După începerea războiului din Ucraina, în februarie 2022, Republica Moldova a fost nevoită să ia măsuri dure împotriva unor televiziuni și a unor site-uri de știri pentru a contracara influența Rusiei în rândul propriilor cetățeni. Aceste decizii au avut însă niște costuri pe măsură. „Au fost interpretate de o mare parte a populației ca fiind cenzură și oprirea accesului la mijloacele de informații. S-ar putea să aibă pe undeva dreptate”, recunoaște vicepreședinta Consiliului Audiovizualului, Aneta Gonța, într-un interviu pentru publicul HotNews. 

• În contextul alegerilor parlamentare din 28 septembrie din Republica Moldova, o echipă HotNews a mers în această țară pentru a afla diferite perspective, atât din partea unor reprezentanți ai instituțiilor și politicieni, cât și a cetățenilor obișnuiți.
• Jurnaliștii HotNews au vorbit, la Chișinău, și cu vicepreședinta Consiliului Audiovizualului, Aneta Gonța.
• Ea este membră a Consiliului Audiovizualului din Republica Moldova din partea societății civile. Este de profesie cercetătoare media, iar în perioada 2019-2020, a fost directoarea Școlii de Studii Avansate în Jurnalism. 

În interviul pentru publicul HotNews, vicepreședinta Consiliului Audiovizualului de la Chișinău a explicat cum s-a ajuns, după invazia Rusiei în Ucraina, la interzicerea unor televiziuni și site-uri din Republica Moldova. Ea spune că este vorba despre un context excepțional, în care este amenințată chiar statalitatea Republicii Moldova.

„Lumea ne suna să ne spună că la televiziunile închise nu se dădea propagandă rusă, ci filme. „Eu vreau să mă uit la serialul meu preferat”, reclamau oamenii”, spune Aneta Gonța, care completează: „Le-am transmis să citească mai bine o carte”.

„Mie îmi plac foarte mult textele scrise de Consiliul Europei, de Uniunea Europeană. Au niște idei la care sigur că toți vrem să ajungem. Dar la modul practic, atunci când încerci să le implementezi aici pe teren, îți dai seama că nu ai cum”, a mai spus oficialul de la Chișinău. 

Aneta Gonța explică și de ce televiziunile din România nu au succes în Republica Moldova:  „Oamenii noștri nu sunt obișnuiți cu anumite glume pe care le fac românii, sunt rudimentare (…) Manelizarea spațiului audio-vizual nu este primită foarte bine în Moldova, ori în România, din păcate, o bună parte din ceea ce numim divertisment e mai degrabă în această zonă, dar moldovenii, în special, cei care s-au născut înainte de 90, nu înțeleg și nu au cum să înghită astfel de conținut”. 

Cum s-a văzut la televiziunile din Moldova invazia Rusiei în Ucraina

– Au fost luate mai multe decizii pe teritoriul Republicii Moldova de interzicere a unor instituții de presă, în special în limba rusă. E vorba atât despre televiziuni, cât și despre site-uri.
– Aneta Gonța: Da, multe instituții media au fost interzise, dar aici trebuie să facem diferența între conținuturile care au fost interzise prin lege, imediat după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, și celelalte situații. 

Legea noastră a fost modificată, astfel încât toate conținuturile care proveneau din state care nu au ratificat Convenția Europeană pentru televiziunea transfrontalieră au fost interzise pe teritoriul Republicii Moldova. Asta a fost în jurisdicția și în competența Consiliului Audiovizualului. 

Noi, imediat după ce aceste prevederi au fost introduse în lege, am încercat să vedem cine retransmite, de exemplu, buletine de știri sau programele cu un conținut militar informativ și politic din aceste state.

Federația Rusă este una din țările care nu a ratificat această convenție și atunci, automat, s-a prezumat că aceste conținuturi, în special din Federația Rusă, sunt interzise pe teritoriul Moldovei.

Noi am făcut monitorizări și am văzut că aproape toată lumea s-a conformat fără să fie nevoie de intervenția Consiliului și au retras aceste conținuturi din emisie.

De exemplu, trei sau patru televiziuni au dat în direct discursul lui Vladimir Putin din 22 februarie 2022, înaintea invaziei, fără nici o intervenție editorială, fără nici o explicație.

Începând cu 3 martie, când au intrat în vigoare modificările la Codul Serviciilor Media Audiovizuale, automat aceste conținuturi au dispărut. A fost vorba de o autoreglementare, televiziunile au înțeles că situația nu e foarte veselă și s-au autoreglementat. 

– Dar care este deosebirea dintre CNN și aceste televiziuni? Pentru că și CNN a difuzat discursul lui Putin.
– Da, dar după aceea au urmat discuții, dezbateri și explicații ale acestui discurs, lucruri care nu s-au întâmplat la noi. A fost ca și cum ar fi dat discursul Maiei Sandu, o adresare către națiune. Poate e o comparație neinspirată. Dar chiar și în cazul acesta e posibil ca unele redacții de bună-credință să fi discutat. 

Totuși, e vorba despre subiecte sensibile, în care practic un președinte de țară neagă legitimitatea existenței unei alte țări. Este un subiect care merită dezbătut cu experți în studio, măcar cu jurnaliști.

Dar la noi pur și simplu s-a retransmis, fără nicio intervenție normală din partea unei redacții care ar fi putut explica lucrurile. Deci acest lucru s-a întâmplat pe partea noastră.

După aceea, suspendarea licențelor televiziunilor a venit mai târziu, la sfârșitul anului 2022. Primele licențe de televiziune au fost suspendate în urma deciziei Comisiei pentru situații excepționale, pentru că Moldova era în situație excepțională de urgență imediat după declanșarea războiului. 

Această comisie avea prerogative să facă derogare de la legislație și să ia anumite decizii excepționale în situații excepționale. În prima etapă au fost luate în calcul rapoartele noastre de monitorizare care arătau că în primele săptămâni anumite televiziuni fie aprobau tacit invazia rusă în Ucraina, fie au omis în totalitate această știre. 

Deci și noi am spus foarte clar că a fost vorba de manipulare prin omisiune, care este o tehnică foarte periculoasă și cunoscută de toată lumea. Dacă tu nu vorbești despre problema asta, nu înseamnă că ea nu există la granița ta. 

Ce înseamnă „manipularea prin omisiune”

– Dați-mi un exemplu de manipulare prin omisiune.
– Adică era buletinul de știri, unde se vorbea despre situația internă din țară și internațională, fără ca reporterii sau redacția, în general, să se refere la invazia din Ucraina. 

Pot să dau exemplul unui reportaj despre refugiații ucraineni: noi, în Moldova, am avut un flux foarte mare de oameni care au venit în primele săptămâni. Iar în acest reportaj se vorbea despre cât de bine organizat a fost acest proces de primire a refugiaților fără să se menționeze motivul pentru care acești oameni au fugit din casele lor. 

Nu era dat deloc contextul, numele lui Putin nu era dat nicio secundă, doar se spunea că sunt refugiați. De acolo a venit, probabil, și prejudecata ulterioară față de ucraineni că vin aici să ne ia casele, banii, asigurările sociale, locurile pentru copii la școli și grădinițe. 

– Erau doar posturi în limba rusă?
– Nu neaparat. Noi avem aici televiziuni locale care au numai produs local moldovenesc, redacția este în Republica Moldova, dar avem și televiziuni care au atât conținut local, cât și retransmis. În cea mai mare parte, televiziunile despre care vorbim retransmiteau conținut din Federația Rusă. Erau NTV Moldova (canal rusesc de televiziune – n.r.), RTR Moldova (n.r.- care retransmitea Rossiya 1), Accent TV, televiziunile lui Șor, Prima și Publika – care erau din holdingul lui Plahotniuc (n.r. – oligarh moldovean anchetat pentru corupție, prins recent în Grecia). 

În cazul Prima și Publika s-a mers pe alt articol din lege, legat de finanțarea acestora care venea pe filiera unor oligarhi condamnați sau fugari. Există o prevedere legală pentru verificarea finanțărilor, care între timp a fost detaliată.  

Deci după primul grup cărora li s-a retras licența a urmat un alt grup de șase televiziuni unde s-a mers pe finanțarea acestora și pe afilierea la grupuri susceptibile de a influența mersul lucrurilor în Republica Moldova. Acolo a intervenit Consiliul pentru investițiile de importanță națională. 

„30 de ani am fost un regim de pompieri”

– Cu ce se ocupă acest consiliu?
– Un investitor care vrea să facă o televiziune sau un radio în Republica Moldova, înainte de a cere licență la Consiliul Audiovizualului, trebuie să primească aprobare prealabilă de la acest consiliu. Acesta verifică dacă sunt bani murdari sau dacă au legături cu anumite entități străine sau periculoase pentru securitatea națională. Fără un acord de la acest consiliu, noi nu avem nici măcar dreptul să examinăm o cerere de licență. 

