Un serial nou lansat în streaming ne amintește că „Democrația este frumoasă. Îți oferă chiar și posibilitatea să o distrugi”. Dar merită văzut?

Un nou serial apărut recent în streaming se adaugă pe lista titlurilor care se întorc în istorie pentru inspirație, dramatizând ușor evenimentele reale pentru a le face mai interesante pentru publicul larg. Însă un istoric argumentează că, în pofida unor inexactități istorice, el merită văzut de toată lumea fiindcă poate fi un exercițiu civic care să ne amintească despre pericolele autoritarismului și fragilitatea democrației de care ne bucurăm.
Serialul Mussolini: Son of the Century a fost prezentat în premieră la ediția de anul trecut a Festivalului Internațional de Film de la Veneția și a început să fie difuzat de televiziunea italiană Sky Atlantic în ianuarie. La începutul acestei luni a avut premiera și pe SkyShowtime, platforma de streaming lansată în România și majoritatea piețelor europene în februarie 2023.
Recenziile pentru serialul în limba italiană sunt în cea mai mare parte pozitive. The Telegraph, de exemplu, vorbește de un Peaky Blinders italian, Deadline scrie despre cum seria arată maniera în care banalitatea răului ajunge să triumfe, în timp ce THR se întreabă dacă Son of the Century e cel mai bun serial de anul acesta.
Sigur, e mereu indicat să păstrăm simțul măsurii, mai ales că nu toți criticii de film sunt la fel de impresionați. În The Independent putem citi o recenzie deloc măgulitoare despre un serial neapărat de văzut, dar nu neapărat bun. Pe IMDb serialul cu 8 episoade are o notă medie de 8,2 / 10, dar numărul recenziilor – în jur de 1.800 – e minuscul comparativ cu standardele celui mai cunoscut site din lume specializat pe cinema.
Însă John Foot, un istoric de la Universitatea din Bristol specializat în istoria modernă a Italiei, argumentează într-un articol publicat de revista The Conversation că Mussolini: Son of the Century merită pus pe lista serialelor de văzut, indiferent ce cred criticii de film. Ca istoric, Foot a predat cursuri despre fascismul italian, după nenumărate ore în care a urmărit și ascultat înregistrări de arhivă ale discursurilor dictatorului fascist care a condus Italia între 1922 și 1943.
Iată argumentele sale:
Serialul lansat în streaming se învârte în jurul ascensiunii lui Mussolini la putere
Son of the Century se concentrează pe ascensiunea fascismului italian și pe consolidarea sa la putere între 1919 și 1925. Un lucru care sare imediat în evidență este interpretarea lui Luca Marinelli, unul dintre cei mai apreciați actori italieni ai ultimilor ani și cel ales să joace rolul titular al serialului.
Marinelli apare pe ecran aproape pe întreaga durată de 8 ore a serialului, adesea în prim-plan și uneori privind direct în cameră. Interpretarea e un veritabil tur de forță iar actorul italian își asumă dpdv. fizic rolul într-un mod asemănător cu Robert De Niro în filmul Raging Bull. Marinelli a luat mult în greutate pentru a juca personajul și asemănarea sa cu dictatorul italian e remarcabilă.
„Dar este mult mai mult de atât. Suntem confruntați cu un torent de cuvinte, discursuri și monologuri interne, multe dintre ele extrase direct din jurnalismul și discursurile lui Mussolini. Aici, Marinelli surprinde atât precizia și natura carismatică a discursului lui Mussolini, cât și brutalitatea multora dintre conceptele pe care le exprima”, subliniază istoricul.
Acesta atrage de asemenea atenția că există un volum considerabil de înjurături baroce italiene, ceea ce îi permite lui Marinelli să redea cu forță vulgaritatea fiului de fierar și gama sa largă de expresii, „cu o plăcere evidentă”. Este o interpretare remarcabilă.
Serialul se bazează pe un roman bestseller în Italia
Serialul regizat de britanicul Joe Wright (The Darkest Hour) are la bază romanul istoric M. Il figlio del secolo, un bestseller al scriitorului italian Antonio Scurati care i-a adus în 2019 Premiul Strega, cel mai prestigios premiu literar al Italiei.
Abordarea lui Scurati asupra poveștii lui Mussolini se bazează pe cercetări istorice și documente, dar acesta spune povestea cu flerul unui romancier experimentat și de succes.
