor colmata compet, acestea nefiind decolmatate de 30 de ani.

De ce energia electrică se scumpește?

În piață avem următorii jucători: producătorii, care se împart în producători de energie securitară (cărbune, gaz, nuclear) și producătorii din regenerabile (hidro, eolian, solar), un transportator monopolist, câțiva distribuitori ce dețin monopol regional și brokerii de energie – ce se numesc generic furnizori. De fapt acesti brokeri, nu au decât câteva birouri și câteva calculatoare de la care se tranzacționează pe bursa organizată de energie OPCOM. “Băieții deștepți din energie” s-au cizelat, învățând mecanismele bursei.

Prețul producătorului este 54% din prețul plătit de consumator. La acesta se adaugă tarifele pentru seviciile de distributie, de transport și de menținere a sistemului, taxa de cogenerare, certificatele verzi și acciza (de ce este accizată energia?) de 1% – toate reglementate de ANRE.

Trebuie specificat că energia securitară, cea care menține în funcțiune sistemul energetic național, este un produs diferit față de energia regenerabilă. Energia securitară este mult mai scumpă decât cea regenerabilă. Mai mult decât atât, pentru energia regenarabilă noi plătim un fel de subvenție, sub forma certificatelor verzi. (Mai pun o dată întrebarea: de ce energia regenerabilă exportată este subvenționată?)

Producătorul își vinde la bursă energia. Pentru a putea realiza un buget de venituri și cheltuieli veritabil, preferă să vândă în avans pe piața contractelor bilaterale. (Dar să recunoaștem și că nu și-au pregătit oameni pentru tranzacționarea la bursă.) Energia este cumparată în avans de furnizori și revândută în timp, speculând momentele cu preț optim, către consumatori. Bursa de energie s-a democratizat și în timp, cât mai multe entități vor avea posibilitatea de a “juca” pe aceasta. Deci cineva trebuie să își asume riscuri. “Băieții deștepți” întradevăr sunt deștepți, profitul lor provenind din ceea ce ar fi trebuit să fie profitul producatorilor și din manipularea prețurilor plătite de consumatori. Să nu uităm că prețurile din bursa românească concurează cu cele din celelalte burse de energie europene. Tehnologiile și instalațiile noastre sunt mai vechi și au randamente mai slabe, de aici rezultând prețurile necompetitive.

Nu în ultimul rând: managementul companiilor de stat (plătit cu salarii astronomice și nemeritate) a fost politizat cu fel de fel de diletanți sinecuriști care au avut rolul de a căpușa marile companii cu fel de fel de firmulițe de partid. La fel și în ministerul de resort și ANRE, unde șerpăria de interese obscure a făcut ca nici după 12 ani România să nu aibe o strategie energetică. (nu discutam de calitatea ministrilor și conducătorilor ANRE ce s-au perindat în ultimii 30 de ani)

Mai există și companii în energie care nu produc nimic și care nu-și au rostul. Amintim doar câteva: Hidro Tarnița, Electrocentrale Grup, SAPE, fara a intra în amănunte. Acestea au consilii de administrație, directori, secretare, mașini cu șoferi, toți cu salarii imense … dar nu produc nimic.

Concluzia este: Niște băieți deștepți cu protecția statului, căștigă de la producători, de la consumatori, din energia regenerabilă subvenționată și din jocul import – export. Subliniem: este legal! Clientela politică trebuie servită cu “gazde” apte de a fi căpușate.

De ce nu avem autostrăzi?

Nu pare un subiect legat de energie, dar este! Transportul înseamnă carburant, înseamnă energie. În România circulă zilnic minim 300.000 de camioane. Dacă acestea ar circula pe autostrăzi, ar consuma mai puțin, timpul alocat transportului fiind mai mic.

Socoteală simplă: un camion sta în trafic în plus minim 3 ore / zi. Acesta consumă în plus 30 de litri de motorină / ora. Deci 300.000 de camioane x 3 ore / zi x 365 zile / an x 30 litri = aproape 10 miliarde de litri de motorină. Motorina este (să zicem, pentru ușurarea calculelor) 1 euro. Deci la mijloc sunt 10 miliarde de euro care intră în buzunarul producătorului, transportatorului și distribuitorului și al statului român prin accize, taxe si impozite.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro