VIDEO INTERVIU „Ascultătorii radioului public din România, care au dat drumul la radio luni, la ora 9, după alegerile pentru București, nu au aflat cine este noul primar al orașului: Am chemat echipa și am întrebat: de ce?” – noul director Robert Schwartz

„Există în instituțiile publice din România acest „Să trăiți!”, care pe mine mă deranjează”, spune Robert Schwartz, noul director al Radio România. 

• Când la Radio România vin „adjuncții adjuncților” de la partide să discute în campania electorală cu cetățenii „înseamnă înseamnă că ai o problemă”, spune Robert Schwartz.

65% din bugetul anual se duce pe salariile celor 1800 de angajați ai instituției, iar 28% către societatea națională de radiocomunicații, explică, într-un interviu pentru publicul HotNews, noul director al radioului public, Robert Schwartz, de ce consideră că instituția ar trebui să primească mai mulți bani, chiar și în condiții de austeritate. 

Fost jurnalist cu experiență la Deutsche Welle, unde a condus secția în limba română timp de 20 ani, Schwartz a fost numit director general al Societății Române de Radiodifuziune la sfârșitul lunii noiembrie, la propunerea USR. 

„Nu este o insulă a fericirii nici la radioul public”

– Domnule Schwartz, la audierile din Parlament, ați spus exact așa: „Am lucrat 30 de ani la Deutsche Welle și n-am avut niciodată nici măcar un prim pas în direcția politizării”. Cât de politizat ați găsit Radioul Public din România?
– Robert Schwartz: Am două săptămâni și câteva zile de când am preluat acest post. Deocamdată, pot să spun același lucru: nu simt o politizare. Dar simt o oarecare presiune din partea segmentului bugetar. Pentru că bugetul se hotărăște în fiecare an, ne lipsește instrumentul cu care să avem o planificare bugetară predictibilă, multianuală.

Sunt convins că din ianuarie vom putea avea întâlniri importante și cu reprezentanții Guvernului, și cu cei ai Senatului, ai Camerei Deputaților, pentru că am impresia că nu se înțelege chiar foarte bine care este misiunea Radioului Public. 

Această misiune publică are nevoie de o susținere financiară solidă, nu doar în situații de criză, cum este acum războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, dar e vorba și de tot pachetul de fake-news, conspirații, populisme, naționalisme deșănțate, xenofobia, atacurile împotriva minorităților de tot felul și așa mai departe. 

– Spuneți că Radioul Public ar trebui să aibă o misiune în combaterea acestor tipuri de narațiuni. V-aș da un exemplu: radioul public, secția din Iași, a trecut printr-un scandal la începutul acestui an, după ce redactorul-șef de acolo s-a exprimat pe Facebook că respingerea candidaturii lui Călin Georgescu este una fără argumente, fără dovezi.
– Ei, nu este o insulă a fericirii nici la radioul public.

Despre „o ieșire în decor”

– Dar cum se tratează astfel de evenimente?
– Sunt derapaje personale, iar dacă a scris-o pe peretele privat, respectăm libertatea de opinie. Nu există cenzură la Radioul Public, dar vom putea avea discuții și despre modul în care postăm privat, pentru că avem o obligație. 

Noi nu suntem chiar 100% persoane private, suntem parte din misiunea Radioului Public și atunci când plecăm acasă, și atunci când plecăm în concediu.

La începutul anului voi merge în teritoriu să mă întâlnesc cu colegele și colegii de la redacțiile regionale și locale, vreau să-i ascult, să aflu care sunt provocările lor și vom discuta evident și despre subiectele de genul acesta. 

– Și ce s-a întâmplat pe acest subiect concret? S-a dat vreo sancțiune?
– Nu știu. Dar repet e o părere personală, mi-e greu să cred că ar putea fi sancționat cineva pentru opiniile private. Dar, cu siguranță, vom avea o discuție ca să înțeleg ce se ascunde în spatele unei astfel de ieșiri în decor, totuși. 

„Clădirea Radioului are 73 de ani. Nu are finalizată o analiză de risc seismic”

– Ați vorbit despre presiunea bugetului. Sper că nu greșesc, bugetul radioului pe anul acesta a fost de 446 milioane de lei, aproape 100 milioane de euro, este o sumă foarte mare pentru România. Nu știu dintre instituțiile media din România ca cineva să aibă o asemenea sumă. Pe ce se duc acești bani?
– Pentru Societatea Română de Radiodifuziune, bugetul nu este imens. Noi am făcut o propunere de buget de 480 de milioane de lei, plecând de la necesitățile tuturor departamentelor, și am primit cu 7,6% mai puțin. 

65% din alocația bugetară se duc înspre salarii, iar 28% se duc înspre SNR (n.r- societatea națională de radiocomunicații), deci cei care transmit semnalul nostru ca să ajungă la ascultătoarele și ascultătorii noștri. 

Socotiți dumneavoastră cât mai rămâne pentru celelalte chestiuni, adică investiții, digitalizare, inovații, modernizare. 

Clădirea Radioului are 73 de ani. Nu are finalizată o analiză de risc seismic. Mi se spune pe la colțuri că orice studiu de risc seismic ar genera o bulină roșie pe clădire. Dacă am primi o bulină roșie, Guvernul României ar fi obligat să ne dea un sediu în decurs 30 de zile. Noi avem o responsabilitate față de angajatele și angajații noștri.

„Noi atârnăm de un fir de păianjen, cu bugetul”

– Ultima dată când m-am uitat pe audiențe, am văzut că radioul public era pe locul 6, la nivel național, adică nu în top 3, pe intervalul de vârstă 18-55 ani…
– Da, dar să nu-i excludem pe cei de la 55 până la 79. Pe de altă parte, sigur că avem mai multe frecvențe naționale, avem Radio România Actualități, Radio România Cultural, care e foarte ascultat, Antena Satelor, studiourile celelalte, Radio România Muzical… Și mai avem câteva comori: arhivele, Teatru Național Radiofonic, avem orchestrele, formațiile muzicale. 

Deci am putea, sunt sigur, deschide radio-ul pentru comunitate și să încercăm să găsim parteneriate mai interesante, ca să devenim mai vizibili. Prin aceste parteneriate putem face proiecte care să ne aducă vizibilitate, dar care să nu ne coste bani. 

Noi atârnăm de un fir de păianjen, cu bugetul. De exemplu, pentru plata SNR, banii ne ajung în fiecare an cam până la sfârșitul lunii septembrie. De acolo, începem să completăm, ba din surse proprii, ba din rectificări bugetare. Deci bugetul este extrem de strâmt calculat.

„Media de vârstă la Radio România este la 50 și ceva de ani. Ne lipsesc oamenii tineri”

– Acum suntem și într-o perioadă în care instituțiile publice au această presiune a austerității. Ați spus că 65% din banii se duc pe salarii. Radioul are în jur de 2000 de angajați… 
– 1800 de angajați. Și colaboratori externi.

– Nu se poate umbla la numărul de angajați, la salarii? Nu se mai pot face economii de acolo?
– Eu cred că dacă vrei să faci economii, poți să faci peste tot. Dar având 19 posturi de radio, personalul nu mai pare atât de umflat. Apoi sunt departamentele în care lipsesc oameni, mai ales tineri, pentru că nu avem posibilitatea să scoatem posturi la concurs.

Media de vârstă la Radio România este la 50 și ceva de ani, ceea ce e foarte ok pentru că ai oameni cu o certă probitate profesională și cu experiență, dar îți lipsesc oamenii tineri care ar trebui să vină din urmă să învețe. Deci, suntem blocați. 

Revenind la numărul de 1800 de angajate și angajați, probabil că sunt câteva departamente unde am putea să ne gândim la o reconversie profesională. Tot la audierile de Parlament am spus că nu vor exista disponibilizări, ci reconversie profesională, reorientare. 

Despre criteriile de performanță

– Domnul Bolojan vorbește de câteva luni despre criterii de performanță în instituțiile statului. Adică cine este performant rămâne, cine nu, pleacă. Vorbea la nivelul întregului aparat bugetar. Cum se aplică aceste principii la radio?
– Având în vedere că nouă ne lipsesc oameni din organigramă, reducerile au fost făcute pe care naturală, ca să zic așa. Reforma va veni, cu siguranță, dar se va face prin inovație, reconversie profesională, transparență. 

Pentru că sunt câteva departamente unde e nevoie de oameni, ar trebui să reușim să convingem colege și colegi că, printr-un curs de perfecționare, chiar dacă acest curs duce într-o altă direcție decât cea în care au fost până acum, ar avea o șansă în plus pentru a învăța ceva nou și a găsi un loc poate mai interesant decât cel pe care l-au avut. Deci vom avea cu siguranță criterii de performanță și de reorientare.

„Nu avem reporteri destui”

– Ca să vorbim concret ce înseamnă această reconversie profesională într-un radio? De exemplu, un realizator de emisiuni să fie reporter de teren?
– Nu avem reporteri destui. Și când vorbim despre reporter vrem oameni mai tineri pentru că oamenii tineri sunt mult mai mobili și ne lipsesc.

Apoi ne lipsesc moderatori cu o voce mai tânără pentru a-i atrage totuși și pe tineri să se mai apropie din când în când de Radio România. Pentru că foarte mulți tineri au plecat. Și vă mai dau un exemplu: personalul tehnic se sperie de multe ori atunci când vorbim despre studiouri „self”. 

Ferm despre salarii: „Sunt confidențiale și vreau să rămână confidențiale”

– Adică să-ți montezi singur emisiunea?
– Nu doar să-ți montezi, ci chiar în live să dai singur drumul la muzica, la jingle-uri (nr. – melodie de câteva zeci de secunde care anunță o emisiune), la microfoane. Eu știu să fac asta, dar nu fiecare realizator de emisiune are acest talent să-și dea drumul singur la butoane. 

Deci va exista cu siguranță în fiecare „studio self” cel puțin un operator pe tură care să-i asiste pe cei care nu pot. 

Iar ceilalți operatori vor fi cuprinși într-un pachet de reformare profesională pentru că e nevoie în emisie, și acolo ne lipsesc oameni, e nevoie de mentenanță, e nevoie de personal tehnic permanent, pentru că nici studiourile nu mai sunt cele mai noi. 

– Salariile cum sunt? Sunt la nivelul pieței?
– Sunt sub nivelul pieței, dar sunt confidențiale și vreau să rămână confidențiale. 

„Radioul public este relevant de 500 milioane de lei pe an”

– Ați spus dumneavoastră despre faptul că, în acest moment, ați mai avea nevoie de bani. Dumneavoastră ați lucrat foarte mult timp într-o instituție media publică. Întrebarea este oare bugetul anual al unei instituții media nu se corelează și cu relevanța acelei instituții?
– Acestea sunt micile răutăți ale concurenței. Cred că radioul public este relevant, dacă rămânem în cifre absolute, în jur de 500 milioane lei. Atunci cred că ar fi un buget echitabil, nu doar pentru ceea ce ne propunem să facem, ci pentru ceea ce trebuie să facem. Avem o misiune publică, iar într-o situație de criză radioul public este singurul care are obligația și poate să continue operațiunea informării populației, 24 din 7, în toată țara, pe toate frecvențele. Radioul ca și televiziunea publice au o importanță strategică. 

Ce spune Robert Schwartz despre taxă

– ARD-ul din Germania este finanțat de fiecare gospodărie cu 18,36 euro pe lună. Până în 2017 a existat și în România o asemenea taxă. Credeți că ar ajuta dacă ne-am întoarce la acel sistem?
– Unii spun da, alții spun nu. Eu încă sunt în procesul de asculta toate pozițiile și vreau să trag după aceea o concluzie și să începem să lucrăm într-o direcție sau alta. Cu taxa te miști altfel și toată procedura birocratică se simplifică atunci când ești finanțat prin taxă.

– Dar asta ar presupune ca oamenii să asculte. Pentru că cineva poate spune: „nu mai ascult Radio România Actualități de 10 ani, de ce să plătesc taxa”?
– Aveți perfectă dreptate și de aceea, dar nu numai de aceea, orice introducere de taxe suplimentare în momentul acesta și de acum încolo va fi imposibil de argumentat. Dar dacă există în public dorința de a fi informat în continuare, corect, cu informații verificate și verificabile, atunci am putea să ne gândim poate la o altă formulă. Deocamdată avem această alocație bugetară.

„I-am rugat pe colegii mei să-mi comunice dacă există un semn de intervenție politică”

– Avem exemple de instituții publice, radio-uri publice cu adevărat relevante în Occident. National Public Radio, BBC, ARD din Germania, Radio France. Prima întrebare aici ar fi: care vi se pare dumneavoastră că ar fi un model bun pentru Radio România Actualități? Și a doua: ce îi lipsește radio-ului românesc să ajungă la acel nivel?
– I-am rugat pe colegii mei să-mi se comunice imediat dacă există un semn de intervenție politică, un semn care ne-ar putea pune în situația să interpretăm că ar exista o presiune politică. Indiferent dacă vorbim despre București sau celelalte studiouri. 

În ceea ce privește modelul, mi-ar fi cel mai simplu că spun Deutsche Welle, că-l cunosc cel mai bine, dar dacă-l excludem aș spune că modelul este BBC. Este cel mai solid model de radio public și mă bucur că avem colegi și colege în radio care au făcut școala BBC și asta se simte. Sunt și colegi care au urmat Academia Deutsche Welle și asta se simte.

Aceste parteneriate internaționale înseamnă transfer de expertiză și voi susține în continuare ideea unei construcții solide. 

„Există acest „Să trăiți!” care pe mine mă deranjează”

– Ce-i lipsește radioului românesc să fie la acele standarde?
– O viziune, cred. Dacă ai o viziune pe care o și articulezi și poți să-ți iei echipa și după ce vezi care sunt părerile colegilor și colegilor, împreună să poți duci motorul ăsta din nou la turații maxime. 

Și mai e ceva. În unele situații, la instituțiile publice din România, pot observa un fel de subordonare de genul „să trăiți domnule președinte!”. Nu ne trebuie așa ceva. Noi suntem colegi. Eu sunt jurnalist, în primul rând. De aceea, haideți să vorbim normal, deschis.

Sunt mulți care vorbesc normal și la Radio România, dar există și acest „Să trăiți!” care pe mine mă deranjează.

Documentarul Recorder transmis de TVR: „Cea mai bună idee pe care a avut-o Adriana Săftoiu”

– Am vorbit cu colegi din radio, de la dumneavoastră, și am discutat despre decizia TVR de a difuza documentarul Recorder….
– Cea mai bună idee pe care a avut-o Adriana Săftoiu.

– Și acești colegi din radio mi-au spus că „noi, ca instituție, niciodată nu am fi luat o asemenea decizie, din sentimentul de a nu deranja, care există în radioul public”.
– Nu este adevărat că nu s-ar fi luat o astfel de decizie. În ceea ce privește sentimentul, da, la el m-am referit. Să știți că noi am avut video-ul Recorder încorporat în știrile despre acest subiect. Și am avut în buletinele de știri. 

Dar e adevărat, și asta am criticat, că de exemplu luni, după alegeri, la știrile de la ora 9, când unii se trezesc poate mai târziu și dau drumul la Radio România Actualități ca să se informeze, pentru că e cel mai serios post care vine cu informații verificate și verificabile, prima știre a fost că ministra mediului va fi invitată la audieri în Parlament. Și a urma și a doua și a treia și a patra știre. Nici o știre despre rezultatele alegerilor din București. Evident că am chemat echipa și am întrebat; de ce? Eu nu intervin editorial, sunt profesioniști, dar vreau să înțeleg.

Și am văzut reacții de justificare și eschivare de genul: am avut știrea la ora 7, la 8, la 8,30, la 10. La 9 nu am avut, că nu am avut…nimeni nu a știut de ce nu am avut. A fost evident o greșeală pe care ne-o asumăm.

Două exemple concrete

– Deci dacă cineva se trezea luni la ora 9 și dădea drumul la radio nu afla cine a câștigat alegerile din București.
– Exact așa am argumentat și eu. Pentru că așa argumentează fiecare ascultător normal. 

A doua poveste: unii înțeleg cuvântul „dezbatere”, altfel decât îl înțeleg eu, adică așa cum apare și în Dex. Vă dau acum un exemplu nu prea bun și unul excelent. 

La Radio România la ora prânzului audiența este bună de tot. După investigația Recorder, realizatorul bine pregătit, a avut cinci invitați. Dar nu toți în studio, nu toți prin telefon deodată, ci am avut cinci interviuri, unul după altul, fără nicio legătură între ce a spus primul, cu ce a spus al doilea, și cu al cincilea. Asta nu e dezbatere.

Astăzi, în mașină am ascultat o dezbatere cu doi invitați de top, Iulia Joja și Emil Hurezeanu, la realizatoarea Alexandra Andon, și a fost o discuție pe care poți să o asculți la BBC, la Deutsche Welle sau la Radio România Actualități. 

Deci noi nu ne dăm seama, că nu trebuie să ne ascundem. Suntem buni și foarte buni, dar trebuie să înțelegem ce vrem să facem. 

Și vă mai dau încă un exemplu. Noi avem rapoartele noastre care sunt foarte importante, prin care noi dovedim echidistanța politică, dar e o echidistanță cantitativă. În aceste rapoarte trecem ce partid, ce organizație, ce politician (n.r.- au apărut pe post), dar nu apare nicăieri o analiză calitativă.

Pentru că una este să ai un politician de top și alta este să vină în emisiune un adjunct al unui adjunct, al unui adjunct, dintr-o instituție sau un partid. Alta e responsabilitatea.

Deci pe mine mă interesează și calitatea acestui mesaj, nu doar cantitatea corectă și justificabilă conform algoritmului care există. 

La Radio România vin „adjuncții – adjuncților” de la partide

– Cum se raportează politicienii la radioul public în momentul acesta?
– În timpul campaniei electorale pentru București de anul trecut, mi s-a spus că au fost reprezentanții partidelor, adjuncții – adjuncților. Deci, în momentul în care îți dai seama că tu, ca radio public, nu ești căutat de decidenții politici pentru a-și spune mesajul, înseamnă că ai o problemă. 

– De relevanță.
– De relevanță, pe de-o parte, sau n-ai știut cum să-i inviți și să explici de ce e important să vină, dacă cumva au uitat.

Asta e una. Pe de altă parte, văd și mă bucură că atunci când mesajele sunt foarte importante, suntem căutați. Ceea ce e ok. Când sunt declarații importante și noi suntem prezenți. 

De ce radioul public nu face investigații

– Presa nu trebuie să fie comodă. De multe ori trebuie să fie foarte incomodă, trebuie să și facă investigații. Știți de investigații făcute de Radio România Actualități în ultima perioadă, care să fi stârnit așa reacții? Eu nu am auzit, dar poate greșesc.
– Nu aveți cum să știți întrebările pe care le-am pus eu în primele două zile acolo. Dar repetați câteva lucruri de bun simț pe care am simțit nevoia să le spun acolo. Și răspunsul a fost: „am avea, dar n-avem”.

