Ultimele frontiere ale nesimtirii

In iuresul generat de candidatura lui Marian Munteanu, el insusi exemplu de sfidare a publicului, a trecut mai putin observata o avalansa de candidaturi cu adevarat revoltatoare, un fel de ultima aroganta a marilor cercetati penal. Modul lor de a a-si nega statutul de suspecti in dosare penale sau chiar condamnati in prima instanta este de a se prezenta neprihaniti in fata publicului cu pretentia de a fi alesi. Ingrijorator nu este atat comportamentul lor, nu se asteapta nimeni de la unul ca Vanghelie sa se rusineze de ancheta DNA si sa dispara pe veci in neantul din sectorul cinci, ci disponibilitatea publicului de a-i vota mai departe.

In cazul lui Marian Vanghelie, sfidarea e fara rest si cu putin umor specific. Nu doar ca va candida, dar o face in numele unui asa zis partid intitulat, cum altfel decat Partidul Dreptatii Sociale. Acum sapte zile cand si-a lansat candidatura, Vanghelie si-a facut cunoscut si proiectul de tara. Nici mai mult, nici mai putin. Punctul central al programului sau este, dupa propriile marturisiri, „eradicarea fricii”. Iar de starpirea acestui flagel raspandit in partidele din Romania se pot ocupa doar oameni de statura unui Vanghelie, care iata ce vede cand se uita in oglinda: „Intotdeauna am avut avantaje, pentru ca arat si bine, sunt si barbat bine si sunt si bun. Ca sa fac o paranteza, sunt demn, nu sunt nici frumos, nici bun, sunt demn, ceea ce ceilalti nu au asa ceva, nu au demnitate. Asta le trebuie politicienilor din Romania, demnitate„.

Trimis in judecata anul trecut de DNA pentru noua infractiuni de luare de mita si abuz in serviciu si sapte infractiuni de spalare de bani, Vanghelie a gasit cel mai bun candidat la primaria Capitalei din partea Partidului Dreptatii Sociale, unul suficient de motivat pentru a lupta cu demnitate pentru „eradicarea fricii”. Acesta este Adrian Severin, europarlamentarul condamnat deja in prima instanta la trei ani si trei luni de inchisoare.Intr-un interviu pentru Adevarul, Severin marturiseste ca se sacrifica ritualic, se vede deja un fel de martir rapus in marea batalie in numele demnitatii anuntata de profetul Vanghelie.

Intrebat de reporter daca nu-l incurca condamnarea, Severin raspunde ca un adevarat patriot: „Nu, pentru ca nu este vorba despre mine, ci despre ce se intampla cu tara asta„. „Daca veti ajunge primari si veti fi condamnat definitiv cu executare”, insista reporterul. Perspectiva inchisorii ii provoaca lui Severin halucinatii sumbre: „Nu ma gandesc la asta, nu ma gandesc ca voi castiga, pentru ca oricum nu voi termina mandatul in viata” „Cum adica?”, se mira cumva firesc reporterul. „Cercetati si veti afla. Pot sa va spun doar ca nu ma va prinde in viata urmatorul mandat. Eu nu candidez pentru ca ma gandesc la un succes. Candidez pentru a avea o dezbatere”, raspunde Severin pe acelasi ton macabru si usor suprarealist. Cum sa nu devina aproape simpatic la Rahova sau Jilava Partidul Dreptatii Sociale cu al sau proiect de tara centrat pe „eradicarea fricii”?

In pesiajul tupeului extrem si-a facut aparitia monumentul de nesimtire cunoscut sub numele de Piedone, cel care la o luna dupa Colectiv isi anunta cu voce tremurata sfarsitul politic:”Aici se incheie cariera mea politica. Ma retrag! Dar ma rog insa sa vina in fotoliul de primar cineva care sa continue ce nu am apucat eu sa termin. (…) Eu nu am sa mai fiu nici primarul Piedone, nici politicianul Piedone. Am sa fiu omul Cristian Popescu. Si sper sa ma ajute Dumnezeu sa fiu cea mai buna versiune a acelui om„.

Cea mai proasta versiune a omului Cristian Popescu si-a facut aparitia in aceste zile. Piedone in versiunea horror si-a depus nonsalant candidatura la primaria sectorului 4. Dupa ce Tribunalul i-a respins-o definitiv, Piedona a instiintat publicul inca tulburat dupa tragedia de la Colectiv ca nu se va da batut cu una cu doua. Mieluselul de acum cateva luni s-a transformat la loc intr-o fiara incoltita. „Strang din nou semnaturi, merg pana la capat! Vad ca se da o lupta pe viata si pe moarte sa imi fie impiedicata candidatura. Ei bine, nu au decat doua optiuni: sa ma omoare sau sa ma lase in pace sa ma supun judecatii dumneavoastra, la vot, pe 5 iunie”, a scris pe Facebook primarul sectorului 4, care si-a curatat rapid constiinta de cei 64 de morti de la Colectiv. De remarcatimaginarul apocaliptic al tuturor politicienilor pentru care iesirea de pe scena echivaleaza cu moartea fizica, cu neantul.

Lista celor care se sacrifica mereu pentru alegatori, nicidecum pentru propria bunastare, care se simt tot ei torturati psihic, nu publicul agresat cu nesimtirea lor fara pereche este foarte lunga. Iat-o pe Olguta Vasilescu rezistand eroic tentatiei de renunta la politica sau de a-si turna partenerii. „Voi candida la Primaria Craiovei. Nu am vrut sa cad psihic sau sa ma apuc sa fac denunturi, pentru ca am stiut ca sunt nevinovata si sper din toata inima ca si instanta finala sa decida acest lucru, asa cum s-a intamplat astazi”, a spus Vasilescu, dupa eliberarea din arestul preventiv.

Si primarul PSD al Craiovei manifesta acelasi special simt al demnitatii si onoarei pe care-l intalnim doar la Severin, Vanghelie si Piedone. La fel ca ei, Vasilescu ingroasa randurile politicienilor kamikaze, gata sa lupte pana la capat in numele unor principii inalte: „Un prieten mi-a spus ieri, cand i-am spus ca vreau sa candidez la Primaria Craiova chiar si din postura de independent, daca partidul gaseste un alt candidat, ca sunt nebuna. Probabil. Dar eu cred ca trebuie sa mai fie si astfel de oameni in Romania, chiar daca se spun tot felul de lucruri despre ei.”

Foarte probabil ca politicienii cercetati penal simt nevoia sa se eroizeze intr-o incercare disperata de a-si ascunde astfel sub aceasta masca inselatoare fata corupta demascata in justitie.

Trimis in judecata pentru fapte de coruptie, Tudor Pendiuc (PSD) a anuntat ca va candida pentru al saptelea mandat de primar al Pitestiului dar ca independent. Iar astfel de exemple nu sunt putine in tara. Situatia e si mai jalnica in ce priveste cercetatii de ANI sub acuzatia de conflict de interese sau incompatibilitati. Practic nu mai da nimeni doi bani pe sanctiunea aplicata de Agentia Nationala de Integritate, nici candidati, nici public.

Putem gasi o multime de explicatii pentru a intelege de unde toleranta la acuzatiile de coruptie: calitatea in general slaba a politicienilor, oferta partidelor n-a aratat niciodata prea bine, cinismul cronic al publicului, resemnarea, o parte din electorat s-a obisnuit cu alesi care fura si tot ce spera e sa castige ceva de pe urma lor, neincrederea in actiunile justiei alimentata de o parte a presei etc etc. Si da, cred ca multi jinduiesc de fapt la acest model de politician: smecher, pus pe tunuri, mereu dispus la invarteli, foarte tupeist gargaragiu. Iar daca ar avea ocazia s-ar comporta exact la fel.

Insa faptul ca avem politicieni dispusi sa candideze in ciuda faptului ca sunt suspecti in dosare de coruptie sau chiar condamnati, iar o parte din public este dispusa sa-i si voteze tine mai degraba de lipsa educatiei elementare. Niciodata un corp electoral educat, cu minime standarde politice, n-ar accepta candidati cercetati penal si nici partidele n-ar indrazni sa defileze cu ei. Aceasta educatie politica si civica precara incepe in familie, continua in scoala si se desavarseste mai tarziu in fata televizorului care transforma negrul in alb si solidarizeaza cu borfasii de dimineata pana seara.

Politicienii nu manifesta respect fata de public si coboara stacheta cat pot. Dar cam prea multi alegatori si-au fixat parca, si ei, standardele mult prea jos. Din acest motiv, cred, avem lungi dezbateri inutile despre unul ca Munteanu in loc ca, in fata evidentei, partidul si publicul sa strige simplu: stop!

PS: Si a fost stop, in cazul Munteanu. Cred ca se poate sa-i oprim si pe ceilalti, daca suntem convinsi de forta credintei in valori.