Un bolovan trimis din Ballymena, Irlanda de Nord, a spart geamul de la Cotroceni. „Azi-noapte, la 1, mi-au spart și mie geamurile” 

Cum e ajutată diaspora în cea mai importantă criză a ultimilor ani e o temă pe care autoritățile române au abordat-o fără să trimită nici măcar ambasadoarea la locul violențelor din Irlanda de Nord. Ambasadoarei Laura Popescu i s-a spus, de către autoritățile britanice locale, că nu e bine venită și ea s-a conformat. Între timp, violențele continuă, de data asta țintite direct pe români, inclusiv pe compatrioții noștri angajați în fabrici.  

• Cine îi apără pe Dana, Eugen, Cornelia, pe care i-am cunoscut, și cine îi apără pe toți cei nenumiți?

Pentru autoritățile nord-irlandeze, violențele împotriva imigranților români din Ballymena sunt doar niște infracțiuni care trebuie rezolvate, cât mai discret posibil. Pentru autoritățile române ar trebui să fie mai mult decât atât. 

Imagini cu geamul spart al unei familii de români din Irlanda de Nord

„Aici lucrurile se înrăutățesc…. Azi-noapte, la 1, mi-au spart și mie geamurile. Iar proprietarul ne-a spus să părăsim casa”. Mesajul pe care l-am primit ieri, însoțit de câteva fotografii doveditoare, cu fereastra găurită și bucățile de sticlă împrăștiate prin casă, m-a tulburat. 

Persoana care mi l-a trimis este Dana, o româncă ce trăiește în Ballymena de 9 ani și pe care am cunoscut-o zilele trecute, când am fost în acest oraș nord-irlandez ca să documentez la fața locului protestele anti-români. 

Duminică, când m-am despărțit de ea și de soțul ei, cei doi erau optimiști că violențele anti-imigranți se vor opri și nu se gândeau să plece din Irlanda de Nord, așa cum au făcut alți compatrioți.  

De pe 7 iunie, când o adolescentă localnică a reclamat că a fost violată de doi cetățeni români, și până acum, cel puțin 200 de familii de romi au părăsit Irlanda de Nord, după ce localnici violenți au incendiat case, au spart geamuri și au amenințat imigranții. 

Informația cu cetățenii români care au plecat mi-a fost confirmată de Nicu Ion, reprezentantul unei coaliții de organizații din Marea Britanie. Ion lucrează în special cu comunitățile de romi și a fost zilele trecute la Ballymena.

Eugen, „team leader” în fabrică: „Nu am motive să plec”

„Chiar azi am fost întrebat dacă m-am speriat și o să mă întorc în România. De ce să plec, mai ales acum, când s-au mai liniștit și violențele? Nu avem motive”, mi-a explicat Eugen, soțul Danei, înainte să ne luăm la revedere în fața aeroportului „George Best” din Belfast,  numit după legendarul fotbalist nord-irlandez.

Eugen e un munte de om, cu brațe puternice și privirea încruntată. Muncește la Moy Park, abatorul de pui din Ballymena, unde este „team leader”. 

Din ce mi-a povestit, munca lui constă în spălarea de sânge a recipientelor uriașe în care se tranșează puii, după ce vin din „kill room”. Părțile componente ale zburătoarei merg pe o bandă mecanizată, în direcții diferite, unde sunt ambalate separat: pieptul, pulpele, aripile și așa mai departe.

E greu să-l sperii pe Eugen, care, atunci când nu spală recipientele de la abator, construiește case, iar când nu e pe șantier, face un ban transportând români cu mașina personală la aeroport, la Belfast sau la Dublin.

Dar nici băieții roșcovani și furioși din Ballymena, cu hanorace negre cu gluga trasă pe cap, nu sunt ușor de speriat. Părinții lor, irlandezi protestanți, s-au bătut în anii 90 și 2000 cu catolicii republicani. Uneori cele două grupuri sectare din Irlanda de Nord s-au și incendiat reciproc, din motive ce țin de istoria zbuciumată a locului.

Ce s-a întâmplat în noaptea de duminică spre luni

„Violența din Ballymena nu are nimic de-a face cu „protejarea femeilor”. Este rasism, pur și simplu”, a scris jurnalista Sarah Creighton în The Guardian. 

Câteva sute de localnici, în special tineri, au transformat protestele pașnice pentru susținerea unei adolescente agresate sexual în conflicte violente de stradă anti-imigrație: au fost incendiate mașini, au fost sparte geamurile locuințelor unde locuiesc imigranți, iar unii dintre aceștia au fost amenințați să plece acasă. 

Astăzi l-am sunat pe Eugen să-i cer detalii despre ce a pățit. În noaptea de duminică spre luni, cineva a trecut pe stradă și i-a aruncat cu un bolovan în geam. Poliția a venit rapid la fața locului, dar nu l-a prins pe agresor. Casa de alături, în care locuiește o familie de bulgari, a pățit la fel zilele trecute. Din nou, autorul nu a fost prins. 

Dar partea cea mai neplăcută, din ce povestește Eugen, a venit după ce l-a sunat pe proprietarul casei să-i spună despre pagubă. Acesta l-a înștiințat că în două luni ar trebui să plece din casă pentru că se teme să nu pățească ceva mai grav. Să nu pățească imobilul ceva grav, ca să fim mai clari. De pildă, să i se dea foc cu totul la locuință. 

Un monument al justiției făcute în stradă

Casa unde a locuit familia băieților anchetați pentru viol, de pe pe strada Clonavon Terrace, e înnegrită de fum, cu geamurile sparte. 

