Valentin Nicolau: ”E prea mult jeg si nimic nu se leaga in timpurile astea”

In exclusivitate, un interviu cu Valentin Nicolau, demisionarul, despre manevrele pentru alegerea sefului Consiliului National al Audiovizualului. Sforarie, telefonie, bataie de joc.

„Farsori cocotindu-se in posturi de decizie“

Reporter: De ce ati vrut sa fiti seful CNA?

Valentin Nicolau: Si pentru ca munca lui Ralu sa nu se duca pe Apa Simbetei, dar si pentru ca mi-e greu sa stau deoparte vazind atitia farsori cocotindu-se in posturi de decizie.

Rep.: Cine v-a propus revenirea in zona audiovizuala? Otravitul si sforarul Hrebenciuc sau prietenul Nastase?

V.N.: Mircea Geoana. Am acceptat, usor indoit daca fac bine ceea ce fac. M-am gindit la cel care mi-a fost prieten, Ralu Filip, dar si la faptul ca, venind din lumea reala, a celor care au lucrat efectiv in radio si in televiziune, am dobindit atita experienta si cunoastere incit aveam propriile mele idei, proiecte privind dezvoltarea pietei audiovizualului.

Rep.: Nu era ciudat ca, dupa ce ati fost acuzat de manipulare a stirilor de catre PNL si PD, acum sa fiti votat de ei in fruntea CNA?

V.N.: S-au dovedit adevarate vreodata acele acuzatii?… Propaganda si atacuri intr-o lupta politica in care am fost prins la mijloc. Dovada ca lucrurile asa stau este votul aceluiasi parlament ce acum doi ani ma dorea plecat de la conducerea TVR, iar acum doua saptamini ma vota cu o majoritate consistenta, 230 de voturi pentru din 250 exprimate, pentru postul de la CNA.

Rep.: Vi s-au pus conditii in cazul alegerii?

V.N.: Nici o conditie. Eu am fost cel care i-a spus lui Mircea Geoana ca oferta lui ma intereseaza doar in masura in care voi putea candida la presedintia CNA si daca in acest context sint sau nu alte aranjamente, daca exista intelegeri politice pe acel post intre PSD si PNL, asa cum se discuta in presa la acel moment.

Mi-a raspuns ferm ca nimic nu ma va impiedica sa candidez la postul de presedinte al CNA.

Rasvan Popescu’s obsession: presedintia CNA

Rep.: Care au fost jocurile ce se faceau in cazul in care erati ales?

V.N.: Nici unele. Initial nu s-a pus problema alegerii presedintelui. Imediat dupa venirea mea in Consiliu, luni, 25 iunie, din zece membri, citi eram reuniti, noua au votat ca alegerile sa aiba loc dupa vacanta de vara, iar singurul care a votat ca alegerile sa aiba loc imediat a fost Rasvan Popescu.

Tot el a fost cel care mai incercase declansarea alegerilor cu o saptamina inainte, cind eu nici nu faceam parte din Consiliu, si tot el avea sa incerce obsedant sa le provoace si in zilele care au urmat.

Rep.: Ce jocuri s-au facut dupa aceea, ce v-a determinat sa demisionati?

V.N.: Neparticipind la ele, nu stiu foarte exact. Stiu ca tot timpul Rasvan Popescu revenea cu propunerea sa ne alegem presedintele, ca telefoanele sunau in disperare si unele persoane faceau fete-fete.

Stiu ca pe ordinea de zi a lucrarilor CNA, din ziua de miercuri, 27 iunie, nu figura alegerea presedintelui CNA, dar pe ordinea de zi a Camerelor reunite ale Parlamentului figura validarea noului presedinte al CNA! De altfel, Rasvan Popescu a intrerupt de doua ori lucrarile curente ale Consiliului (concursul de acordare a unor licente de radio) pentru a forta alegerea sa, pe motiv ca tot

Parlamentul astepta acest lucru si se blocase si validarea noului PDG de la TVR. Iar telefoanele sunau, oamenii se inmuiau.

Rep.: Cine este de vina? Cind ati fost naiv?

V.N.: Intre a fi increzator in vorbele oamenilor politici si a fi naiv, distanta este uneori foarte mica.

Rep.: Ati crezut in PSD?

V.N.: Am crezut in ce am vorbit cu Mircea Geoana.

Rep.: Se spune ca ati fost sustinut chiar de Basescu si PD, tocmai ca PNL sa nu-si impuna candidatul… cum ati simtit acest lucru? Ati fost sunat, ati fost tras de mineca?

