VIDEO Cronica de film: "Taverna Soul Kitchen" – comedie de public, in sos european
Cineastul turco-german Fatih Akin revine cu un fel de „Coyote Ugly” european, un film „de larga respiratie” despre familie, iubire, prietenie, responsabilitate si placere de a manca – toate intretinute de un restaurant din Hamburg. „Taverna Soul Kitchen”/”Soul Kitchen” a fost distins cu Premiul Special al Juriului la Venetia, in 2009, si, dupa ce a deschis TIFF-ul 2010, a intrat din 11 iunie in salile din Romania.
Desi nu reuseste inca sa faca un lungmetraj mai rotund, mai amplu si mai impresionant decat „Cu capul inainte”/”Gegen die Wand” (cu care a obtinut Ursul de Aur la Berlin in 2004), Fatih Akin reduce cel putin motoarele problematicii etnice turate in „De cealalta parte”/”Auf der anderen Seite” si livreaza un film de public, preferabil multor filme comerciale americane.
Tema etnica ramane totusi undeva pe fundal, chiar daca personajul principal, Zinos, nu mai e de origine turca, ci greaca. Cand Zinos isi nenoroceste coloana, se duce la o kinetoterapeuta turcoiaca, iar cand ajunge la hernie de disc, ea il transporta la un turc fioros care-l intinde pana il face bine. Multiculturalitatea nu e tezista aici, nu e nimic declarativ. E pur si simplu vorba de un mediu familiar regizorului.
Fatih Akin lucra la scenariul acestui film cand „Gegen die Wand” repurta succesul de la Berlin, care l-a propulsat pe autorul sau in elita europeana. Dupa 20 de pagini scrise dintr-un foc in cinci zile si cu Ursul de Aur proaspat in raft, cineastul si-a dat seama ca noii sale povesti ii lipsea amplitudinea.
Filmul in varianta finala nu de amplitudine duce lipsa, ci de evenimente si de o structurare mai riguroasa a materialului. Inceputul e plin de promisiuni. Desi intuiesti reteta din primele minute – Zinos va repune pe picioare taverna decazuta, ii va capacita pe cei din jurul sau si va gasi o noua iubire -, e ceva proaspat si credibil in aceasta poveste de succes cu personaje simpatice si umane.
Arta culinara egal pofta de viata nu e o ecuatie conjugata pentru prima oara, dar e oricand binevenita atunci cand scenaristul si regizorul echivaleaza fotogenia unei mancari ce ia nastere sub ochii nostri cu povesti mustoase despre oameni care incearca sa-si caute locul in viata experimentand dozajul necesar dintre ideal, compromis si reusita.
Succesul cartii si filmului „Julie si Julia” se datora in buna masura calibrarii gastronomiei pe pofta de viata a Juliei Child. Gatitul era doar un aspect prin care aceasta femeie sanatoasa isi exprima dragostea de viata – pentru ca sa gatesti numai pentru tine e ca si cum ai bea singur. Bucatarii care isi fac meseria din pasiune iubesc intotdeauna oamenii.
Trailer-ul filmului:
Probabil tot ca-n viata, povestea lui Fatih Akin se dezumfla prea devreme ca o coca trasa prea repede de pe soba sau, mai degraba, ca una lasata descoperita prea mult timp. Scenaristul Akin oboseste si adoarme printre cratiti, iar povestea care deja lega prin intermediul unei carciumi simpatice toate personajele incepe sa se destrame. Unele personaje sunt uitate pe drum, solutiile mai la indemana sunt preferate. Filmul nu se duce de rapa, dar deviaza pe un traseu de care nici macar el nu e sigur.
Poate ca filmul n-a fost facut atunci cand trebuia si ca de la prima varianta de scenariu Fatih Akin s-a indepartat de el, iar cand l-a reluat a fost ca atunci cand reiei o relatie cu o persoana pe care n-ai vazut-o de mult. Trebuie sa iti dai un pic interesul ca sa legi lucrurile de prezent. Desi nu e ce ar fi putut fi, „Taverna Soul Kitchen” nu e deloc dezagreabil – orice film european e o gura de aer -, si ideea organizatorilor Festivalului Transilvania de a-l programa in deschiderea editiei a 9-a a fost foarte buna pentru ca e tocmai genul de film european de public pe care il poti scoate la inaintare daca vrei sa atragi noi spectatori dinspre contingentul filmului american.
„Taverna Soul Kitchen”/”Soul Kitchen” – regia si scenariul Fatih Akin, cu: Adam Bousdoukos, Moritz Bleibtreu, Birol Unel, Anna Bederke. Premiera romaneasca – 11 iunie 2010