Arată ca un monument dedicat furiei mulțimii dezlănțuite și nediscriminatorie, care nu vrea neapărat justiție, în sensul ei modern (presupușii violatori, de 14 ani, au fost arestați, iar pe 2 iulie vor apărea pentru prima dată în fața judecătorilor din localitate). Ceea ce vrea mulțimea e pedepsirea la grămadă a imigranților. În special, a romilor, etnia din care fac parte agresorii.  

Când am plecat din Ballymena lucrurile păreau că s-au mai liniștit. În dimineața acelei zile am vorbit cu oameni din Ministerul Afacerilor Externe din România, care mi-au explicat de ce s-a creat impresia, de la distanță, că diplomații noștri au făcut prea puține pentru comunitatea românească de acolo. 

De ce n-a mers ambasadoarea Laura Popescu în  Ballymena

Mi s-a spus că ambasadoarea României la Londra, Laura Popescu, a vrut să meargă în oraș, să-i liniștească pe românii speriați de proteste, așa cum a făcut, de pildă, ambasadorul filipinez la Londra, dar nu a făcut-o pentru că autoritățile locale din Ballymena i-au transmis că „nu ar fi cea mai bună idee” să meargă acolo. 

Ar inflama și mai mult spiritele locale. Spre deosebire de cel filipinez, diplomatul român reprezintă, atât victimele protestelor violente, cât și presupușii violatori, cetățeni români. 

Am mai fost asigurat însă că oameni noștri nu au fost lăsați singuri. Un consul român de la Edinburgh a fost în Ballymena și s-a întâlnit cu autoritățile, cu poliția. A fost, probabil, o vizită destul de discretă pentru că românii cu care am vorbit nu aflaseră de venirea vreunui reprezentant al Consulatului român din Edinburgh.

Dar contactele dintre români și nord-irlandezi continuă și în aceste zile.

Avem totuși interese diferite, noi și nord-irlandezii

Ca cetățean român nu mă simt deloc liniștit pentru felul în care autoritățile locale dintr-un orășel nord-irlandez cu 31.000 de locuitori i-au protejat pe conaționalii noștri de acolo. Și nici că au reușit s-o țină la distanță de Ballymena pe ambasadoarea noastră din Marea Britanie. 

Sigur, polițiștii s-au luptat și au operat arestări din rândul celor violenți. Conform BBC, poliția locală a distribuit imagini cu unii dintre cei căutați după incendieri și revoltele urbane.  

Pot să înțeleg că interesul nord – irlandezilor este să rezolve pe orice cale conflictul local pentru că imaginea lor pe plan internațional este afectată. Sunt acuzați de rasism în orice ziar local, britanic sau occidental ai deschide. 

Probabil că nu le convin nici pagubele pe care le fac protestatarii furioși. Cineva trebuie să plătească pentru mașinile incendiate, geamurile sparte, mobilierul stradal distrus. Și dacă prezența ambasadorului țării ai cărei cetățeni sunt presupusi violatori ar fi înrăutățit lucrurile pot să-i înțeleg de ce i-au sugerat să stea acasă. 

Plus că politicienii, în general, cu atât mai mult cei de pe plan local, nu doresc să se pună rău cu alegătorii. 

Ca cetățean român am însă alte priorități decât nord-irlandezii. 

Dana, Eugen, Cornelia și toți cei nenumiți

Mă preocupă soarta Danei și a lui Eugen, doi oameni care ziua muncesc și-și văd de treaba lor, iar noaptea primesc un bolovan în geamul casei. 

Mă preocupă și soarta Corneliei, o femeie pe care am întâlnit-o într-un magazin din Ballymena. Era de 6 ani în Irlanda de Nord și a spus că pleacă acasă, după ce nopțile trecute a dormit pe malul mării de frică să nu-i incendieze localnicii casa. 

Românii și romii sunt în aceiași barcă. Migranții sunt în aceeași barcă

Și mă preocupă, desigur, și soarta celor doi minori de 14 ani care sunt acuzați de viol. Nu li s-a probat încă vinovăția, doar o instanță de judecată va decide asta. 

Dar până atunci au dreptul la asistență de toate felurile, inclusiv consulară din partea autorităților României. Deja știm că familia lor a plecat din Irlanda de Nord la sfatul polițiștilor din Ballymena. 

Din nou, interesul autorităților nord-irlandeze este să închidă conflictul prin toate mijloacele. Interesul cetățenilor români este să nu fim victimele abuzurilor. 

Sunt câteva mii de cetățeni români care trăiesc în zona Ballymena și care muncesc legal la abatoarele de pui, de porci, la fabrica de autobuze și așa mai departe. 

Unii dintre ei s-au crezut în siguranță. Ei au crezut că irlandezii au o problemă doar cu romii, nu și cu „românii puri”, după mi-a spus o fată, chelneriță într-un local din oraș. Pe grupul de Facebook „Români în Ballymena” curg acuzațiile rasiste la adresa romilor în același timp cu anunțurile de vânzare de mobilă sau alte acareturi, postate de cei care pleacă din Irlanda de Nord.

Dana și Eugen nu s-au speriat chiar așa ușor. Până când au primit un bolovan în geam, iar proprietarul nord-irlandez le-a spus că ar face bine să se mute. 

Pentru poliția și primăria din Ballymena acesta este doar o infracțiune care trebuie rezolvată. Cât mai discret, dacă se poate. 

Pentru noi, românii, bolovanul respectiv ar trebui să fie mai mult decât o faptă penală, petrecută într-o țară străină. Este un mesaj trimis tuturor, de la președintele României și ambasadoarea noastră de la Londra, până la fiecare dintre noi. Și ar trebuie să cerem clarificări și măsuri.   

În fiecare marți dimineață, jurnalistul Gabriel Bejan trimite newsletterul „Rațiunea, înapoi!”, în care explică ce se întâmplă în actualitatea politică, economică și internațională. Dacă doriți să primiți newsletterul, vă puteți abona aici: