VIDEO Ce înseamnă reducerea riscurilor pentru fumători? O discuție despre știință, alegeri și inovație

În cadrul evenimentului în care s-au marcat cei 30 de ani de prezență Philip Morris International în România, Emma Zeicescu, Director de comunicare al companiei, a moderat un panel științific unde a discutat, împreună cu Mihai Bundoi, Head of Scientific and Medical Affairs, și cu Andrei Ghizdăvescu, Manager Scientific and Medical Affairs, despre știință, alegeri și inovație. Discuția s-a centrat pe un concept care se află în centrul misiunii Philip Morris International, acela de “reducere a riscurilor”.

“Harm reduction este o abordare realistă și pragmatică, care acceptă și înțelege faptul că nu întotdeauna obiceiurile și comportamentele umane periculoase sunt eradicabile sau se pot opri imediat”, a explicat Andrei Ghizdăvescu.

Principalele declarații din cadrul panelului de știință organizat de Philip Morris România:

Emma Zeicescu: În România, e bine să știm că avem aproximativ 4 milioane de fumători români adulți, iar soluțiile care încep cu ideea de abstinență totală s-au dovedit a fi un eșec. De ce spun acest lucru? Când procentul fumătorilor este în creștere, vorbim de un procent în jur de 30% dintre români fumează, poate că e timpul ca, în loc de prejudecăți și etichete, să ne uităm puțin atât în oglindă, cât și unii la alții și să purtăm o conversație care se bazează pe conceptul de reducere a riscurilor.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest concept al reducerii riscurilor, am să vă spun un lucru foarte simplu. Îl folosiți deja în viețile voastre în fiecare zi și vreau să punctăm și să răspundem la toate întrebările esențiale, așa că dați-mi voie să mă ajut cu doi colegi care știu mult mai bine ce înseamnă știința din spatele produselor PMI, îi invit pe scenă pe Mihai Bundoi Head of Scientific and Medical Affairs și pe Andrei Ghizdăvescu, Manager Scientific and Medical Affairs.

Ne-am propus astăzi să avem o conversație cât se poate de deschisă, liberă și mai ales liberă de prejudecăți și de stigmă. De cele mai multe ori, cel mai simplu lucru, adică să educi, să informezi că suntem, până la urmă, cu toții, comunicatori.. pare să fie procesul cel mai complicat. Mihai Bundoi, ce înseamnă viitorul fără fum și cum îl facem să se întâmple, dar să-l explicăm puțin?

Mihai Bundoi: Fumatul a însoțit, dacă vrei să zic așa, evoluția omului modern de secole încoace. Îl cunoaștem cu toții, unii îl apreciem, alții îl dezavuăm, dar cert este că el a însoțit și continuă să însoțească civilizația. În această idee, avem două posibilități: de a nu face nimic sau de a încerca să minimizăm pe cât posibil impactul negativ pe care fumatul, așa cum îl știm noi, îl are asupra societății. În ceea ce privește Phillip Morris este vorba de o schimbare majoră de paradigmă, o schimbare majoră de abordare. Ne dorim un viitor fără fum? Poate fi o întrebare în ce măsură o companie care produce produse din tutun poate vorbi despre un viitor fără fum. Da, există un viitor fără fum. Este viitorul dat de evoluția tehnologiei, de evoluția științei care stă în spatele tehnologiei și anume, dacă vreți să zic așa, este vorba de o decuplare a consumului de nicotină de fumat, așa cum îl știm cu toții. Este momentul să vorbim din nou, pentru că deja se vorbește de multă vreme despre noțiunea de harm reduction sau, dacă vreți așa, o traducere nu foarte exact, o reducere a impactului negativ. Așa cum spunea și colega mea Ema, este foarte clar că politicile de sănătate, așa cum au fost ele implementate în mod tradițional, au o eficiență întrucâtva limitată.

Desigur, chiar noi, la Philip Morris, îi sfătuim pe cei care fumează să se lase de fumat, iar pe cei care nu fumează să nu se apuce de fumat. Dar în egală măsură ne-am dori ca toți cei care, dintr-un motiv sau altul, nu renunță la fumat să facă o alegere în cunoștință de cauză și să facă o schimbare. Vom vorbi astăzi, alături de colegii mei, despre noțiunea aceasta de hunm reduction, despre reducerea riscurilor în general și despre o nouă categorie de produse care se bazează pe pe tutunul încălzit.

Emma Zeicescu: Acest concept de reducere a riscurilor îl aplicăm cu toții în viețile noastre de zi cu zi și sigur că pot fi nenumărate exemple, chiar și felul în care folosim centura atunci când conducem ca un element de securitate. M-am întâlnit recent cu o colegă, tot din breasla noastră, un fost jurnalist, și îmi spunea că și la ei în companie, fiind o companie dintr-o altă industrie, se folosește același concept de reducere a riscurilor. Și cred că, dacă e să fim foarte onești, ar trebui să începem prin a defini ce anume înseamnă harm reduction. Trăiește cineva o viață perfectă? Nu văd decât zâmbete și vă mulțumesc. E primul semn de onestitate. Nu, nu trăim vieți perfecte, nici măcar eu, nici dl. Andrei Ghizdăvescu, nici dl. Mihai Bundoi. Noi am renunțat la zona ipocrită. Suntem într-o zonă în care recunoaștem că România are o categorie de 4 milioane de fumători români adulți, iar asta înseamnă că pentru acești oameni trebuie găsite soluții adaptate. Și acum ce înseamnă reducerea riscului și harm reduction, Andrei?

Andrei Ghizdăvescu: Emma, harm reduction este un set de principii, de abordări și de strategii care se concentrează pe reducerea efectelor nocive ale unor comportamente umane care sunt tinere, periculoase. Harm reduction este o abordare realistă și pragmatică, care acceptă și înțelege faptul că nu întotdeauna obiceiurile și comportamentele umane periculoase sunt eradicabile sau se pot opri imediat. Ce înseamnă asta mai exact? Și aș vrea să să să fac o diferență de nuanță aici. Dacă tot ce facem noi în viața noastră are un anumit grad de risc, asta nu înseamnă că este un comportament periculos în sine. Sunt definite în schimb anumite comportamente, printre care este și fumatul, ale căror beneficii sunt foarte mici sau absente și ale căror efecte sunt nocive. Aici intervine cel mai puternic conceptul de harm reduction și care se concentrează în mod pragmatic până la reușirea de a elimina complet obiceiul, comportamentul, nocivitatea, la reducerea impactului negativ nociv de sănătate.

Emma Zeicescu: Însă e cel mai greu să schimbi un obicei și cred că cu toții știm, eu nu cred că există utilizator de nicotină, fumător care nu cunoaște că fumatul este un obicei nesănătos. N-o să vă spună nimeni de la Phillip Morris altceva. Foarte greu e să schimbi un astfel de obicei. Și atunci setul acesta de principii poate să pară pentru cineva doar o mantra teoretică, ușor de povestit, greu de înfăptuit.

Andrei Ghizdăvescu: Da, tocmai din acest motiv, aș vrea să dau câteva exemple și să pornim un pic cu istoria, deși e un concept, cum spuneam, realist și aș putea spune chiar de bun simț, să încerci să te concentrezi pe reducerea impactului dăunător al unei activități până reușești să o oprești complet. Istoric se poate spune că prima instanță în care s-a folosit și s-a aplicat într-o politică harm reduction sub această formulă, este chiar în anii 1920, în Marea Britanie, când era nevoie de soluții de substituție pentru soldații britanici veniți extrem de traumatizați după războiul de tranșee, războiul întâi mondial. De acolo, conceptul a evoluat, s-a definit mai bine și a venit cu niște campanii și niște succese extraordinare, undeva în anii 70-80, 90.

Și o să vă aduc aminte doar două lucruri de care sigur știți, dar probabil nu le-ați spus niciodată sub această umbrelă de harm reduction. Țineți minte că în anii 80 a fost o epidemie devastatoare de ceea ce se cheamă HIV-SIDA. Unul dintre cele mai eficiente elemente împotriva acestui fenomen extraordinar de nociv au fost campaniile de educare care au spus nu eliminarea raporturilor sexuale este cheia, ci introducerea protecției. Iar acele campanii despre safe sex pentru cei mai de vârsta mea ține minte, pe MTV erau tot timpul cele cu fundița și au făcut un atât de mult bine, poate la fel de mult bine ca terapiile revoluționare. La fel, o chestie care pare foarte simplă e felul în care abordăm consumul de alcool. Aici avem foarte multe instrumente.

Uneori țin de cel care consumă și se poate se poate face prin reducerea frecvenței, reducerea cantității sau chiar schimbarea tipului de alcool consumat, dar poate fi și pentru protecția celorlalți. Gândiți-vă la campaniile din Statele Unite de don’t drink and drive, aceea e o formă de harm reduction. Dacă tu ai băut și ți-ai făcut un rău, OK, acceptam…

Emma Zeicescu: Măcar nu face rău celorlalți.

Andrei Ghizdăvescu: Nu transmite mai departe răul respectiv. Iată că sunt chestii foarte la îndemână și cu efecte măsurabile.

Emma Zeicescu: Pe de altă parte, și din perspectiva alimentară poți să mergi până la … cred că suntem cu toții de acord că suntem expuși, mai ales în vremurile în care trăim, la o serie întreagă de factori externi, de la ce mâncăm până la ce bem și până la ce avem până la urmă de făcut în fiecare zi. Nu mai vorbesc de adicția legată de zahăr. Nu e nimic perfect în toată poza asta, dar primul lucru este să recunoști că există soluții și că ele pot fi aplicate. Strategia vine și spune elimină sau redu impactul asupra sănătății prin cantitate. E vorba doar de o chestiune cantitativă. Andrei?

Andrei Ghizdăvescu: Nu. Nu, absolut deloc. În primul rând, trebuie să spunem că harm reduction este nu doar o abordare pragmatică, dar este o abordare umanistă. Ea este profund umanistă și se concentrează foarte mult pe individ, pe problema individului, pe soluțiile care se potrivesc individului și nu doar pe problemă. Și deși conceptul rămâne același, să reducem nocivitatea, abordările variază extraordinar de mult. În anumite cazuri, reducerea frecvenței sau reducerea cantității pot fi suficiente ca abordări, dar în cele mai multe cazuri nu este cazul. Este nevoie de o foarte bună înțelegere atât a fenomenului, cât și a individului căruia ne adresăm.

Dacă ne referim la alimentație, iarăși trebuie să înțelegem foarte bine că ea este în primul rând necesară.

Emma Zeicescu: Spre deosebire de fumat sau consumul de alcool, alimentația e esențială.

Andrei Ghizdăvescu: Această alimentație nesănătoasă are multe cauze pe care trebuie să le înțelegem, care pot pleca de la cele socio-economice, financiare, mergând în cauze culturale și specifice unor culturi și unor locuri și mergând până la calitatea în sine a mâncării pe care o consumăm. În funcție de cauza respectivă ne putem adresa cu strategii croite pe măsura nevoii respective.

Emma Zeicescu: Primul lucru pe care trebuie să-l ai, să-l ceri, nu se poate cumpăra. Să-l simți în momentul în care vrei să vorbești despre conceptul de reducere a riscurilor este să ai empatie. Empatia nu se cumpără. Dacă s-ar cumpăra, viețile noastre ar fi, cred, ceva mai fericite. Mihai, Tu cum vezi harm reduction, reducerea riscurilor în viața de zi cu zi?

Mihai Bundoi: O, Doamne, suntem înconjurați de harm reduction, dar nu știm să-l definim sau nu știm să-l observăm. Vă este cunoscută casca de bicicliști și genunchierele? Vă sunt cunoscute protecțiile de la schi? Vă este cunoscută centura de siguranță? Știți nivelul amenzilor pentru nepurtarea centurii de siguranță? Pentru că, din păcate, suntem contextual la marginea, dacă pot să spun așa, unui război ne este cunoscut tuturor vesta antiglonț? Da. Toate sunt în esență și în ființa lor măsuri de harm reduction. Dacă este să ne raportăm la fiecare în parte, niciuna nu este perfectă. Categoric, niciuna nu este perfectă. Dar fiecare dintre aceste măsuri de harm reduction contribuie într-o măsură mai mică sau mai mare, uneori definitorie, în reducerea riscurilor la nivel individual și, ca să trec puțin în ceea ce ne privește aspectele tutunului, este o o chestiune de pragmatism, de lăsare la o parte a oricărei abordări tradiționale, dacă vreți să spun așa.

Ce alegem: să nu facem nimic sau să încercăm să minimizăm riscurile cauzate de fuma? Deja la nivel global, foarte multe state, foarte multe autorități din domeniul sănătății și foarte multe persoane implicate în procesul legislativ încep să țină seama de această noțiune de harm reduction în ceea ce privește fumatul. Fumatul, după cum știm cu toții și nu putem să o contestăm, este o observație bazată pe decenii de constatări științifice. Este poate sau de fapt, cu siguranță cel mai redutabil factor de risc asociat așa-numitelor boli netransmisibile. Dar este un factor modificabil. Putem interveni asupra lui, putem interveni asupra lui prin politici de sănătate restrictive, punitive sau putem interveni asupra lui și a efectelor lui prin metode moderne adaptate la necesitățile societății și bazate pe pragmatism. Toate acestea, de fapt, rezidă în această noțiune de harm redution.

Emma Zeicescu: Și mai e de fapt setarea unui obiectiv realist, care nu este întotdeauna, oricât am vrea să spunem, renunțarea la fumat. Deci obiectivul realist, Andrei Gizdăvescu, trebuie să se întâlnească cu prezența fie și într-un concept. Curiozitatea mea inițială e Andrei, de ce a lipsit acest concept, totuși, că n-am prea auzit de el, deși nu e 1920, spuneai, au trecut niște ani.

Andrei Ghizdăvescu: E interesant, pentru că nu conceptul a lipsit. Conceptul de reducere a efectelor nocive a fumatului este și el destul de vechi, nu atât de vechi ca anii 1920, că nici măcar nu se înțelegea cât de periculos este fumatul, dar merge undeva până la sfârșitul anilor 70, Primele momente în care putem repera nașterea acestui concept acolo, 1975-1976, când profesorul Michael Russel, unul dintre părinții conceptului de harm redution în ceea ce înseamnă fumat, identifică un lucru și o spune într-un mod foarte frumos, foarte ușor depășit astăzi, că oamenii fumează pentru nicotină, dar mor din cauza gudronului. Mai mult decât atât gudronul…

Emma Zeicescu: Care apare în urma arderii tutunului, asta e, cred că este informația esențială pe care trebuie să știm.

Andrei Ghizdăvescu: Exact. Încă din 2007, Royal College of Physicians, una dintre cele mai prestigioase organizații medicale din din Marea Britanie și din lume, publică un manifest, publică un document care chiar așa se cheamă Tobacco and nicotine harm reduction. De ce a lipsit implementarea conceptului? Revenim la întrebarea anterioară. Nu toate comportamentele au același tip de strategii de reducere a efectelor nocive. În cazul fumatului este nevoia aceasta de decuplare a nicotinei de ardere. Această decuplare are nevoie nu doar de informații științifice și de cercetare, are nevoie de inovație. Până nu a apărut inovația, până nu au apărut produsele care să permită să i se ofere fumătorului nicotină fără componentă nocivă din fum, nu s-a putut realmente vorbi de harm reduction. Și aș mai avea o singură, foarte scurtă precizare și în cazul tutunului. Dar în general trebuie să înțelegem că harm reduction nu este un glonț magic. El nu vine și nu înlocuiește toate celelalte abordări.

Este o abordare realistă, care completează întotdeauna. Nu înseamnă că dacă avem o variantă de reducere a nocivității, trebuie să renunțăm întotdeauna la idealul de a fi. N-o să-l atingem cel mai probabil.

Emma Zeicescu: Doamne ajută! Renunțarea la fumat rămâne până la urmă decizia cea mai înțeleaptă pentru orice fumător. Așa cum a nu te apuca de fumat rămâne decizia cea mai înțeleaptă a celor care nu fumează. Da, hai să explicăm puțin de ce e fumatul atât de dăunător și am să încep cu tine, Andrei și apoi o să-l provoc și pe Mihai să ne spună punctul lui de vedere.

Andrei Ghizdăvescu: O să fiu foarte scurt. Deși se fumează de secole și prevalența fumatului a fost mereu în creștere, legătura de cauzalitate între fumat și bolile grave pe care le provoacă s-a făcut relativ târziu. Începând cu anii 50 studiile deschizătoare drum al Richard Doll și a colaboratorilor au demonstrat legătura de cauzalitate între fumat și cancerul pulmonar. Din acel moment s-au concentrat foarte mult cercetarea și oamenii de știință și medicii asupra acestui subiect. Și acum știm foarte bine nu doar că fumatul, ci și știm ce anume și în ce fel provoacă aceste boli. Și știm foarte clar că bolile, cele mai multe sau cele mai grave boli provocate de fumat sunt cauzate de arderea tutunului.

Emma Zeicescu: De ce arderea tutunului, pentru cei interesați, poate dacă măcar un semn de întrebare se ridică astăzi, eu mă declar mulțumită. Pentru cei interesați de mai multe informații, puteți să vizitați website-ul nostru ardereaesteproblema.ro acolo aveți toate aceste detalii legate de felul în care cercetătorii, oamenii de știință au demonstrat, nu doar o dată, că atunci când aprindem o țigară, acel proces de ardere, acel proces de combustie creează de fapt un inamic nevăzut.

Andrei Ghizdăvescu: Arderea, orice fel de ardere a unei materii este un proces exoterm, se întâmplă la temperaturi mari, dar este un proces extrem de haotic, care transformă materia arsă, o transformă din ce era înainte în altceva și întotdeauna cu arderea vorbim de transformare în lucruri extrem de periculoase. Nu o să mă apuc să dau toate numele chimice, dar vă dau exemple. Monoxidul de carbon este unul dintre produsele de ardere care este extrem de nociv și toxic. Știm că în momentul în care e arsă o țigară se degajă 6000 de substanțe chimice, lucru care nu erau înainte neapărat în țigara neaprinsă, dintre care 100 sau în jur de 100 sunt identificate, recunoscute și demonstrate ca fiind fie cancerigene, fie periculoase pentru sănătate.

Deci vedeți că odată cu inhalarea acelei nicotine pe care o caută până la urmă, fumătorul aduce neștiind în multe cazuri ,cum să spun un un pachet uriaș de nocivitate în organismul lui și prin expunerea repetată pe termen lung la aceste situații, așa începe organismul să să se îmbolnăvească.

Emma Zeicescu: Și apare întrebarea care îi place foarte tare lui Mihai, ce face mai mult rău fumul sau nicotina?

Mihai Bundoi: Da, bună întrebare aș începe cu nicotina.Nicotina, fără a fi lipsită de riscuri, este totuși dovedit că nu are o legătură de cauzalitate directă cu bolile provocate de fumat. Arderea este problema într-adevăr. Așa cum spunea și colegul meu, procesul de ardere înseamnă de fapt o combustie a materiei vegetale a tutunului cu temperaturi care se ridică până la aproximativ 800°C, ceea ce produce într-adevăr fumul și gudronul și care abundă de de substanțe nocive pentru organism, 100 dintre ele într-adevăr fiind dovedite clinic ca fiind sursa principalelor boli cauzate de fumat. Acum ideea este că așa cum spuneam, nicotina nu este lipsită de riscuri. Nicotina este o substanță conținută în frunza de tutun. Ea dă dependență, are influență negativă asupra anumitor categorii de persoane și anume cei care suferă de boli cardiovasculare, mai ales de hipertensiune, la diabetici, este total contraindicată ca aport de substanță la copii și tineri. Deci ea în sine nu este lipsită de riscuri, dar nu există până în momentul de față dovezi clinice care să o lege ca factor cauzal direct de bolile provocate de fumat. În ceea ce privește fumul, fumul da, este principala cauză producătoare de boli asociate fumatului. Și din această cauză sau de la această observație care nu ne aparține, ci este o observație a lumii medical-științifice, s-a plecat în această minunată călătoria a companiei noastre către produsele fără fum. Produsele pe bază de tutun încălzit. Produsele pe bază de tutun încălzit fac o mare diferență. Temperatura la care frunza de tutun este supusă în interiorul acestor produse nu depășește 350° este departe de de punctul de combustie al tutunului și în modul acesta practic, persoana care utilizează aceste produse nu mai este în situația de a inhala fumul.

Se produce, dacă vreți, așa cum spuneau și colegii mei, o decuplare a aportului sau a consumului de nicotină de inhalare a fumului.

Emma Zeicescu: O să explicăm o idee mai târziu, ce anume sunt produsele și cum ajută ele la realizarea unei viziuni fără fum, că până la urmă, despre asta vorbim, despre o Românie fără fum sau o lume fără fum. Ar fi fost, nu știu, poate simplu acum 20, 30, 40 de ani, ca lucrurile acestea să existe deja. Viețile noastre ar fi fost mai simple astăzi, pentru că deja cred că am fi fost mult mai la curent cu tot ce se întâmplă în știință. Știți că, până la urmă și la urmă, știința nu o să se oprească în fața unei industrii. Știința, inovația, progresul, tehnologia.

Nu mă ascund, sunt un fost fumător, în prezent utilizator de produse de tutun încălzit. Cred că e foarte onest să încep cu exemplu personal. Poate că acum ceva timp ar fi fost bine să iau o decizie diferită. Astăzi însă, mizez pe reducerea riscurilor. Și de ce fumăm? Fumăm pentru nicotină. Ce e nicotina Andrei?

Andrei Ghizdăvescu: Unul dintre motivele pentru care oamenii fumează e nicotină. Sigur, există o varietate de răspunsuri la întrebarea asta. Cam câți fumători sunt poate atâtea răspunsuri o să găsești. Dar, revenind la nicotină. Nicotina e substanță chimică cu o structură simplă, care se regăsește în mod natural în frunzele de tutun și nu numai, este o întreagă familie de plante solanaceae, nu o să intru în detalii, dar în tutun se găsește în cantități suficiente pentru a produce efecte resimțite în organismul uman. Ca efecte asupra corpului, ea este un stimulant ușor în momentul în care ea este inhalată ajunge la nivel pulmonar unde printr-o suprafață uriașă se absoarbe rapid în circulație, ajunge la nivelul sistemului nervos central, la nivelul creierului și el produce două categorii de efecte. Sunt efectele fizice care dau de exemplu, creșterea ușoară a tensiunii arteriale, creșterea ușoară și tranzitorie a frecvenței cardiace, sunt efecte tipice unor clase de stimulante și sunt efectele pe care le are la nivelul creierului și ale sistemului nervos central. Unde practic se leagă de niște receptori specifici, crește expresia dopaminei, un neuro-transmițător, are și niște efecte resimțite de fumător, creșterea puterii de concentrare, a focusului, reducerea anxietății. Deci există elemente percepute ca fiind dezirabile de către fumător. Dar ea produce o mare problemă acolo, lucrând pe acești centri de recompensă ai creierului, provoacă dependență. Și asta ține fumătorul legat în cele mai multe cazuri de obiceiul pe care mulți dintre ei îl conștientizează ca fiind extrem de nociv.

Emma Zeicescu: Cei care fumează pot să ia în acest moment o serie întreagă de decizii. Toate deciziile se iau însă, după ce ai studiat puțin. Care este noutatea pe care produsele Phillip Morris, produsele din tutun încălzit, o aduc în această plajă destul de largă și plină de produse care spun că rezolvă o chestiune atât de importantă?

Andrei Ghizdăvescu: Noutatea e tocmai că produsele Phillip Morris nu spun niciodată că rezolvă această problemă.

Emma Zeicescu: Asta cred că e foarte important.

Andrei Ghizdăvescu: Sunt pur și simplu o unealtă de harm reduction, o alternativă, o alternativă.

Emma Zeicescu: Dar vezi că prin alternativă, uneori, Andrei, se poate înțelege că e o alternativă. Și oamenii au uneori tendința, și nu doar oamenii, cei care n-au acces la informații, să spună țigările, țigările electronice, tutunul încălzit sunt toate la fel. E prima mare eroare.

Andrei Ghizdăvescu: Este o eroare. Și aici știm lucrurile astea și ce diferențiază într-adevăr produsele Phillip Morris este știința din spate. Toate produsele fără fum Phillip Morris sunt fundamentate științific. Vorbim de peste 15 ani de cercetare dedicată pe care compania o face. Această cercetare științifică este făcută după principiile și regulile care guvernează toate tipurile de cercetare, atât în industria farmaceutică, alte industrii, în lumea academică a cercetătorilor independenți. Deci nu există o știință a lui Phillip Morris, ci o știință a altora. Aceste multe dovezi științifice strânse în decursul a decenii uneori susțin și demonstrează foarte clar care sunt beneficiile, care e potențialul unui astfel de produs și care sunt limitările lui, pentru că toate produsele au și limitări. Este astfel o alternativă, nu doar o alternativă. Este o alternativă mai bună, mai puțin nocivă la continuarea fumatului.

Emma Zeicescu: Și mă duc rapid către zona de politici publice. Societățile civilizate nu doar că au conversații la care nu ne punem mâinile la ochi sau la urechi, pentru că nu vrem să auzim, societățile care sunt raportate la ce se întâmplă astăzi și la inovație, la știință pot să aibă atât conversații, cât și ulterior, raportarea în politici publice, care să fie până la urmă, pentru beneficiarul final, o reducere a impactului asupra sănătății fumătorului în speță. Ori în România, Mihai, și tu știi mult mai bine zona aceasta a reglementării întru politici publice de sănătate pare așa, la un început de drum de vreo 25 de ani, de când mă uitam eu, de pe vremea , când lucram în media, nu s-a schimbat mare lucru.

Mihai Bundoi: Ei n-aș spune chiar așa. N-aș fi chiar așa de categoric. Dar într-adevăr, în România, politicile de sănătate legate de tutun sunt bazate în principal pe doi piloni. Este vorba de prevenția fumatului și renunțarea la fumat. Foarte multe alte țări și aici aș da exemplu Statelor Unite, Marii Britanii, Belgiei, Germaniei, Japonia, Coreea, foarte multe țări și foarte multe autorități de stat deja iau în considerare sau deja introduc în politicile lor naționale cel de-al 3-lea pilon, și anume această noțiune de harm reduction. Deocamdată, asta lipsește, noțiunea de harm reduction sau preluarea noțiunii de harm reduction în ceea ce privește politicile publice de sănătate. Rolul nostru, al departamentului de Scientific, de Știință, este exact acela de a pune la dispoziția persoanelor angrenate în procesul legislativ toată știința necesară pentru a lua decizii în cunoștință de cauză și pentru a lua decizii bazate pe fapte. Avem deja un dialog constant cu autoritățile publice românești. Avem un dialog constant cu lumea medicală și științifică și în ceea ce mă privește, am ferma convingere că nu foarte departe de ziua de astăzi vom avea șansa ca împreună să constituim politici de sănătate mult mai bune.

Articol susținut de Philip Morris România