Turnator la Securitate

L-am intervievat pe Doru Lungu in apartamentul lui, undeva, intr-un oras din Romania. Nu vrea sa se „deconspire”, desi a acordat pina acum mai multe interviuri pe tema recrutarii in 1988, ca informator al Securitatii, a presedintelui Consiliului Judetean Vrancea si lider al „judetenei” PSD, Marian Oprisan.

Mi-a marturisit una din satisfactiile lui: familia sa nu stia, la momentul realizarii acestui interviu, ca a aparut la „Realitatea” si a vorbit despre ce a facut in Securitate. Mi-a mai marturisit ca a avut in Focsani 140 de „surse” si ca daca ar avea bani ar intra in afaceri. In Vrancea, unde banuieste ca s-ar bucura de succes.

Capitanul in rezerva Doru Lungu ar vrea sa „bea un sprit” cu cel care i-a fost turnator inainte de ’89.

Turnator la Securitate

Interviu cu Doru Lungu, ofiter in rezerva

Rep: Cat timp ati lucrat in Securitate?

Capitan (r) Doru Lungu: Un an, ’88-’89. Am fost ofiter de contraspionaj, care a raspuns de industria usoara pe judetul Vrancea.

Rep: Ce obiective industriale?

D.L. Intreprinderea de Confectii Focsani, Filatura de Bumbac Cardat, Filatura de Lana, Intreprinderea de Confectii Panciu.

Rep: Ce trebuia sa faceti?

D.L. Haideti sa vorbim despre Fabrica de Confectii, ca in rest, ceilalti erau , poate erau saptamani in care nici nu ma duceam. La Fabrica de Confectii ma interesa productia, cantitate, calitate, respectarea planurilor de productie si desfacerea produselor catre partenerii straini.

Rep: De ce va trebuiau aceste informatii? Era de undeva o amenintare?

D.L. Nu trebuie sa fie o amenintare. Si acum… Sa zicem… O unitate de confectii, „Steillmann” din Germania. Are un director si un serviciu de securitate. Un serviciu de securitate care are informatii despre personalul pe care il angajeaza, castigurile pe care le realizeaza, eventualele diferente intre cat castiga si cat cheltuie, cand apar suspiciuni.

Si tot intr-o tara straina intereseaza calitatea productiei, desfacerea, onorarea contractelor. La fel, prezenta strainilor in obiectiv. Ca sa protejezi unitatea de care raspunzi, sau, cum e afara, ca sa protejezi unitatea care este investitia mea.

Rep: Mai tineti minte data, sau, cat mai cert in timp, cand l-ati cunoscut pe Marian Oprisan?

D.L. L-am recrutat in decembrie ’88. In decembrie ’88 a semnat un angajament…

Rep: In care se obliga sa spuna ce?

D.L. In care se obliga sa sprijine organele de Securitate. Atat… ~n mare, patru randuri: „Subsemnatul Marian Oprisan, fiul lui… si a … nascut la data de… cu domiciliul in Focsani, strada… ma oblig sa sprijin organele de securitate in activitatea de furnizare de informatii. Atata. Mai mult de cinci randuri nu are un angajament.

Rep.: Ati avut-o si pe mama lui ca informatoare?

D.L.: Nu. Nu am avut-o ca informatoare. In momentul in care am luat in primire reteaua informativa, am primit o situatie cu evidenta informatorilor si m-a frapat ca era si maica-sa. Pe ea nu am preluat-o. A ramas altui ofiter. Nu m-a interesat, eu mi-am luat , cum se spune.

Rep. Cam cate intalniri ati avut cu el?

D.L. Cu el? Cam doua pe saptamana, in medie una saptamanal.

Rep. O intalnire pe saptamana? Ce avantaje avea ca facea asta?

D.L. Nici un avantaj. Noi nu i-am facut nimic. Nu i-am luat, nu i-am dat. Am avut surse pe care le-am platit, dar lui nu i-am dat.

Rep. Ce spunea, ce informatii va aducea?

D.L. De exemplu, noi aveam dosare de urmarire informativa, D.U.I., cu care erau lucrati informativ strainii care erau permanent in Fabrica de Confectii. {i in mod deosebit erau cei de la „Steillmann” si cei de la „Incom”.

Rep. Despre ei va spunea si Marian Oprisan? Cum decurgea o intalnire?

D.L. Intalnirile se desfasurau de regula la mine, in biroul de la Fabrica de Confectii.

Rep. Oamenii stiau ca erati ofiter de securitate?

D.L. Da, stiau.

Rep. Si nu erau comentarii, nu aveati reactii din colectiv ca intra acolo?

D.L. Dar ce, stia cineva ca intra? Cand intra se asigura el, iar cand iesea il scoteam eu. Ieseam afara, aprindeam o tigara si ma scarpinam la cap. Atunci trebuia sa iasa. Atunci cum ar mai fi furnizat in mod conspirat informatii? {i acum SRI-ul face acelasi lucru in Fabrica de Confectii.

Rep. Marian Oprisan dadea si raportari scrise?

D.L. Numai scrise dadea. Le scria in fata mea. Nu stia sa scrie, asta era prost.

Rep. Am vazut ca ati declarat ca avea greseli gramaticale.

D.L. El si acum…N-aveti voi acces la materialele pe care le face la Consiliul Judetean. Este cineva acolo care mi-a confirmat. Eu am mai fost la Focsani anul trecut…

Rep. V-au folosit informatiile lui, erau reale?

D.L. Bineinteles ca erau reale (…) In permanenta el furniza informatii despre prezenta strainilor, intrare, iesire, activitati ale acestora, si asa mai departe. ~n momentul in care un strain este supravegheat, nu te intereseaza numai o zi.

Te intereseaza de la spalat pe dinti, ce a discutat, ce a baut, daca are o relatie cu femeie, cine este, unde pleaca la sfarsit de saptamana, cand se intoarce, este obosit, daca a plecat la Bucuresti cu cine a luat legatura, comportamentul la intoarcere, sunt o serie intreaga de aspecte. Relatiile strainilor in randul cetatenilor romani, romani cu care acesta a stat de vorba…

Rep. Isi spiona colegii de serviciu…

D.L. Luati-o si asa.

Rep. Sa ne intoarcem la greselile gramaticale… Il corectati dumneavoastra?

D.L. Eu, da. Spre exemplu, era un comentariu despre doi care s-au intalnit in zona sectiei a I-a… El scria „sau”, legat… ~i spuneam: „Bai! Scrie „s-au”! Ce dracu?!”.

Rep. Vroia sa devina ofiter?

D.L. Da, vroia sa devina ofiter de Securitate.

Rep. Depindea de dumneavoastra?

D.L. Da, din acest punct de vedere, da.

Rep. Oprisan v-a acuzat la un moment dat ca i-ati cerut sprijinul.

D.L. Nu. Urmaresc logica lui Toma: nu cumva pana la urma justifica…Cum ma pot duce eu la un tip pe care nu il cunosc sa ii solicit sprijinul? Mie mi se pare chestia asta acuzatoare pentru el.

Rep. Ati dori sa va intalniti cu el?

D.L. Da.

Rep. Sa-i spuneti ce, sa faceti ce?

D.L. Sa stam de vorba la un sprit. Asa sunt eu. Am fost arestat la Focsani, la Revolutie, si am stat de vorba cu ofiterul care m-a arestat, un locotenent major cum era atunci. M-am intalnit cu el. Zic, ma mai stii? Am fost arestat o data pe 22 decembrie si o data pe 25 decembrie. {i sa scrii acolo, am fost singurul ofiter de securitate arestat la Vrancea (rade).

Rep. Cum a fost cu intrarea revolutionarilor in sediul Securitatii la Focsani

D.L. N-au intrat.

Rep. Cum nu au intrat? Exista fotografii…

D.L. Vorbim deci de Revolutie, 22, 25, 29 decembrie 1989. Spre exmplu, cand am plecat de la SRI de la Vrancea am fost la alta unitate de informatii. La noi a ramas totul intact. Altceva s-a intamplat, dupa 25, 1 ianuarie, cand s-a infiintat, cum dracu-i spunea la partidul ala…CPUN parca. Era compus numai din nenorociti.

Si asta a condus judetul, seful securitatii, toti astia au disparut din unitate, am ramas noi ofiterii. Pistoalele Carpati le-am predat la MAN, cativa ofiteri din biroul USLA am predat toata munitia la armata. Pentru ca eu, {erban (seful sectiei SRI Vrancea n.r) si alti vreo opt ofiteri faceam parte din grupa, pardon plutonul antiterorist, care reprezentam elita la acel moment.

Rep. Sa ne intoarcem la Marian Oprisan. A colaborat cu securitatea ca politie politica?

D.L. Nu. Dar a fost informator.

Rep. Ati incercat sa va intalniti cu el cand ati fost ultima data in Focsani, in 2003?

D.L. Nu. Ultima data am vorbit cu el in 2002.

Rep. I-ati cerut ceva?

D.L. Nu.

Rep. De ce nu sunteti de acord sa vi se cunoasca fata?

D.L. Nu vreau sa stie prietenii, rudele, ca eu sunt cel care il dau pe asta in gat. Pentru ca si ei jumatate sunt de acord cu mine, jumatate nu sunt de acord. De ce nu il las in pace? Efectiv, cand am pornit chestia asta a fost o ambitie, iar acum la cat de mult a dat in mine cu noroi si m-a jignit, nu acccept asa ceva. E revoltator ca un judet sa fie condus de un semianalfabet.

In Vrancea sunt ingineri, profesori, juristi, economisti, care sunt condusi de un prost, de un parvenit. Nu se poate asa ceva.

Rep. Ce raspuns credeti ca veti primi de la CNSAS?

D.L. Ca nu este in retea.

Rep. Cum se poate intampla asta?

D.L. Foarte bine. Ca . Asta este. {i e normal sa-l dea asa, pentru ca ei pana acum l-au sprijinit. Odata ce a aparut pe post ca nu ma cunoaste si nu a avut legatura cu Securitatea, iti dai seama…

Rep. Nu l-ati fi putut sprijini sa ajunga ofiter…

D.L. Ba da. Pai eu ii dadeam acordul. Dar a venit revolutia.

Rep. I l-ati fi dat?

D.L. I l-as fi dat, da. Sa-ti explic cum era cu scolile de ofiteri. Cei mai buni intrau la Securitate, stiau si o limba straina. Urmatorii, mai carte mai putina, la Militie, si cei prosti la Penitenciare. Acolo mergea o medie mai mica. Acolo, la penitenciar il bagam. Ofiter de informatii, nu. Dar il trimiteam la scoala la Baneasa, unde erau toti. Hai sa stii si tu.

Stii ce porecla avea el? „Greata”. Stiam de la altii. Asta umbla numai cu mainile in buzunare prin fabrica. Comportamentul asta sfidator si arogant pe care il are acum nu il are pentru ca este de la PSD si e destept. {i acum 15 ani tot indolent era si fara caracter, intelegi?

Rep. Mai aveati si alti informatori in Confectia?

D.L. Sigur ca da. In toata industria usoara aveam 140.

Rep. Cum l-ati convins pe Marian Oprisan sa coopereze? L-ati prins cu ceva, a venit singur?

D.L. L-am vazut de mai multe ori, am purtat niste discutii si dupa aceea i-am propus sa vina la mine in birou. N-am discutat problema asta de prima data, am discutat despre mine, probleme generale. Pe atunci era prieten cu Ofelia, fosta lui sotie. Erau parca amandoi membri in echipa de teatru a fabricii, pregateau mai multe piese in cadrul „Cantarii Romaniei”.

Rep. De ce vorbiti numai de Marian Oprisan si nu vorbiti despre toti informatorii pe care i-ati avut? Poate la momentul acesta au functii publice.

D.L. Da, mai sunt oameni care mi-au fost surse si au acum functii importante. Eu vorbesc de Oprisan pentru ca este cel care in prezent face cel mai mare rau judetului Vrancea. {i consider ramanerea lui in functie un pericol in administrarea judetului.

Tare imi este sa nu va treziti cu surprize in cativa ani, cand Oprisan poate sa fie antrenat intr-un proces in care se va pretinde recuperarea unor sume nefolosite sau folosite incorect din banii administratiei vrancene.

Rep. Marian Oprisan v-a acuzat ca ati vrut sa folositi aceste acuzatii pentru un folos material.

D.L. Da, mi-a spus si la telefon. Am discutat cu el.

Rep. Nu v-ati gandit sa intrati in politica?

D.L. Nu.

Rep. Puteti folosi in interes de afaceri aceste informatii?

D.L. Nu am cum. Dar daca as avea bani, as face o afacere la Vrancea.

Toader Ghetu, secretarul Consiliului Judetean Vrancea, este mana dreapta a lui Marian Oprisan. Inainte de Revolutie, Toader Ghetu i-a anchetat pe disidentii vrinceni. Cel mai notoriu dintre cazuri: poetul Liviu Ioan Stoiciu.

O vreme, Ghetu a raspuns de respectarea drepturilor omului in Autoritatea Teritoriala de Ordine Publica, pina la demisia impusa de un scandal iscat in presa locala din Vrancea. Acum raspunde numai de respecatrea drepturilor copilului, domeniu pentru care se specializeaza, inclusiv in strainatate.

Rep. Vorbiti-mi despre Toader Ghetu. Cum era ca sef?

D.L. Fiind ofiter de serviciu, in apropierea camerei ofiterului de serviciu, la cca 5 metri era „camera de protocol”, asa zisa „camera de protocol”, in care Ghetu chema oamenii la ancheta. De regula, ancheta saptamanal.

Ghetu lucra in Serviciul 1 al Securitatii Vrancea, care se ocupa cu lucrarea informativa a fostilor membri PN}, PNL, persoane semnalate cu comentarii dusmanoase la adresa partidului…

Rep. Cine le semnala?

D.L. Prin reteaua informativa a lui… Persoane care spuneau bancuri politice, persoane care ascultau si colportau postul de radio „Europa Libera”, „Vocea Americii”, „Deutsche V”. Mai erau tinerii. De regula erau si vulnerabili datorita varstei, cei care faceau asemenea comentarii. Asta m-a surprins, el ancheta foarte multi tineri. Exista retea informativa in randul liceenilor.

Se mai ocupa si de culte, secte interzise. Ghetu nu-mi stie informatorii mei, eu nu i-am stiut informatorii lui. Situatia informatorilor era centralizata in Securitate la B.I.D., Biroul de Informare si Documentare, in care se centralizau mapele informatorilor, dosarele de urmarire informativa. Ghetu era ofiter specialist.

Pot sa spun ca in cursul anului ’88 a avut cel mai mare numar de „atentionari” si avertizari”, urmand ca in termenul cel mai scurt sa fie propus seful Serviciului 1 la Vrancea.

Rep. Ce insemnau „atentionarile” si avertizarile”?

D.L. Cele mai multe masuri luate impotriva populatiei. El atentiona. Te lua, te cerceta, te atentiona si la sfarsit te punea sa te obligi ca nu mai asculti „Europa Libera”, ca nu mai spui bancuri, ca nu mai injuri de Ceausescu.

Rep. Ce stiti de Magureanu?

D.L. Pai el l-a lucrat pe Magureanu, i-a deschis dosar de urmarire informativa. La inceputul anului 1989, Magureanu era profesor la „{tefan Gheorghiu”, dupa care a intrat in dizgratiile sistemului si a fost trimis la muzeul din Focsani. El practic era lucrat in dosar de urmarire informativa de Bucuresti. Efectiv, Ghetu l-a luat in primire.