VIDEO Cronica de film: "Little Fockers"/"O familie de cosmar" – actori simpatici, umor putin

Dupa „Un socru de cosmar”/”Meet the Parents” (2000) si „Doi cuscri de cosmar”/”Meet the Fockers” (2004), odiseea lui Greg Focker (Ben Stiller) si a socrului sau, Jack Byrnes (Robert De Niro) continua cu runda a treia. Ne amuzam mai putin decat in 2000, dar ne bucuram de distributie. O fi suficient?

Am ras o singura data, stiu exact si la care gluma. In rest, amuzamentul mi s-a parut de la caldut spre rece, nemaivorbind de „glume” grosolane de genul copilului care vomita pe fata tatalui. Nici „Doi cuscri de cosmar” nu te facea sa te tavalesti pe jos.

De fapt, acestea sunt niste filme care iti plac mai mult inainte de a le vedea decat dupa ce iesi din sala. La inceput iti spui ca atatia actori buni ar putea face decat un film cel putin bun. Intri in sala ca si cum ai merge sa te vezi cu ei, iar acestia au si zile proaste.

Pe urma vezi filmele si nu ramai din ele decat cu mica bucurie de a fi urmarit niste actori pe care ii admir. Asta te poate face sa le revezi si a doua oara, pe DVD sau la televizor, in lipsa de altceva mai bun.

Prima parte a seriei,”Un socru de cosmar”/”Meet the Parents”, pare cea mai reusita de pana acum, continuarea aventurilor ciudatilor membri ai familiilor Fockers si Byrnes nu duce lipsa, dupa cum se vede, de scheme dramaturgice de baza cat de substanta comica pentru a umple.

E firesc, asadar, ca Gaylord „Greg” Myron Focker (Ben Stiller) sa se fi casatorit pana la urma cu Byrnes (Teri Polo) si ca intre timp sa fi facut si niste copii. E de asteptat, de asemenea, ca paranoia lui Jack Byrnes (Robert De Niro), fostul agent CIA care nu se potoleste nici la pensie, sa se fi accentuat odata cu varsta si sa se fi adaptat realitatii.

Scenaristii Jim Herzfeld, John Hamburg si Larry Stuckey au mers in directia logica. Greg si Pam au deja doi copii, iar morocanosul Jack, dupa un pre-infarct destul de dubios, e bantuit de spectrul mortii si de grija de a-si lasa clanul in regula. Prin urmare incepe sa-si instruiasca ginerele, motivandu-l sa fie ireprosabil prin promisiunea ca-l lasa sef de clan.

Umorul ar trebui sa rezulte, din nou, din ciocnirea celor doua orgolii si personalitati, adaugandu-se acum si noua situatie a fiecaruia: socrul se teme ca nu mai are mult de trait, iar ginerele incearca sa fie un familist cat mai responsabil.

Numai ca umorul e foarte diluat si glumele destul de caznite atunci cand nu sunt indoielnice, vezi momentul cand Greg ii face injectie socrului. Exista si scene mai animate, cum e discutia in care apare Laura Dern, dar ce pacat ca scenariul nu e la inaltimea actorilor. In plus, faptul ca personajele de baza revin cu aceleasi stereotipuri nu iti starneste curiozitatea.

„O familie de cosmar” nu mai e regizat de Jay Roach, ca primele doua parti ale seriei, ci de Paul Weitz, care a mai facut „Totul despre baieti” si „Placinta americana”. Doi dintre cei trei scenaristi sunt de la inceput in transee.

O alta noutate e ca a fost intarit efectivul de vedete, lui Robert De Niro, Ben Stiller, Teri Polo, Owen Wilson, Blythe Danner, Dustin Hoffman si Barbra Streissand adaugandu-li-se Alba, Harvey Keitel siLaura Dern. Cu toate astea, nu razi mai mult, iar tribulatiile eroilor trec peste tine fara a lasa urme.

Nu trebuie sa ne amagim. Ca si „Doi cuscri de cosmar”, si „O familie de cosmar” e lansat de Craciun, ceea ce inseamna ca se asteapta la incasari importante fara a avea ambitia sa ofere mai mult decat o distractie facila. Din banii pe biletul la acest film, mai bine beti vin fiert si radeti singuri.

„O familie de cosmar”/”Little Fockers”, regia Paul Weitz, cu: Robert De Niro, Ben Stiller, Teri Polo, Owen Wilson, Blythe Danner, Dustin Hoffman, Barbra Streissand, Jessica Alba, Harvey Keitel, Laura Dern. Premiera romaneasca 24 decembrie 2010.