– Ce-i oprește? Ce i-a oprit până acum?
– Explicația cea mai simplă ar fi cea bugetară, că nu poți să faci o echipă (n.r.- de investigații) pentru că îți lipsesc banii. Dar eu cred că printr-o viziune și o modernizare poți avea o echipă de investigație, pentru că doar așa rămâi relevant. Altfel, te pierzi cumva în informații pe care până la urmă le poți găsi pe niște site-uri de știri.

Adică noi nu repetăm ceea ce găsim. Noi vrem să generăm informații. Revenind la investigații, nu m-am gândit niciodată că noi ar trebui să fim jurnaliști comozi. 

Dimpotrivă, n-avem voie să adormim deloc. Noi suntem 24 din 7 de baricade și acolo avem o problemă pentru că ne trebuie echipe mai tinere, mai curajoase, mai incisive și sunt convins că le vom avea pentru că asta ne propunem.

Cum vede numirea purtătoarei de cuvânt a Guvernului în conducerea radioului

– A existat o dezbatere în spațiu public legată de numirea doamnei Dogioiu în conducerea radioului. Două ONG-uri specializate în media, ActiveWatch și Centrul pentru Jurnalism Independent, au criticat numirea dumneaei în Consiliul de Administrație. Opinia dumneavoastră care este? Este totuși purtătoarea de cuvânt a Guvernului. Afectează în vreun fel acest lucru credibilitatea radio-ului?
– Nu afectează, nici negativ, nici pozitiv, cred, pentru că doamna Dogioiu este o profesionistă, știe să tragă o linie între cele două activități. Dacă ar fi fost o influență pozitivă, noi n-am discuta acum despre o rectificare bugetară care nu vine. Cel mai simplu lucru ar fi fost să o sun pe doamna Dogioiu să o rog să întrebe… Doamne ferește, sunt două lucruri clar diferite. Și am înțeles de la doamna Dogioiu că nu este un conflict de interese.

– Din punct de vedere legal.
– Din punctul de vedere legal.

– Se pot ridica totuși niște semne de întrebare…că purtătorul de cuvânt al Guvernului este în conducerea radioului. 
– În momentul în care purtătorul de cuvânt al Guvernului se va comporta ca membru al CA al Radio-ului la Guvern sau invers, atunci chiar ar exista o problemă. Dar doamna Dogioiu știe să tragă linia între cele două activități și am mare încredere în ceea ce face dânsa.

„România e Vestul”

– Care vedeți că va fi rolul Radioului public în perioada următoare? Ne vom apropia de exemplele bune pe care le vedem în vest?
– Eu n-aș mai face o diferență între România și Vest. România e Vestul. Periferia estică a Uniunii Europene și a NATO a devenit centrul.

– Sunt de acord cu dumneavoastră numai că Radio România Actualități nu este încă BBC. Sigur, România este vest, dar…
– Sper să nici nu fie BBC. Sper să rămână Radio România, dar un pilon solid în societate și nu poți fi pilon solid fără încredere în public și dinspre public. 

Și de aceea, în momentul în care vom pierde cumva discursul normal și în momentul în care am pierde radio-ul ca instrument al adevărului și al informațiilor adevărate, atunci am avea o problemă.

Dar văzând care sunt plusurile, sunt convins că radio-ul public are capacitatea de a rămâne partenerul de încredere al ascultătoarelor și ascultătorilor din România și din afara României pentru că avem și un Radio România Internațional în mai multe limbi, avem Radio Chișinău în Republica Moldova, avem ascultătoare și ascultători în jurul României care stau și ascultă Radio România Cultural, Antena satelor, Radio România Actualități, Muzical și celelalte studiouri. 

Vrem să modernizăm și site-ul, vrem să apărem ca o unitate media în serviciul public. Și nu ca niște secțiuni fragmentate.