USR ar fi trebuit să-și păstreze candidatul după ce l-a înscris în cursă, dacă voia să fie credibil când spune că e partid anti-sistem 

Îndoiala a intrat adânc în societatea românească. „Dacă nu iese cine trebuie, se anulează alegerile. De abia s-au obișnuit”, am auzit zilele trecute, întâmplător, o frântură de discuție într-un loc public din București. Această joacă cu candidații la prezidențiale, îi punem pe buletinul de vot și după aceea le cerem să se retragă, nu are cum să facă bine încrederii în democrație. 

Elena Lasconi e pe punctul de a-și pierde sprijinul USR pentru alegerile prezidențiale. Mai mulți lideri ai partidului invocă un sondaj intern care o dau cu un scor sub 6%, fără nicio șansă reală de a intra în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. 

Pe de o parte, decizia e de înțeles: ce sens are să implici resursele partidului într-o bătălie deja pierdută? 

Pe de altă parte, sondajele de opinie sunt ele însele într-o criză. În 2024, de exemplu, cu câteva zile înainte de data alegerilor prezidențiale, niciun institut nu l-a indicat pe Călin Georgescu cu vreun scor format din două cifre. Georgescu a câștigat primul tur și a fost urmat în clasament, nu de candidatul PSD, pe care sondajele l-au dat câștigător, ci de Elena Lasconi. E adevărat că Lasconi l-a depășit pe Ciolacu la câteva mii de voturi. 

E dreptul USR să se reorienteze spre alt prezidențiabil: Nicușor Dan, în acest caz. Dar de ce nu au făcut acest lucru înainte să-și înscrie propriul candidat la Biroul Electoral Central? 

Versiunea îmbunătățită nu e suficient de bună?

Chiar dacă USR se va alinia în spatele lui Nicușor Dan în următoarele trei săptămâni până la alegerile din 4 mai, Elena Lasconi se va afla și ea pe buletinul de vot. Partidul a pus-o acolo, nu a candidat independentă.

Și până la urmă de ce nu ar candida? Președinta USR și-a făcut partea ei de treabă. Săptămâna trecută am văzut la dezbaterea prezidențială de la Antena 3 o variantă mult îmbunătățită față de anul trecut a Elenei Lasconi 

Dintr-un anumit punct de vedere, a fost mult deasupra celorlalți candidați: la capitolul empatie. 

Mulți spun că avem una dintre cele mai slabe campanii electorale pentru prezidențiale din istoria României. Niciunul dintre candidați nu se ridică la nivelul funcției: nu știu politică externă, nu știu economie, nu au o viziune de țară și așa mai departe. 

Toți își dovedesc limitele uriașe dacă sunt scoși din lecția pe care le-au băgat-o în cap consilierii. În paranteză, am auzit cu această ocazie ceva ce nu credeam că voi auzi vreodată în România, în 2025, la acest nivel: că „încălzirea globală nu este produsă de om”. Acest răspuns îi aparține lui Crin Antonescu. Nici măcar Donald Trump nu mai insistă pe acest subiect, pe care comunitatea științifică din lume are un consens. 

Empatia lipsește 

Alții nici măcar nu vor să mai pară în fața alegătorilor. George Simion și-a anulat apariția la emisiunea de la Antena 3 unde a fost și Crin Antonescu, după ce inițial și-a confirmat prezența. Nicușor Dan și-a trimis un înlocuitor la dezbaterea de la TVR.

Dar dincolo de cunoștințele arătate, candidaților le mai lipsește ceva: empatia. Nu reușesc sub nicio formă să transmită faptul că înțeleg în mod real ce probleme au românii. Călin Georgescu i-a păcălit pe votanți jucând rolul liderului care se pune în slujba poporului român. A fost un simplu rol, dar a fost un exercițiu din care m-aș fi așteptat să aibă mai mulți ceva de învățat.

Nu trebuie să fii neapărat populist ca să arăți empatie unor oameni care au senzația că sunt conduși din spatele unui zid. Ce calități credeți că a demonstrat actorul de comedie Volodimir Zelenski care a câștigat alegerile din 2019 din Ucraina? 

A câștigat ca un luptător anti-sistem, fără mari pretenții că ar înțelege marile jocuri geopolitice ale lumii. Între timp, războiul l-a transformat într-un lider de talie mondială.

Încă o cărămidă pusă în zid

După episodul Călin Georgescu, mulți români au rămas cu impresia că nu le-a mai rămas nici măcar dreptul de a-și alege președintele. E atât de ușor să manipulezi informațiile în aceste zile, încât o conspirație poate apărea practic din orice. Elena Lasconi zice cu subiect și predicat că cei din USR care-i cer să se retragă „sunt caii troieni ai SISTEMULUI”. Majusculele îi aparțin candidatei.

Din nou apare în discuție „sistemul” care se bagă în alegerile prezidențiale din România. Culmea, într-un partid care pretinde că este exact „anti-sistem”.  

De data aceasta nu e vorba de Curtea Constituțională sau Biroul Electoral Central, ci e o decizie a unui partid care-și retrage candidatul după ce l-a înscris în cursă. 

Cu acest episod USR așează și el o cărămidă la zidul neîncrederii care domnește deja în societatea românească. Zid care ne separă unul de alții.