Noi am trecut acum, ca stat, după părerea mea, de la un regim de pompieri, în care am lucrat 30 de ani, când trebuia să stingem focurile care se aprindeau, la unul din prevenție și anticipare a anumitor fenomene și procese. E mult mai bine așa, dar mai avem de învățat. 

Cazul corespondentului TASS în Moldova și „diferența pe care noi nu o înțelegem” 

– Am vorbit zilele acestea cu reprezentantul agenției oficiale de presă a Rusiei de aici, din Moldova, în contextul în care agenția rusă de stat TASS nu e vizibilă pe teritoriul țării.
– Dar nici nu cred că a fost vreodată prea vizibil…

– Acum, site-ul agenției (n.r. – limba rusă) nu mai poate fi accesat deloc. El vorbește despre cenzură și spune că el doar relatează ce se întâmplă aici și face solicitări la politicieni pentru interviuri, dar nu i se răspunde.
– De acord, el are dreptate pentru că în spiritul clasic al democrației, în varianta ideală, este greșit să cenzurezi. Mie nu-mi place, de pildă, expresia de „a lupta împotriva propagandei, împotriva dezinformării”. Trebuie să lupți „pentru” ceva, nu „împotriva”, trebuie să te lupți pentru ca valorile europene și drepturile fundamentale să-și recapete importanța și actualitatea. 

Văd, de pildă, și la jurnaliști care sunt, mă rog, în cealaltă parte a libertății de exprimare, care are dreptul la existență, absolut, cum banalizează, cum iau în derâdere, anihilează aceste valori europene. Spun: „iată, propaganda LGBTQ e valoare europeană, asta vreți?”. Și o fac într-un mod simplu, pe înțelesul fiecărui om. 

Iar asta e diferența pe care noi nu o înțelegem, pentru că armele fiind atât de diferite, noi încercăm să rămânem pe partea corectă, etică, deontologică, legală, a libertății de exprimare, iar dacă o să-i întrebi pentru cei din cealaltă parte, pentru ce luptă nu o să poată să-ți spună: o să-ți spună că ei sunt împotriva a ceva. 

 „E un hău atât de adânc încât și oameni de bună-credință pot fi luați drept «agenți»”

– Revenind la cazul jurnalistului de la TASS…
– Da, poate el are dreptate, poate fi victimă colaterală. Eu cred că sunt jurnaliști care vor să relateze adevărul, adică faptele, nu opinii, neapărat. Și nu o pot face din cauza contextului general și al unui fenomen mult mai larg în care au nimerit. E un hău atât de adânc, încât și oameni cu bună-credință pot fi luați drept „agenți”, nu vreau să spun „străini”, dar care nu lucrează neapărat în favoarea statului Republicii Moldova. 

Nu apăr statul Republica Moldova, nu e acesta rolul meu, dar nici ca persoană nu fac asta, dar în cazul acesta, fiind situații excepționale, măsurile, la fel, sunt excepționale. Trebuie s-o recunoaștem. 

Mie îmi plac foarte mult textele scrise de Consiliul Europei, de Uniunea Europeană. Sunt foarte frumoase și foarte bine scrise, au niște idei la care sigur că toți vrem să ajungem. Dar la modul practic, atunci când încerci să le implementezi aici pe teren, îți dai seama că nu ai cum.

Sper să putem, ca stat membru, să asigurăm echitatea asta și să nu îngrădim libertatea de exprimare. 

Dacă mă pun în locul jurnalistului despre care vorbiți sau al altor oameni de aici din Moldova, care pot avea alte opinii și care se simt constrânși, asta este o restricție a libertății de exprimare. 

Pe de altă parte, libertatea de exprimare nu înseamnă să spui orice, fără nicio responsabilitate și să introduci acolo, în libertatea ta de exprimare, un discurs de ură, atacuri la securitatea și independența unui stat sau instigarea la distrugerea ordinii constituționale. 

Acum, problema e că toate acestea se amestecă într-un singur bol și când vine cineva și-ți bagă în față un microfon, tu, ca reprezentant al statului, rămâi mut, pentru că nu ai argumente imediat la acest terci.

Aceste decizii pot fi, desigur, interpretate de o mare parte a populației ce fiind cenzură, ca fiind oprirea de a avea acces la mijloacele de informații. 

Oamenii sunau și ne spuneau: „Vreau să mă uit la serialul meu preferat”

– Ați fost acuzați, ca instituție, de aceste lucruri?
– În primele săptămâni și luni după ce au fost suspendate primele licențe, lumea suna încontinuu la Consiliu, crezând că noi am închis televiziunile. Nu noi suspendasem licențele, dar oamenii sunau și ne ziceau: „acolo nu e propagandă, acolo nu e dezinformare, acolo sunt filme”, „eu vreau să mă uit la serialul meu preferat”. 

O zi, două, trei am răbdat, doamna secretară ne tot întreba „Ce să le mai spun?”. La un moment dat, am zis: „Doamna Ludmila, când mai sună următoarea mătușică, că de obicei oamenii mai în vârstă se uitau la filme, și întreabă, le spuneți în felul următor: „luați o carte și citiți-o și când o terminați sunați să ne povestiți, să ne faceți rezumatul”. 

Au mai sunat câțiva, dar apoi au văzut că nu are rost. 

Oamenii au fost, într-adevăr, obișnuiți cu acest tip de conținut, ei spun că nu se uitau la propagandă, se uitau la filme. Eu, la un moment dat, am scris un articol în care aduceam exemple concrete de filme rusești în care este propagandă și unde sunt propagate anumite idei. Creează un fel de adicție, dacă vreți. 

Noi ani de zile am fost hrăniți cu acest tip de așa-numit divertisment, care e tot propagandă. Oamenii s-au obișnuit cu el.

Alternativa ar fi să le dăm conținut local, în limba română evident, poate și în rusă, dar foarte bun. Sunt câteva televiziuni care produc seriale / filme locale, care evident că nu au priza pe care o au, în continuare, serialele rusești.  

În anii ’90, când am devenit independenți, dacă le dădeam oamenilor această alternativă, astăzi nu eram aici. Dar nouă, mai mult de 20 de ani, nu ne-a păsat de spațiul nostru informațional. 

Noi avem cetățeni ai Republicii Moldova născuți după 1991, care sunt, la fel, de influențați de acest tipar de divertisment, în special din Rusia, și care încă urmăresc aceste conținuturi și nu pe cele românești. 

„Televiziunile din România care ajung în Republica Moldova au un conținut rudimentar de divertisment”

– Conținut de divertisment din România există? De ce nu are atât de mult succes?
– Pentru că, în primul rând, e mult mai puțin și, în al doilea rând, pentru că nu e de aceeași calitate. Ce avem acum din România sunt în special televiziunile care nici în România nu fac audiență și nu sunt foarte urmărite sau sunt de genul… nu o să dau nume, dar au un conținut rudimentar de divertisment. Oamenii noștri nu sunt obișnuiți nici cu acest tip de limbaj, de exemplu, sau cu anumite glume pe care le fac românii.

Sunt emisiuni din astea în care oamenii se bârfesc foarte mult. 

Manelizarea spațiului audio-vizual nu este primită foarte bine în Moldova, ori în România, din păcate, o bună parte din ceea ce numim divertisment e mai degrabă în această zonă, dar moldovenii, în special, cei care s-au născut înainte de ’90, nu înțeleg și nu au cum să înghită astfel de conținut.

Avem și câteva show-uri din România care au audiențe nebune în Moldova, cum ar fi „Românii au talent”. Atunci când începe un nou sezon, această emisiune va fi printre primele emisiuni cele mai urmărite din Republica Moldova, Pentru că avem și noi reprezentanți acolo, cam în fiecare ediție, și atunci lumea se regăsește cumva în mediul acela.

Totuși, oamenii nu percep la fel glumele. Pare o nuanță neimportantă, dar glumele sunt o parte foarte importantă a comunicării. Atunci când tu, 20-30-40 de ani, ești obișnuit cu un anumit fel de a face glume care vin din spațiul slav, rusesc, e greu să te adaptezi.

Noi mai avem handicapul că limba română vorbită aici e încă destul de încărcată cu rusisme, chiar și în slang-ul adolescenților.

Dezinformarea înaintea alegerilor. „Sunt milioane de conturi TikTok, nu ai cum să le monitorizezi” 

– Ca să revenim la știri. În contextul acestor alegeri, președinta Republicii Moldova a vorbit despre o sumă foarte mare de bani pusă la dispoziție de Federația Rusă pentru a influența aceste alegeri. O parte din acești bani sunt investiți în propagandă. Dumneavoastră cum vedeți lupta aceasta împotriva dezinformării care poate influența alegerile?
– Noi, ca instituție, avem câteva responsabilități date de Codul Serviciilor Media  Audiovizuale. În anul 2022, a fost introdusă în lege definiția dezinformării, deci noi avem pârghii legale să sancționăm pentru dezinformare. 

