Ultimul dosar al Revoluției: divorțul târziu dintre Securitate și Partidul Comunist?

„Am desecretizat și publicat pe site-ul SRI toate documentele pe care instituția noastră le mai avea în păstrare cu privire la Revoluția din 1989. Sper că prin acest demers orice frântură suplimentară de informație adusă la lumină va putea contribui la scrierea istoriei. Un semn că statul român trebuie să se scuture și să condamne cu adevărat, în sens juridic deplin, comunismul. Și nu doar comunismul, pentru că și fosta Securitate a avut o contribuție importantă la reprimarea sângeroasă a manifestanților anticomuniști din decembrie 1989.”

Eduard Hellvig, directorul Serviciului Român de Informații

Într-o zi de joi care nu anunța nimic prin redacții dimineața la cafea, Eduard Hellvig a ieșit la declarații anunțând că Serviciul Român de Informații a desecretizat și publicat, după fix 33 de ani (timp cristic, nu-i așa?), documentele interne pe care le-a adunat într-un așa numit „Dosar al Revoluției” din decembrie 1989.

Similar, dar cu ceva timp înainte, adică într-o zi de marți, 16 august 2022 (imediat după sărbătoarea de Adormirea Maicii Domnului), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dat publicității următoarea declarație (potrivit digi24.ro):

„Revoluția română din decembrie 1989 reprezintă un moment de maximă importanță pentru istoria națională. Având în vedere interesul major al miilor de persoane vătămate și părți civile din dosarul 11/P/2014, pentru a fi informate corect cu privire la conținutul rechizitoriului, precum și interesul public față de împrejurările stabilite prin probe pentru trimiterea în judecată, vol. I al rechizitoriului se publică pe site-ul Ministerului Public”.

Până la urmă, nimic cu adevărat surprinzător la evenimentele de mai sus, dimpotrivă; ar fi trebuit să ne întrebăm serios, și nu doar așa, ca reflecții prin anumite articole publicate în media, de ce am suportat ca societate afrontul adus timp de trei decenii de comuniștii și securiștii care s-au situat în vârful piramidei care a acaparat puterea la Revoluție.

După 33 de ani, în sfârșit, puterea de control prin șantaj a comuniștilor și securiștilor asupra societății române (o Românie care de mai bine de 15 ani este parte a Uniunii Europene, dar nu a reușit să se elibereze de clica comunistă! – să nu ne mire, așadar, că nu suntem parte din Schengen și Eurozonă!) a slăbit suficient pentru ca opoziția lor să fie cumva depășită.

Ar mai fi de remarcat divorțul dintre securiști și foștii politruci comuniști. Ultimul rechizitoriu, cel din dosarul trimis în judecată în vara anului 2022, a ajuns să facă vorbire despre „Grupul Iliescu”, în timp ce Serviciul Român de Informații scoate, în sfârșit, la lumină 13 dosare cu documente ale fostei Securități privind evenimentele din decembrie 1989.

DOSARUL REVOLUȚIEI, LIVRAT DE SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII

Dosarul declasificat de SRI a făcut parte din investigațiile Comisiei Decembrie 1989, instituită în anul 1991 în Senat cu scopul de a cerceta evenimentele din București și din țară din perioada 1- 31 decembrie 1989, scrie Curs de Guvernare. Dosarul conține 13 volume, cu documente editate, astfel încât numele ofițerilor și lucrătorilor fostei securități comuniste să fie anonimizate la consultarea publică.

Pentru cei interesați să consulte aplicat documentele publicate de Serviciul Român de Informații, link-ul este următorul: sri.ro/categorii/dosare-desecretizate. Conținutul dosarului cu cele 13 volume este următorul:

•Volumul 1 – corespondență cu Comisia și cópii după documentele elaborate de unitățile centrale din decembrie 1989;

•Volumele 2 și 3 – documente elaborate de unități județene din decembrie 1989;

•Volumul 4 – corespondență cu Procuratura României și Comisia Decembrie 1989;

•Volumul 5 – corespondență cu Comisia Decembrie 1989 privind comunicările către Televiziunea Română în ziua de 22 decembrie 1989 și în zilele următoare transmise de unitățile fostului DSS;

•Volumul 6 – documente referitoare la casete video, audio și material fotografic realizate de fostele unități DSS;

•Volumul 7 – documente referitoare la datele pe care le deținea fosta unitate specială R de comunicații și interceptări radio;

•Volumul 8 – documente întocmite de SRI referitoare la activitatea cadrelor fostului DSS, care în perioada 15 – 22 decembrie 1989 au efectuat misiuni;

•Volumul 9 – situații numerice ale cadrelor din unitățile centrale și teritoriale ale fostului DSS, situație privind cadrele militare din fostul DSS decedate sau rănite în timpul Revoluției, precum și cópii după documente întocmite în decembrie 1989;

•Volumele 10 la 13 – cópii după documente întocmite de unitățile fostului DSS.

Conform documentelor publicate de SRI, direcția I – informații interne a securității avut în misiuni în teritoriu 23 de ofițeri, preponderent ofițeri cu grade superioare. Cam jumătate dintre ei erau deja în rezervă la data corespondenței cu comisia specială a Senatului României.

