Usor cu energia pe scari (de Cristian Ghinea)

„Este un joc politic mizerabil”, spune presedintele Basescu despre scandalul Petrom-OMV. Si are dreptate, cu amendamentul ca a contribuit el insusi la ridicarea mizei si a vizibilitatii intregii povesti.

Cind a convocat Consiliul Suprem de Aparare a Tarii special pentru problema energiei, Presedintele parea ca are planuri mari. Fie si numai implicarea acestei institutii cu nume pompos si rol constitutional destul de neclar si tot era un semn ca ar fi ceva important in discutie.

Mai rau, au circulat chiar zvonuri cum ca s-ar pregati o politica de forta fata de OMV, care le-au adus aminte unora de miscarile din Venezuela si Bolivia, unde statul condus de populisti agitati s-a pus in fruntea poporului, declarind razboi companiilor de energie.

Luni, presedintele Basescu a dat doua interviuri despre problema energiei, unul pentru Evenimentul zilei, celalalt pentru Adevarul. Impresia generala citind interviurile este ca a facut un balet destul de complicat intre condamnarea unui contract de privatizare care in mod evident il enerveaza si grija de a nu da un semnal prost pentru economie si investitori.

Trebuie spus ca, inainte de sedinta CSAT, discutiile din jurul subiectului au amintit de atmosfera de inceput a anilor ’90, cind nu ne vindeam tara. Acum, se pare ca am vindut-o prost, dar dezbaterile, daca se pot numi asa, nu prea au lamurit de ce anume s-a intimplat asta, care erau solutiile alternative si ce se mai poate face acum.

De fapt, nu e foarte clar nici de la ce anume ne-am aprins. Pare ca de la cresterea preturilor la gaze, operata de Petrom. Doar ca oricum Romania s-a angajat la incheierea negocierilor cu UE ca va alinia preturile la energie, asa ca surpriza nu ar fi trebuit sa fie atit de mare.

Ar fi trebuit negociate perioade de gratie mai lungi, data fiind diferenta de salarizare fata de Uniune? Desi pare inteleapta din cale afara, intrebarea e destul de irelevanta in realitate. Corect este sa intrebam daca Romania ar fi putut obtine aceste concesii, date fiind conditiile politice precare in care au fost inchise negocierile in 2004. Si raspunsul cel mai probabil este ca nu.

Dar, in ciuda acestor date, politicieni in cautare de voturi, unii chiar din PSD, al carui guvern a privatizat Petrom, au activat din nou logica lui „noi versus strainatatea rea”. OMV a fost pentru o vreme boierul rau care punea botnite taranilor si acum jecmaneste poporul cu pretul la gaze. Asta desi statul poate limita aceste preturi, prin autoritatile de reglementare.

Ca sa incurce lucrurile si mai mult, Parchetul General a declansat o ancheta, care se anunta a fi de lunga durata, privind un grup de oficiali si consultanti acuzat nici mai mult nici mai putin decit de tradare si spionaj, grup implicat in privatizarile din domeniul energetic si cu conexiuni la Ministerul Economiei, indiferent de culoarea guvernului.

Parchetul pare a fi actionat la sesizarea serviciilor secrete. Deocamdata, sint prea putine date certe despre caz pentru a putea face o analiza, desi presa din zilele astea pare ca le stie deja pe toate si ceva pe deasupra.

Cum din grupul luat la intrebari de procurori face parte si functionarul superior ce a semnat privatizarea Petrom, legatura dintre „tradare” si pretul gazelor parea evidenta intr-un mediu public paranoid. Primul-ministru Tariceanu a avut o interventie salutara inainte de a pleca in Franta, spunind ca nici nu se pune problema de a pune in discutie contractul de privatizare.

Lucru destul de clar pentru orice persoana rezonabila, dar care merita spus raspicat in acest context agitat.

Dar de ce a convocat Presedintele CSAT? Nu e foare clar. Concluziile intilnirii au fost destul de blinde, daca ne gindim ca sedinta fusese convocata din avion, lasind impresia ca ne paste o criza iminenta.

In primul rind s-a decis sa fie date publicitatii contractele de privatizare si contractele de furnizare din domeniul energetic, cu acordul partenerilor. E bine de amintit ca tot Traian Basescu ceruse acum un an acelasi lucru, iar povestea a trenat.

Pentru ca pe vremea cind au fost incheiate contractele, ideea de transparenta parea doar un moft oengistic, acum statul roman depinde de bunavointa companiilor, care pot cere despagubiri dupa publicarea unilaterala a detaliilor.

Raspunsul OMV a fost istet si doar aparent binevoitor: sintem de accord cu publicarea contractului, daca si celelalte contracte de privatizare a utilitatilor vor fi facute publice. Adica a trimis statul sa negocieze si cu ceilalti.

In al doilea rind, CSAT a decis ca Romania are nevoie de o strategie energetica pentru viitor. Cam putin fata de furtuna care se anunta. In interviurile de luni, Presedintele a facut un balet, cum spuneam.

S-a aratat nemultumit de concesionarea extractiei de petrol, de statutul OMV, pe care il considera neclar (are 51% din actiuni listate la bursa, desi pericolul preluarii de catre Gazprom este inexistent, dupa cum spun expertii bursieri in ziare). Dar a tinut sa precizeze apasat ca nu se pune sub discutie acest contract.

A reamintit ca scumpirea gazelor fusese obligatie asumata de Romania in negocieri si a dezvaluit ca s-a consultat cu premierul asupra momentului si a masurilor de atenuare a impactului social si ca amindoi au tinut cont de prognozele Bancii Nationale asupra inflatiei.

Desi crede ca solutiile din contractul de privatizare au fost prost alese, spune ca statul trebuie sa accepte situatia si sa plece de la aceasta situatie in creionarea viitorei strategii de securitate energetica. Mai mult, chiar recunoaste ca decizia de privatizare a imbunatatit managementul, iar OMV a reinvestit profitul obtinut de Petrom. Un Presedinte cu mult mai calm decit cel ce convoca CSAT-ul din avion.