V.N.: Nu am simtit ca s-ar fi montat o coalitie impotriva candidatului PNL. Sincer, putini aveau cuvinte de apreciere pentru Rasvan Popescu, atit in plan uman, cit si profesional. Daca ar fi fost alegeri in conditii normale, cred ca in afara de propria-i persoana, doar Dan Grigore l-ar mai fi votat.

Ce a contat cu adevarat in optiunea exprimata in 25 iunie a fost faptul ca cel mai bine pentru CNA era sa-si aleaga presedintele nu in conditii de presiune si nu in paralel cu procedura de la TVR, care era deja puternic contestata de unele medii, fapt care ar fi dus la un tratament comun din partea opiniei publice.

De aceea si reprezentantii in Consiliu ai PD si Presedintiei, alaturi si de alti colegi, au ramas tot timpul pe pozitia exprimata initial: alegeri in toamna.

Altfel spus, nu toti membrii CNA si-au pierdut verticalitatea, chiar si in conditiile in care presiunile au fost imense, iar santajul ca nu li se va mari mandatul de la sase la noua ani parea o sperietoare eficienta, care pentru altii a functionat. Am inteles ca unii membri au fost chiar amenintati ca vor fi scosi definitiv din Consiliu.

„CNA, o institutie in care unii tremura cind le suna telefonul, ca apoi sa ia pozitia de drepti“

Rep.: De ce v-ati dat demisia?

V.N.: In asemenea situatii te poti lupta cu sistemul doar pina la un punct, dupa care jocul devine implacabil in favoarea celor care detin puterea deciziei si care nu au nici o tresarire in a abuza de ea. In acest context, nici ideea de compromis nu mai are relevanta, pentru ca ar trebui coborit nivelul sub limita bunului-simt.

Ma aflam iarasi intr-o asemenea situatie si, in mod firesc, mi-am dat demisia. Simplu.

Rep.: Nu suportati sa fiti mai putin… membru simplu al CNA?

V.N.: Chiar daca pornisem cu ideea de a ajunge presedintele CNA, nu asta a fost problema. Nu mi-am depus candidatura niciodata, iar demisia mi-am dat-o cu o zi inainte de alegeri, atunci cind membrii CNA au cedat presiunii Parlamentului, care fusese obligat cu o zi inainte sa someze si sa nu-si faca planul la presedinti validati, conform trocurilor politice.

Mi-am dat demisia la putin timp dupa ce mi-a fost limpede ca nu mai doream sa stau intr-o institutie in care unii tremura cind le suna telefonul, ca apoi sa ia pozitia de drepti.

Rep.: Demisia este un semn de verticalitate sau unul gen „nu mi-au iesit mie jocurile, imi iau jucariile si plec“?

V.N.: Este un gest firesc exprimat pentru a te readuce intr-o stare confortabila cu tine insuti.

Rep.: Fascinant mi s-a parut cum s-a gasit imediat un alt candidat PSD in CNA. Deci erati de inlocuit.

V.N.: Mie nu mi se pare nimic fascinant ca in Romania se vor gasi mereu baieti gata sa faca treburile murdare ale politicienilor. Pesemne ca in ochii lor eu sint o „defectiune“ ajunsa din intimplare in sistem. Fascinant este ce s-a intimplat joi, la o zi dupa ce mi-am dat demisia.

La ora zece dimineata s-a impus adunarea Consiliului pentru alegerea presedintelui, la ora prinzului fiind din nou convocate cele doua Camere ale Parlamentului in sedinta comuna pentru a valida pe cel ce trebuia ales presedinte CNA. La ora zece imi depusesem si demisia scrisa si, evident, nu am intrat in sala de consiliu.

Am aflat ca in sala se aflau toti membrii, inclusiv dl Dan Grigore, adus pe sus din cauza piciorului sau rupt, dar atit de necesar a fi prezent, caci era un vot sigur pentru Rasvan. Un artist disciplinat. Sedinta de alegeri a inceput prin anuntarea unui singur candidat, evident Rasvan Popescu.

Procedura presupunea vot secret si era validata alegerea cu minimum sase voturi dintr-un cvorum minim de opt membri prezenti la vot. Surpriza: din zece voturi exprimate, doar cinci au fost pentru candidatul unic. Deci nu s-a ales. Rasvan Popescu a solicitat efectuarea unui al doilea tur. Hilara cerere pentru situatia unui unic candidat. Intre timp, telefoanele s-au inrosit.

Turul al doilea l-a dat in sfirsit cistigator pe Rasvan Popescu, cu sase voturi pentru. Comedia s-a mutat apoi in Parlament, unde Camerele reunite nu prea mai aveau cvorum pentru a-l valida pe noul presedinte CNA. Atunci, in intelepciunea sa, Parlamentul, pentru a nu risca sa se duca de ripa chinul si delirul ultimelor trei zile, l-a numit presedinte interimar pe Rasvan Popescu.

Dar circul tot nu s-a incheiat. Numirea era ilegala, pentru ca Legea 504 prevede ca orice situatie de interimat la conducerea CNA-ului este asigurata de vicepresedintele in functie, in cazul de fata de dl Attila Gasparic. In acest fel, Rasvan Popescu fusese ales nimic. Pesemne ca cineva, acolo sus, in ceruri, poate chiar Ralu, a facut ca lucrurile sa n-o ia razna cu totul.

Si pentru ca Parlamentul e mai puternic decit oricine, ca sa aiba ultimul cuvint si circul sa fie maxim, l-a facut ceva pe Rasvan Popescu, nu stiu ce.

„Abuzata de politicieni in ultimii 17 ani, presa are uneori un comportament deviant“

Rep.: Aveati un program coerent privind CNA sau credeati in „vazind si facind“?

V.N.: Venisem cu un plan bine conturat pe care urma sa-l completez si corectez dupa cunoasterea din interior a institutiei.

Rep.: Cum arata peisajul audiovizual romånesc?

V.N.: Aidoma Romaniei. Poate mai performant fata de alte domenii, dar pastrind toate tarele tarisoarei. Abuzata de politicieni in ultimii 17 ani, presa are uneori un comportament deviant. Multe traume sint de vindecat in Romania.

Rep.: Cit de independente sint vocile din audiovizual, prinse in salarii la Vintu, Voiculescu, Sårbu?

V.N.: Dupa cum suna intrebarea, aveti deja un raspuns. Independenta in afara subiectivitatii nu exista, de aceea e si foarte relativa. Important pentru oricine lucreaza intr-o institutie media este sa nu-si altereze decizia datorita subiectivitatilor sale. Atunci totul devine aberant, regulile sint suspendate si inlocuite doar de jocurile de interese in care el ramine simplu executant.

Rep.: E posibila o voce independenta?

V.N. : Da. Dar nu este neaparat probabil de a fi si gasita.

Rep.: Ati incercat si experienta Antenelor si a sefului de imagine al Partidului Conservator. De ce a clacat colaborarea?

V.N.: Nu venise inca timpul ca eu sa intru in politica.

Rep.: Cum este TVR in conditiile de fata? Ce este de facut, anuntindu-se un om politic la conducere?

V.N.: Dupa dezastrul creat de un om zice-se „nepolitic“, Tudor Giurgiu, oricine va putea salva TVR va fi binevenit. Dupa jaful si incompetenta „nepoliticului“ e de preferat repararea si ridicarea la loc a televiziunii publice de catre oricine.

Scrupulozitatile acestea, fata de unii oameni politici, judecati fara a le cintari aptitudinile, sint ca falsele pudori ale societatii civile, cea care este, de cele mai multe ori, mai politizata decit un partid politic. Evident ca i-am scos din discutie pe multi dintre politicieni, acestia nestiind a face nimic, sint pur si simplu niste farsori exemplari.

Si mai e ceva: daca legea televiziunii publice ar fi buna si ar fi si respectata, atunci nu as avea mari emotii nici daca TVR ar fi condusa de Traian Basescu sau de Mircea Toma. Traim un delir politic, asta este sigur.

„Jeg. Prea mult jeg“

Rep.: Aveti bani, afaceri de succes, de ce va trebuie munca la stat?

V.N.: Nu pot sta deoparte. Oriciti bani as avea, tot nu ma voi putea simti impacat cu mine tacind retras intr-o tara in care multi dintre conducatori sint hahalere puse pe capatuit.

Rep.: Vinde ceva numele Nastase… I-ati publicat cartile doar. Mai e prietenie intre Nastase si Nicolau?

V.N.: Vinde foarte bine. Prieteni cu adevarat ne ramin doar cei care ne-au fost martorii copilariei. Adrian Nastase este si ramine unul dintre cei mai dotati politicieni romani si un lider cu vocatie.

Rep.: Care-i morala intimplarii prin care ati trecut?

V.N.: Am ramas consecvent cu mine insumi. Am repetat poate greseala de a nu lua in considerare ca traim o perioada in care, in plan public, parca nimic nu se poate construi. Vremea demolarilor face ca mizeria sa fie dominanta.

O morala posibila ar fi: Nicolau, nici acum nu ti-a ajuns? Stai cuminte si vezi-ti de treburile tale, nu vezi ca e prea mult jeg si nimic nu se leaga in timpurile astea?!