Această carte și celelalte trei volume ale seriei lui Scurati despre Mussolini au stârnit controverse printre istoricii italieni ai fascismului, nu doar din cauza unor inexactități istorice, ci și pentru ceea ce unii dintre ei au considerat a fi o „banalizare” a istoriei. Cu toate acestea, alții au apărat cărțile ca pe o nouă modalitate de a înțelege și de a disemina istoria, iar publicul larg le-a primit cu entuziasm.
Serialul lui Wright adaptează primul volum. Începe în 1919, când Mussolini a format prima mișcare fascistă și a inspirat trupele „cămășilor negre”, care au folosit violența pentru a zdrobi sindicatele și mișcarea socialistă. El trece de asemenea în revistă evenimentele din 1922, când Mussolini a condus insurecția fascistă care l-a adus la putere, cunoscută sub numele de „Marșul asupra Romei”. Și se încheie cu un discurs celebru al său din parlament, care a marcat începutul consolidării dictaturii lui Mussolini în 1925.
„Mussolini: Son of the Century” dramatizează anumite fapte istorice pentru a fi mai ușor de înțeles
„Este o poveste complicată, dar scenariștii și regizorul au făcut o treabă exemplară în a aduce această istorie în fața unui public mai larg. Era de așteptat ca, uneori, trecutul să fie simplificat sau ca evenimentele să fie modificate pentru a se potrivi narațiunii. Această reducere a complexității funcționează în general bine pentru a aduce această perioadă la viață, dar, desigur, istoricii epocii vor observa de numeroase ori locurile în care serialul se abate de la realitate”, mai spune John Foot.
De exemplu, anumite figuri apropiate de Mussolini, care joacă un rol central în serial, sunt utilizate aproape ca simboluri și ca modalități de a înțelege dictatorul. Această tehnică este folosită în mod special pentru a o evidenția pe Margherita Sarfatti – scriitoarea, jurnalista și amanta lui Mussolini, care a fost o figură-cheie în inventarea și promovarea cultului dictatorului.
În drama lui Wright, Sarfatti este prezentată ca un fel de strateg de comunicare, cineva la care Mussolini apelează în momente de dificultate și o sursă de inspirație pentru strategia sa politică. Rolul ei este exagerat în serial, dar acest lucru se face pentru a clarifica povestea și a construi o narațiune mai clară.
Seria despre Mussolini este concepută ca un avertisment pentru publicul modern
Tonul serialului variază constant între întuneric și violență extremă și momente ocazionale de comedie și farsă. Este un echilibru dificil de menținut, dar, în general, funcționează. Oricine urmărește serialul va avea propria opinie despre care părți cad în ridicol și care nu, și despre riscurile de a sau de a edulcora evenimente șocante și tragice.
Printre momentele care au părut discordante s-a numărat din păcate și prezentarea Marșului asupra Romei din 1922. Însă Wright și scenariștii plasează corect violența fascismului în centrul poveștii, iar Mussolini: Son of the Century rareori se abate de la acest aspect.

„Este imposibil de ignorat relevanța contemporană a acestui serial, care este în mod evident conceput ca un avertisment. Serialul ne spune clar: democrația este extrem de fragilă. La un moment dat, Mussolini se uită în cameră și spune: ‘Democrația este frumoasă. Îți oferă chiar și posibilitatea să o distrugi’”, subliniază istoricul specializat în istoria fascismului.
La un moment dat, în serial există chiar o discuție despre semnificația și rolul „salutului roman” în timpul fascismului, un subiect mult dezbătut în contextul recentului gest controversat al lui Elon Musk la ceremonia de învestire a lui Donald Trump pentru al doilea său mandat de președinte.
Istoricul conchide că, în cele din urmă, serialul aruncă vina pe cei care au permis ascensiunea lui Mussolini și care au tolerat limbajul său incendiar și violența susținătorilor săi.
„Serialul se încheie brutal, cu un singur cuvânt: ‘tăcere’. Cei care nu au făcut nimic au fost la fel de responsabili ca și cei care au sprijinit ascensiunea acestui dictator brutal”, încheie articolul publicat de istoricul John Foot în revista The Conversation.
Sper că ți-a plăcut ediția specială a rubricii Nerd Alert de weekendul acesta. În caz că ești curios să arunci o privire și peste cea de duminica trecută, o poți găsi aici: