VIDEO Cronica de film: "Lebada neagra" – Alba-neagra cu psihicul fragil al unei balerine

Darren Aronofsky planuia initial o poveste de dragoste dintre un luptator de wrestling si o balerina. Cand si-a dat seama ca e prea mult pentru un singur film, a facut doua. „Lebada neagra” nu e la fel de bun ca „Luptatorul”, dar tine de aceeasi paradigma – oameni care isi folosesc corpul ca pe un instrument. Acest corp, la un anumit nivel, nici nu le mai apartine.

Spre deosebire de „Luptatorul”/”The Wrestler”, acum avem de-a face nu cu povestea umana a unei posibile renasteri, ci cu cea (la fel de umana, desi halucinanta si maladiva) a unei caderi. Nina Sayers (Natalie Portman) e o balerina newyorkeza antrenata de mica sa fie perfecta.

Mama ei (Barbara Hershey) a renuntat la cariera de balerina ca sa o aiba pe ea. Grija permanenta pentru fiica pe care tot o copila o vede, e sufocanta. Poate ca Nina nici nu s-a maturizat emotional. Cert e ca isi tine instinctele sub capac. Iar cand ele incep sa iasa, e prapad.

Atunci cand directorul companiei, Thomas Leroy (Vincent Cassel) decide sa puna in scena „Lacul lebedelor”, dar sa gaseasca o noua protagonista in locul fostei lui muze, Beth MacIntyre (Winona Ryder), care s-a trecut si a si luat-o razna, el ezita.

Ar dori-o pe Nina, care are tehnica si s-ar potrivi perfect Lebedei Albe, dar acesteia ii lipsesc pasiunea, nebunia, capacitatea de a-si da drumul astfel incat s-o poata intruchipa convingator si pe Lebada Neagra.

Dorindu-si cu disperare sa capete rolul – pentru ca asta ar face-o poate sa se valorizeze mai mult -, Nina incepe sa derapeze cand Thomas Leroy ii deznoada impulsurile erotice. Spectatorul va petrece o buna parte din film intrebandu-se daca ce vede pe ecran e real sau e doar rodul imaginatiei bolnave a eroinei.

Nu stiu daca e un titlu de mandrie pentru regizor ca filmul sau sa fie comparat cu o lista intreaga de alte filme: de la „Totul despre Eva” de Joseph L. Mankiewicz si orice film de Hitchcock pana la „Repulsie”, „Chiriasul” sau „Copilul lui Rosemary” de Roman Polanski.

Mai ales ca singurele elemente originale al filmului nu tin de stil si de viziune cat de faptul ca si-a plasat actiunea in culisele unei companii de balet si ca reinterpreteaza in cheie psihologica, moderna subiectul baletului „Lacul lebedelor”.

Adevarul e ca „Lebada neagra” e interesant fara a fi ravasitor. Clenciul povestii il constituie momentul foarte bine construit vizual cand, in seara premierei, Ninei – care o danseaza pe Lebada Neagra -, ii cresc in sfarsit aripi negre. Atunci intelegi ca batalia a fost definitiv pierduta si ca nebunia a intunecat definitiv mintea fragilei balerine percepute pana atunci de toti ca o persoana curata si feerica.

In functie de nivelul personal de educatie, fiecare spectator se va intoarce (acesta e traseul comun al unui thriller sau policier bine facut) si va reface povestea. Un thriller perfect e acela care poate accepta mai multe interpretari atata timp cat toate sunt foarte bine argumentate. Avand mai multe solide raspunsuri posibile, misterul va ramane.

As fi preferat, oricum, alt final. Mi se pare ca acesta pune punct controversei intr-un mod prea la indemana. Oricand un film despre mintea omeneasca e interesant, pentru ca s-ar parea ca niciodata nu vom reusi s-o intelegem, dar lipsa unui scenariu suficient de puternic da impresia ca filmul are prea putina substanta.

Motivul dublului (vezi relatia Ninei cu Lily, dublura ei interpretata de actrita nascuta la Cernauti, Mila Kunis), motivul doppelganger-ului ar fi putut fi dezvoltate si topite intr-o poveste cu balerine intr-un mod mult mai discret si mai insinuos, care sa te faca sa stai trei zile facand corelatii intre halucinatiile Ninei si sentimentul ei de insecuritate, iubirea/ura de sine si relatia cu mama, sau intre perceptia ei corporala si ceea ce spune Aronofksy in interviuri, ca luptatorii de wrestling si balerinele apartin aceleiasi familii.

Isi muncesc extraordinar de mult corpul – pentru ca e instrumentul lor. De aici si pana la masochismul eroinei iarasi e putin de mers. Tinandu-se de scenariu, nici imaginatia regizorala a lui Darren Aronofsky nu merge, din pacate, prea departe de halucinatiile din oglinda si de rezolvarile spectaculoase si la indemana, cum e halucinatia erotica pe care Nina o are cu Lily.

„Lebada neagra” are cinci nominalizari la Oscar, dar cel mai corect ar fi sa ia Oscarul pentru interpretare feminina. Natalie Portman duce intreg filmul in spate si pare, intr-adevar, facuta pentru rol. Filmul mai e nominalizat la categoriile: Cel mai bun film, regizor, imagine si montaj. Si pentru imagine ar putea fi premiat, dar acolo are concurenti puternici.

„Lebada neagra”/”Black Swan” – regia Darren Aronofsky, cu: Natalie Portman, Vincent Cassel, Mila Kunis, Barbara Hershey. Premiera romaneasca – 25 februarie 2011