Tudor Giurgiu: ‘E horror munca la stat!’

Presedintele tuturor romanilor cu televizoare, presedintele TVR, este incoltit din toate partile. Parca am mai auzit pe undeva povestea asta, nu? Cica e subred bilantul contabil, cica e cu mari pierderi TVR-ul, cica a externalizat prea mult, cica a dat cu prea multi de pamint, cica opt membri din Consiliul de Administratie au cerut demiterea lui. Lung sir de concluzii si de ipoteze, pe scurt.

Si in palatul din Dorobanti se ascute lupta. Intr-un interviu acordat Academiei Catavencu, Tudor Giurgiu incearca sa lamureasca toate aceste lucruri.

„Nu-mi dau demisia“

Reporter: Va dati demisia?

Tudor Giurgiu: Nu.

Rep.: Sigur?

T.G.: In politica se razgindesc oamenii de la luna la luna, de la o zi la alta. Pentru mine, acum, nu. Nu e momentul, cum a zis Mihai Stanescu.

Rep.: De ce nu e momentul?

T.G.: Nu cred ca e momentul sa dau satisfactie unor centre de presiune si fiindca nu de asta am venit in TVR. Daca exista deceptii legate de anumite…

Rep.: Harry Potter, lasa vrajeala!

T.G.: Ha, ha, ha, nu, dar eu am venit aici pentru niste principii, acum vad ca anumite principii sint mai greu de respectat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa abdic de la niste principii in care cred. In plus, eu nu plec cind vor altii, plec cind vreau eu.

Rep.: Care sint aceste presiuni? Initial, Jurnalul lui Tuca a scris, apoi avalansa a inceput sa se rostogoleasca din toate partile.

T.G.: Vina a fost a mea. Am deschis mai multe fronturi. Mi s-a spus: „Te-ai comportat ca Basescu, ai deschis mai multe fronturi decit poti sa duci“. Partial, adevarat, dar am facut asta nu din dorinta de a face rau, ci din dorinta naiva de a fi mai bine. S-au suparat angajatii pe mine ca am zis ca restructuram, s-au suparat ca nu am dat prima de Paste.

S-a suparat Consiliul de Administratie care a avut impresia ca vreau sa ocultez realitatile institutiei, s-au suparat cei din PSD cu un drept la replica, s-au suparat multi carora le-am taiat craca si afacerile si nu s-au mai facut bani negri. S-au suparat multi. Ce sa fac? Asta sint.

„Sa mor eu, nu i-am dat nevestei bani“

Rep.: Harry Potter, de ce repeti: „Sint curat! Sint curat! Sint curat!“?

T.G.: Pai, da… „ca am furat, ca se fura!“. Aratati-mi contractul! S-a zis ca am dat bani la nevasta.

Rep.: Ati pompat bani nevestei, prin doua filme.

T.G.: Nu e adevarat! Cit sint aici nu voi finanta firmele unde am avut actiuni, filmele facute de nevasta.

Rep.: Sa mori tu!

T.G.: Sa mor eu!

Rep.: Ati trimis banii si nu au intrat inca in cont, am inteles!

T.G.: Nu, dom’le! Nu s-a semnat nici un contract si nu exista nici o intentie de a se semna vreun contract atita timp cit sint in aceasta functie. De nervi, mi-am deschis si un blog, pentru ca e singura solutie de a ma descarca acolo. Nu am alta solutie.

Se uita lumea la mine pe strada si mi se pare ca aud ce au scris ziarele: „Ba, si-a luat un milion de euro din La urgenta… ba, a incasat banii de la producatorii independenti“. Ma apuca risul, una din lipsa de motivatii de acum este ca eu fac acum mai putini bani decit faceam ca privat. Si care e motivatia acum? Sa stau si sa ma injure altii, in loc sa regizez?

Cine injura?

Rep.: Dar cine va injura? Cine, dati-ne lista!

T.G.: Dom’le, televiziunea e un loc special, in care au ramas oameni obisnuiti cu un anume fel de a munci. Un reporter tinar de aici mi-a spus: „Imi pare rau, ca risti sa ti-o traga astia! Cine sint? Securistii, batrinii, conservatorii, retrograzii. Dar tu esti de vina! N-ai facut curatenie!“.

Da, asta e o greseala pe care mi-o asum, dar nu e foarte simplu sa faci lucrul acesta avind Codul Muncii, contract colectiv… e foarte usor pe vorbe. Toti imi dau sfaturi. Au venit n jurnalisti la mine care isi doresc un loc in televiziune si care-mi dau sfaturi. Bine, frate, dar de ce nu vii sa faci? Aici, la TVR, e ca-n agricultura, fotbal si masina Dacia.