Problema este alta, și anume că ia timp demonstrarea că, într-adevăr, televiziunea sau postul de radio respectiv a diseminat, a propagat dezinformare. În campania electorală și în perioada de precampanie, noi suntem constrânși de termene. 

Dacă ne vine, de exemplu, o petiție sau ne autosesizăm din oficiu pe o problemă de dezinformare, suntem obligați în termen de trei zile să examinăm, ceea ce e aproape imposibil. 

Din fericire, vrem să credem că spațiul nostru s-a curățat și s-a autocurățat în acești ani și instituțiile media sunt mai atente atunci când difuzează anumite conținuturi.

Pe de altă parte, tot suntem acuzați de cenzură și mi-ar părea rău să fie așa. Noi, de aici, le vedem ca pe niște măsuri de bună-credință pentru că vrem să anticipăm niște fenomene mai greu de gestionat. 

De pe partea lor, asta înseamnă restrângerea libertății de exprimare și s-ar putea să aibă pe undeva dreptate, nu știu.  

Din experiența campaniei precedente, referendumul constituțional și alegerile prezidențiale, furnizorii de conținut au arătat o responsabilitate mai mare, față de alegerile locale din 2023, de exemplu. Au înțeles că legea trebuie respectată, că încercăm să ținem pasul, îi verificăm, îi atenționăm. Deci în ceea ce privește presa tradițională, TV și audio, lucrurile sunt mai mult sau mai puțin în regulă.

Problema mai mare este în online, pe rețelele sociale. Platformele mari sunt în afara jurisdicției Republicii Moldova și atunci toate procesele încetinesc. Noi, ca și alte instituții, comunicăm cu platformele mari pentru a limita conținuturile nocive de pe teritoriul nostru și vrem să credem că vom reuși, măcar un pic. Pe TikTok sunt milioane de conturi, nu ai cum să le monitorizezi pe toate, dar sperăm ca măcar o parte din acest conținut să nu ajungă la consumatorul final. 

Noi încercăm să comunicăm pe acest subiect și cu Autoritatea Electorală. Această instituție este responsabilă de publicitatea politică în campania electorală și este interesată să vadă cum se cheltuie banii, câți bani și de unde vin. 

Dar avem și societatea civilă, unele instituții sunt foarte active. Comunitatea Watchdog chiar a publicat un studiu care arată foarte clar cum funcționează o rețea din asta pe internet și câți boți are, câte videouri sunt făcute cu inteligență artificială, pe cine promovează.

Fenomenul „Georgescu” este și la noi, doar că la noi sunt mai mulți „Georgescu”. Să știți că Moscova niciodată nu are un singur scenariu: dacă nu merge unul, se trece la următorul și tot așa. 

Ce înseamnă „îndobitocirea elitelor”

În legătură cu „propaganda”, Consiliul Europei operează cu termenul „propagandă nocivă” pentru că propaganda poate fi bună. Ideile despre beneficiile integrării în Uniunea Europeană tot propagandă înseamnă. Alții propagă alte idei, la fel, de bună-credință, deci nu e nimic rău. Politicienii au transformat noțiunea. 

De asta trebuie să facem distincție aici: noi vorbim de propagandă rusă, aia care lucrează în defavoarea statului Republica Moldova, pentru că asta ne interesează pe noi. Nu propaganda, în general, a unor idei pentru că asta poate fi și bine. 

Cred că vreo 20 și ceva de ani am fost victimele unei tactici elaborate rusești care se numea „îndobitocirea elitelor”. Până a venit președinta Maia Sandu în 2020, ei (rușii- n.r.) erau aici stăpâni prin intermediul elitelor îndobitocite, indiferent cine era președinte cine guverna de iure țara. 

„Îndobitocirea” înseamnă că-i faci președinți, prim-miniștri, îi ajuți să ajungă în funcție, după aceea ei sunt datori și începi să le ceri: fă asta, creează disensiuni acolo, găgăuzii trebuie să urască moldovenii și invers. 

Transnistria întotdeauna e o metodă foarte bună de scos la înaintare, atunci când e cazul, pentru că acolo e un focar de ură și de anti-statalitate a Republicii Moldova și așa mai departe. 

Deci loialitatea asta se vede în acțiunile acestor oameni. Până în 2020, când Maia Sandu a câștigat primul mandat de președinte, nu a avut nimeni curajul să confrunte Rusia la nivel de discurs public. Moldovenii au reacționat foarte dur la început, au zis „cum să nu se ducă la Vlădică să-i ceară, să-l roage, că noi aici murim de frig și foame”. Au taxat-o inclusiv alegători de-ai ei că nu s-a dus să ceară. Restul toți au fost.