Se consemnează că marea majoritate a acestor ofițerii au avut misiuni în teritoriu legate de bilanțul pentru anul 1989; în Timiș au fost trimiși cinci ofițeri pentru stabilirea eventualei implicări a unor cetățeni străini în incidentele apărute în zonă, la fel în județele Satu Mare, Bihor, Timiș, Arad și Bihor, pentru stabilirea eventualelor persoane cu intenții diversioniste care puteau fi trimise de cercuri din Ungaria cu valul de refugiați returnați României.

Direcția a II-a – contraspionaj economic, a avut detașați în teritoriu 9 ofițeri care, pe hârtie, au avut misiuni fără legătură cu Revoluția. În perioada 15-22 decembrie 1989, direcția a III-a – contrainformații a avut detașați în teritoriu 20 de ofițeri care, în general, au avut misiuni de sprijinire a activităților de contraspionaj. Se detaliază doar misiunea unui maior, trimis la Călărași în data de 22 decembrie pentru un filaj.

Direcția VI – anchete penale a trimis la Iași doi ofițeri, dar s-a consemnat în corespondența cu comisia specială că „nu se cunoaște scopul misiunii”; un ofițer a fost trimis la Timișoara pentru evenimentele din acest municipiu și altul la Pitești, într-o misiune de control. USLA – unitatea specială de luptă antiteroristă a avut în teritoriu șapte ofițeri în misiuni legate de bilanțul pe anul 1989, iar unitatea specială S a trimis la Timișoara 12 cadre pentru a cenzura corespondența cetățenilor.

Unitatea de tehnică operativă și transmisiuni a avut în teritoriu mai multe cadre, cele mai multe la Timișoara. Acestea s-au reîntors la bază treptat, după ce nu au putut colabora cu compartimentul local. Tot în Timișoara au ajuns și 10 cadre ale unității R, care trebuiau să amelioreze sistemele de telecomunicații.

În zilele premergătoare Revoluției din 1989 unitățile de Securitate din țară raportau către conducerea de la București tot felul de probleme, cum ar fi: (i) nemulțumiri ale populației referitoare la alimentarea cu apă caldă și energie electrică; (ii) sistarea producției în multe întreprinderi din cauza echipamentelor învechite și a lipsei de energie electrică sau gaze naturale, cu trimiterea muncitorilor acasă; (iii) nemulțumiri în rândul muncitorilor pentru neplata salariilor în lunile precedente, având ca rezultat furturi din întreprinderi și consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă; (iv) starea de spirit necorespunzătoare a populației din mediul urban și rural, generată de lipsa alimentelor de bază precum zahăr, ulei, făină, carne; (v) comentarii negative la adresa conducerii PCR, considerate ca izolate; (vi) cazuri de fugă din țară; (vii) informații auzite de oameni la posturi de radio străine, ca Europa Liberă, cazuri în care s-au luat „măsuri concrete”.

După revolta de la Timișoara, din data de 17 decembrie 1989, securiștii din mai multe județe au început să nuanțeze rapoartele cu ajutorul unor informatori de nădejde, dând asigurări la Centru că în zona lor de responsabilitate situația nu era gravă. Informatorii erau poeți, profesori, pensionari, ingineri sau medici, care denunțau tâmpeniile lui Gorbaciov, maghiarii care trebuie puși la punct sau elementele anarhiste.[1]

RECHIZITORIUL DOSARULUI REVOLUȚIEI – GRUPUL ILIESCU

„În timp, evenimentele din decembrie 1989 au făcut obiectul cercetării în 4.544 de dosare penale. Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București a efectuat cercetarea în 1.244 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași în 17 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj în 317 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara în 169 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel în 233 dosare și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare în 2.564 dosare.

Având în vedere incidența prevederilor legale referitoare la indivizibilitatea ori conexitatea unor fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, fapte care, inițial, au făcut obiectul unor cauze distincte, pe parcursul desfășurării cercetărilor, în 2.172 de dosare s-a dispus reunirea cu alte cauze, în raport de zonele în care avut loc evenimentele. În raport de competența parchetelor militare, în 32 de dosare s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea parchetelor civile.

În 1.882 de dosare, constatându-se existența unor cauze care au împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale au fost dispuse soluții de netrimitere în judecată, reținându-se în cele mai multe situații cazul prevăzut de art. 10 lit. e C.pr.pen cu referire la eroarea de fapt, dar și cazul prevăzut la art. 10 lit. g C.pr.pen referitor la intervenția amnistiei, prescripției ori a decesului făptuitorului.

În alte 112 dosare, Secția Parchetelor Militare și celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de persoane, din care 25 de generali (10 din cadrul MApN și 15 din cadrul MI), 114 ofițeri (32 din cadrul MApN și 82 din cadrul MI), 13 subofițeri (8 din cadrul MApN și 5 din cadrul MI), 36 militari în termen și 87 civili, în sarcina cărora s-a reținut că, prin măsurile dispuse sau acțiunile întreprinse, au contribuit la producerea victimelor înregistrate în timpul evenimentelor din Decembrie 1989.

Majoritatea persoanelor trimise în judecată au făcut parte din structurile de conducere politice și militare ale fostului regim, cu privire la care s-a stabilit că au adoptat măsuri sau au acționat în vederea reprimării demonstrațiilor împotriva regimului comunist și a dictaturii lui Nicolae Ceaușescu.”

Ce apare nou la dosarul trimis în judecată în vara anului 2022? Aflăm tot din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte:

„Cercetările efectuate în prezentul dosar penal (…) s-au desfășurat într-un nou cadru procedural. Obiectul prezentei cauze este limitat la conduitele care se subscriu infracțiunilor contra umanității, așa cum sunt acestea definite prin articolul 439 din Codul Penal, întrucât în ceea ce privește infracțiunile de drept comun săvârșite în intervalul supus analizei există autoritate de lucru judecat sau a intervenit prescripția răspunderii penale. (…) Obiectul prezentului dosar având nr. 11/P/2014 este cel stabilit prin soluția de restituire dispusă de ICCJ prin încheierea nr.288 din 21.05.2021, rămasă definitivă prin încheierea nr.15/C din 10.11.2021, și vizează conduitele inculpaților Iliescu Ion, Voican Voiculescu Gelu și gl. (rtr.) Rus Iosif care se subscriu infracțiunilor contra umanității, așa cum sunt acestea definite prin articolul 439 din Codul Penal.„

La trimiterea în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte, a reținut în sarcina celor trei învinuiți următoarele:

1. Faptele inculpatului Iliescu Ion care, în calitate de șef de stat și de guvern, președinte al CFSN și al Consiliului Militar Superior, cu intenție, urmărind obținerea legitimității populare, menținerea și consolidarea puterii politice deținute, începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic prin aparițiile sale televizate și emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) și care și-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducerea în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN, având în vedere că aceste fapte au avut drept consecințe generarea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situații de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22-30 decembrie 1989, au survenit 857 decese, 2.382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internațional și 409 cazuri de suferințe mari, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor contra umanității, prev. de art. 439 lit. a, g, i, k din C.p.;

2. Faptele inculpatului Voiculescu Voican Gelu (expuse anterior) care, în calitate de factor decizional politico-militar al CFSN (organism care și-a subordonat Consiliul Militar Superior), cu intenție, urmărind menținerea și consolidarea puterii politice obținute, dar și legitimarea în fața opiniei publice, începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod sistematic prin aparițiile sale televizate și emiterea de comunicate (…) și care și-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducerea în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN, având în vedere că aceste conduite au avut drept consecințe generarea și amplificarea unei psihoze generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situații de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989, au survenit (similar celor de mai sus; n.m.), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor contra umanității, prev. de art. 439 lit. a, g, i, k din C.p.;

3. Faptele inculpatului gl. (rtr) Rus Iosif (expuse anterior) care, în calitate de comandant al Aviației Militare, cu intenție, în intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989, a exercitat prin ordinele sale militare, date în mod sistematic, operațiunea de inducere în eroare a opiniei publice, având în vedere că aceste conduite au avut drept consecințe întreținerea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situații de foc fratricid generalizat și astfel au survenit (similar celor de mai sus; n.m.), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor contra umanității, prev. de art. 439 lit. a, g, i, k din C.p.

CE SEMNIFICAȚIE POATE AVEA PUBLICAREA DOSARULUI REVOLUȚIEI?

În rechizitoriul procurorilor, Ion Iliescu este învinuit că și-a asumat un rol esențial în dezinformarea care a creat imensa stare de confuzie ce a făcut posibil ca militarii, securiștii și civilii înarmați să cadă victime ale „focului fratricid”, convinși fiecare în parte că se confruntă cu teroriști, așa cum rezultă din rechizitoriul întocmit de procurori:

„Prin această apariție televizată, din seara zilei de 22 decembrie 1989, inculpatul civil Iliescu Ion a acționat, în mod direct și nemijlocit, pentru generarea unei psihozei securist-teroriste la nivel național, dezinformând grav opinia publică cu privire la existența unor forțe contrarevoluționare și necesitatea lichidării acestora.

Dezinformarea a avut ca efect instaurarea unei stări generale de teamă și nesiguranță, generate de posibilitatea nedorită de reinstaurare a vechii puteri, și a avut ca scop legitimarea inculpatului civil Iliescu Ion și a grupului său (din care făcea parte inclusiv inculpatul Voiculescu), ca lideri ai noii structuri care preluase puterea în stat.

Prin instaurarea acestei stării de teamă și nesiguranță, inculpatul civil Iliescu Ion și grupul de persoane care i s-au alăturat în acest demers, inclusiv inculpatul civil Voiculescu Gelu-Voican, au creat premisele care au stat la baza numeroaselor situații de foc fratricid între cadrele MApN, cadrele MI-DSS și civilii înarmați, survenite începând cu seara zilei de 22.12.1989.”Continua lectura articolului pe Contributors.ro