Toti se cred priceputi, toata lumea are solutii magice, dar nimeni nu isi umfla muschii si nu intra in joc.

Rep.: Ce vor?

T.G.: Acesti Ei, pe care nu-i pot defini prea bine, nu au dorinte foarte clar exprimate. Politicienii vor sa aiba stirile intr-un anume fel, ca sa-si plaseze micile interese. Unii din televiziune vor sa fie multe programe facute numai cu angajatii.

Consiliul de Administratie

Rep.: Pina la urma, solutia?

T.G.: Eu cred ca am o viziune si o perspectiva coerenta despre unde ar trebui sa ajunga televiziunea. Eu sper sa am sprijinul Consiliului, oameni bine intentionati…

Rep.: Pai, acest sprijin nu exista. Opt membri v-au cerut demisia.

T.G.: Un prieten, tot din televiziune…

Rep.: Harry Potter, ai grija cu prietenii astia…

T.G.: Acest prieten din televiziune, deci, mi-a spus asa: „Pamintului ii e bine tocmai fiindca mai vin si cutremure peste el, ca sa miste placile tectonice, sa se mai aseze“. Poate i-o fi bine si Televiziunii daca au fost oarece tensiuni in Consiliu. Sper sa se aseze.

Rep.: Cum vorbiti la masa Consiliului?

T.G.: Pai, cind ne spunem cu domnule, cind ne spunem pe nume. Problema e ca toti vrem binele Televiziunii, toti vrem ca numele nostru sa se asocieze cu un proiect de succes, dar din cind in cind, din prea mult bine nu se prea leaga. Exista suspiciuni.

Ca Giurgiu nu vrea sa spuna adevarul, exista suspiciuni ca nu stiu cine ia mai multi bani, exista suspiciuni ca o fata de la stiri e infractoare, exista suspiciuni ca nu prea facem, ca facem prea mult. Astea vin din…

Rep.: Cultura santului produsa de TVR.

T.G.: Da. Cind am venit aici, mi-a spus cineva ca m-a vazut cu motocicleta si ca soferul venea dupa mine. In alta saptamina ca mi-am pus-o cu nu stiu cine. Apoi, ca nu stiu care a mers cu masina pina in China. Si unele din astea apar si in discutiile din Consiliu. Dom’le, cred ca un consiliu trebuie sa se ocupe de niste lucruri cu o perspectiva mai de deasupra institutiei. Chestiile astea se discuta…

Rep.: La primele puncte de pe ordinea de zi?

T.G.: Printre altele. Eu nu spun ca discutiile astea nu sint bune, se pot accepta critici, nimeni nu e perfect… ma enerveaza ca toti ma cred trufas, cu nasul pe sus.

Trufie

Rep.: Pai, cam asa sinteti.

T.G.: Dom’le, nu sint. Am constiinta propriei mele valori si simt ca sint din alt film decit anumiti oameni. Asta nu inseamna ca nu am gresit. Am gresit, dar priviti ce s-a intimplat inainte de a veni aici.

Citi dintre oficialii TVR nu se urcau in avioanele oficiale cu politicienii si zburau in vacante… Citi raspundeau la telefon in pozitie de drepti pe aici… S-au mai schimbat niste lucruri.

Rep.: V-ati intilnit cu Basescu?

T.G.: Mi-am aratat disponibilitatea, dar nu s-a legat nimic.

Rep.: Sinteti cu Tariceanu, de fapt!

T.G.: Dom’le, nu sint cu nimeni! Cind ne-am vazut prima oara a avut o remarca de bun-simt: „TVR-ul sa nu devina virful de lance al televiziunilor care sa dea in Guvern“. Nu mi-a cerut niciodata nimic.

Telefoane

Rep.: Cind vine demisia?

T.G.: Cind va fi o avalansa de telefoane importante care sa-mi influenteze decizia in TVR.

Rep.: Pai, suna!

T.G.: E, suna diversi mici, care-mi cer sa fac Festivalul Chitarei din Calarasi sau cel al Cocosului vesel din Medgidia. Nu suna nimeni: ba, pune-mi omul pe post! Se uita cum erau controlati invitatii pe post. Cu aprobarea sefului televiziunii. Astea nu se mai intimpla.

Rep.: Sa mori tu, Harry!

T.G.: Un alt prieten tinar…

Rep.: Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha…

T.G.: …spunea ca daca s-a schimbat ceva in TVR, s-a schimbat libertatea de expresie. Asta mi s-a parut normal mie, or, celor din TVR, nu.

Culcer

Rep.: Pe Culcer, de ce n-ati dat-o afara?

T.G.: E in concediu medical!

(Plecind de la domnul Tudor Giurgiu, la doua ore de la interviu, am intilnit-o pe bolnava Culcer la mitingul pro-Basescu. Misto concediu medical!)

Rep.: Si restul?

T.G.: Pai, unele sint rezolvate, altele in curs de… si unele nu cred ca se vor mai face vreodata! Institutia are nevoie de o reforma in organizatie. O asemenea reforma se poate face numai intr-un context politic solid.

Rep.: O sa moara?

T.G.: Nu, dar or sa-l faca altii. Acum, vreau sa stabilizam institutia din punct de vedere financiar.

Bani de salarii

Rep.: Pai, nu mai sint bani decit pentru salarii!

T.G.: Dumneata citesti Jurnalul national. Sintem OK. Intra bani, ies bani. Nu e nici un faliment, situatia e stabila, desi nu am marit taxa TV.

Rep.: Pai, sinteti Harry Potter!

T.G.: Pina intr-un moment face vraji Harry Potter, din alt moment matura zboara pe la Palate. Nu stiu de unde tot repeti, dar mie nu-mi spune nimeni Harry Potter in fata… Suna bine, inainte lui Nicolau i se spunea Suedezul, era o chestie conspirativa.

Rep.: Deci birocratia ramine, se vor pierde din nou programe, precum Divizia A.

T.G.: Aia a aratat deficientele in organizare, cred ca le-am remediat si nu cred ca se va mai intimpla la fel.

Spagile

Rep.: Se vor lua spagile la timp, inseamna…

T.G.: Dom’le, spagi se vor lua si s-au luat. Asta e.

Rep.: Ati luat?

T.G.: Nu.

Rep.: Vi s-a propus?

T.G.: Nu bani. Un teren, o calatorie, o masina. N-am luat.

Rep.: Teren prin Ciorogirla?

T.G.: Nu, Pipera.

Rep.: Ce faceti cu atitea panarame de consilieri pe aici?

T.G.: Nu mai am decit patru. Gata!

Rep.: Parasute de firma cu care cheltuiti noua miliarde pe an consilierea!

T.G.: Care gagici? Intr-o institutie de 3.000 de oameni e normal sa fiu consiliat. Giurgiu a gresit, da, fiindca a platit niste oameni care nu si-au facut treaba cum trebuie. OK, bila neagra. Dar a venit un englez care a invatat multa lume de aici meserie. Bun, noi nu ne vindem tara, omul a fost executat. OK, inteleg si asta. Bine, era misto cum, dupa un timp, oamenii de aici ii cautau gratia.

Boala nu este in capul unor politicieni, ci aici e boala. Cum am venit aici, s-au gindit ce-mi face mie placere. Ei fac rau, facind sefului placere. Sa-mi puna mie prietenii in emisiuni… dom’le, nu ma intereseaza! Asta n-o inteleg! TVR-ul nu e construit dupa cum vrea publicul, ci dupa cum vor mai-marii!

Compromisul

Rep.: Ca sa fii sef TVR trebuie facute compromisuri?

T.G.: Da, din pacate, da! Altfel nu se poate. Am facut doua-trei compromisuri, le regret, am facut niste numiri de sefi in televiziune care nu au mers. Nu am luat decizii bune. Asta e.

Rep.: Ca tinar in tara asta, cum e munca la stat?

T.G.: E horror! N-as mai face chestia asta in viata mea. Am venit ca naivul, desi oameni de 50 de ani mi-au zis: „Nu te duce, iesi sifonat! E greseala vietii tale“.

Catavencu

Rep.: Nenorocitule, de ce-mi dai dividende si-mi inviti colegii de la Catavencu pe post?

T.G.: Ha, ha, ha, ha, ha, ha. Eu cred ca atit timp cit nici un DNA nu-mi arata ca am cistigat de pe urma lui Catavencu, colegii tai sint liberi pe post. Problema este ca oamenii din TVR cred ca intre mine si Academia Catavencu e ceva si relatia asta trebuie alimentata. „Fratilor, chemati pe oricine“, le-am spus. Ies eu la mese cu voi? Nu!

Rep.: De ce e Liviu?

T.G.: Ma jur ca n-am stiut de el. M-a sunat producatorul emisiunii si mi-a spus: am o idee, uite, Liviu face rating! Si eu am spus: „Imi bag bip, bip, bip, bip, iar or sa ne acuze astia!“. Poate e prea mult Catavencu, dar nu e vina mea!

Rep.: E vreo sansa?

T.G.: Nu. In tara asta, singura solutie este forma privata.

Rep.: Sigur nu va dati demisia?

T.G.: Sigur! Acum am ocazia sa intru si in concediu de paternitate. Vineri s-a nascut copilul meu.

(Versiunea audio, pe blog-ul Istodor de pe www.facemcatavencu.ro)