Televiziunea publică din Găgăuzia, sancționată pentru dezinformare

– De unde își iau informațiile oamenii din Găgăuzia?
– Găgăuzia este o mare bătaie de cap și pentru consiliu. Eu fac aproape patru ani de mandat în decembrie și noi de patru ani ne chinuim cu dosarul Găgăuzia, pentru că abia acum începem parcă să-i convingem să revină în câmpul legal. Până acum au refuzat categoric. 

Ei nu s-au conformat deciziei statului de a sista transmisiunea, retransmisiunea tuturor televiziunilor din Rusia.

– Pot face asta? Sunt totuși o regiune autonomă.
– Sigur că nu o pot face, legea din Republica Moldova este superioară legilor locale. Dar noi avem distribuitori locali în regiunea găgăuză care, în continuare, redistribuie anumite posturi rusești. Găgăuzii au acces în continuare la „Rusia 24” și NTV (n.r.- post tv rusesc), pe cablu. 

Noi am făcut mai multe controale acolo, am fost la abonați acasă, am văzut ce văd oamenii la televizor. Pe unii i-am sancționat de nenumărare ori, unii au înțeles, dar alții mai mari și mai influenți în zonă până în ultimul moment nu au vrut să respecte. 

Noi am cooptat și alte instituții ale statului, poliția locală, Fiscul, Centrul pentru spălarea banilor, care au mai multe pârghii. Dacă umbli la buzunarul omului, acolo poți altfel să influențezi. 

Oamenii din Găgăuzia caută în continuare conținut în limba rusă pentru că așa sunt obișnuiți. Ei au acolo un post regional public, apropo singurul care a fost sancționat pentru dezinformare și asta e cu atât mai grav cu cât este vorba despre o televiziune publică.

– Ce-au făcut? 
– Au difuzat în mod constant narațiuni care erau susceptibile de a influența sau de a afecta securitatea națională a Republicii Moldova. Acum acest post este din umbră controlat de Ilan Șor.

„Oamenii sunt debusolați pentru că ascultă multe păreri”

– Cum este controlat de Ilan Șor dacă este finanțat din bugetul autonomiei?
– Așa cum controlează și alte procese. Doamna bașcană cum a ajuns bașcană, când înainte nu o cunoștea nimeni (n.r.- este vorba despre Evghenia Guțul, în prezent condamnată la 7 ani de închisoare pentru finanțarea ilegală a unui partid) ? Acești oameni nu lucrează neapărat legal. Deci, politica editorială a acestui post este influențată de gruparea Șor.

Acest post va reflecta campania electorală și noi îl vom monitoriza, am primit deja câteva petiții împotriva lor pentru că ei continuă să distribuie anumite lucruri. 

Problema, în special la TV Găgăuzia și la alte posturi cu audiență mare, este aceea că nu transmit informații, ci numai opinii. Peste tot sunt opinii. Am ajuns în altă extremă: nu mai avem informațiile de lemn care veneau de la Partidul Comunist acum avem o abundență de păreri, ceea ce e bine, evident, pentru piața liberă a ideilor, dar părerile acestea nu sunt suficient echilibrate cu informație factuală. De aceea omului îi este foarte greu să facă diferența între opinie și informație. 

Eu cel puțin așa văd, mai ales în context electoral, oamenii sunt debusolați pentru că ascultă multe păreri. Pe de altă parte dacă noi facem mediul acesta steril astfel încât opinii divergente să nu pătrundă suficient pentru că ne temem că vor fi dezinformare, propagandă rusă riscăm să ajungem la un mediu prea steril care tot nu e bun. 

Dacă e ceva ce nu ne place, asta nu înseamnă că acel ceva nu trebuie să ajungă la urechile noastre. E complicat, cea mai grea sarcină acum este să asigurăm acest echilibru între libertatea de exprimare și cenzură. Da, cenzură e un cuvânt cam dur, cred că e vorba mai degrabă de o măsură de protecție un pic exagerată, dar așa este contextul. 

Jurnalistul Gabriel Bejan trimite în fiecare marți dimineață newsletterul „Rațiunea, înapoi!”, o sinteză clară și echilibrată a celor mai importante evenimente din actualitatea politică, economică și internațională. Dacă vă interesează contextul din spatele știrilor, vă puteți abona aici: