VIDEOREPORTAJ ​Cum a umplut un spectacol românesc o sală de teatru din Viena în zilele în care toată lumea vorbea despre Schengen

Exact în zilele în care politicienii austrieci decideau să blocheze aderarea României la spațiul Schengen, publicul austriac umplea până la refuz sala teatrului Akzent din centrul Vienei pentru a vedea spectacolul „Jurnal de România. Timișoara”, în regia lui Carmen Lidia Vidu, un spectacol produs de Teatrul German de Stat din Timișoara și jucat în limba germană.

„Spectacolele românești ajung în afara țării cu mari eforturi. Ar trebui să devină o normalitate, nu un strigăt din când în când.” – Carmen Lidia Vidu, regizoarea spectacolului „Jurnal de România. Timișoara”

„Jurnalele” regizate de Carmen Lidia Vidu se numără printre puținele spectacole de teatru din România care, în ultimii ani, au avut ocazia să călătorească și să întâlnească și public din afara țării: „Jurnal de România. Timișoara” este al treilea spectacol din seria Jurnalelor lui Carmen Lidia Vidu care ajunge în fața publicului din Viena, după „Jurnal de România. Sfântu Gheorghe” și „Jurnal de România. Constanța”.

„Jurnal de România. Timișoara” la Teatrul Akzent din Viena este și evenimentul care a deschis, pe plan internațional, seria de evenimente dedicate programului Timișoara Capitală Culturală Europeană 2023.

„Jurnal de România” este un proiect de teatru documentar care aduce problemele actuale ale României pe scenele teatrelor, prin vocile actorilor care urcă pe scenă pentru a își spune propriile povești și a vorbi despre problemele României de astăzi. Proiectul „Jurnalelor de România” a fost lansat de Carmen Lidia Vidu în toamna anului 2016, la un an de când regizoarea ieșise pentru prima dată în stradă la proteste, după incendiul din clubul Colectiv. Carmen Lidia Vidu însăși descrie proiectul „Jurnalelor de România” ca fiind trecerea ei la un teatru care „pe lângă estetic și emoțional, este și funcțional”.

„Jurnal de România. Timișoara” la Teatrul Akzent din Viena / Foto: ICR Viena

Prezența spectacolelor românești în afara țării ar trebui să devină o normalitate, nu „un strigăt, din când în când”

„Jurnal de România. Timișoara” se află la a doua călătorie în afara țării, după ce, în primăvara anului 2019, a ajuns față în față cu publicul din Jena, Germania. Spectacolul ar fi călătorit, foarte probabil, chiar mai mult dacă nu ar fi avut premiera cu puțin timp înainte de venirea pandemiei.

Carmen Lidia Vidu s-a aflat pentru a treia oară în fața publicului din Viena. A mai fost aici cu „Jurnal de România. Sfântu Gheorghe” și „Jurnal de România Constanța”.

La rândul său, spectacolul „Jurnal de România. Constanța” a ajuns, în octombrie 2019, la festivalul Europalia de la Bruxelles.

Pentru Carmen Lidia Vidu, „este foarte important ca teatrul românesc să devină un teatru european, să fie activ pe piața culturală europeană. Așadar, pentru mine, prezența în afara României este o prezență care ține de un respiro normal.”

Carmen Lidia Vidu la Teatrul Akzent din Viena / Foto: ICR Viena

Regizoarea spune că spectacolele românești ajung „cu eforturi mari în afara României, dar acestea sunt momente de excepție în viața noastră. Ar trebui ușor-ușor ca prin ajutorul Institutului Cultural Român, care este un partener real, și cu ajutorul producătorilor de teatru, cumva să înceapă un dialog prin care teatrul românesc să nu se mai bucure doar de premiile interne și de cronicile interne.”

Ea visează la o „normalitate” în care „cronicarii internaționali să vină în România, să scrie cronici despre ceea ce văd în România. Noi să fim prezenți nu doar în institutele ICR-ului, ci și în repertoriul teatrelor. Și ușor-ușor să ajungem la un nivel european, internațional, care să țină de o normalitate.”

„Așadar, prezența noastră aici este foarte importantă și sper cumva să devină nu neapărat un prim pas al normalității, ci să devină un dialog constant, nu din când în când un strigăt, nu din când în când un început de dialog, ci să devină o normalitate”, declară Carmen Lidia Vidu pentru HotNews.ro.

Echipa spectacolului „Jurnal de România.Timișoara” la Teatrul Akzent din Viena

Mărturisește că și Capitala Culturală Europeană este un moment important pentru ea, deoarece își dorește ca „produsele teatrale să devină parte a Europei. Așadar, prezența noastră aici, la Teatrul Akzent, cu suportul ICR Viena și Institutul Cultural Român, este un eveniment și un moment pe care sper, cu parteneriatul ICR-ului, să îl avem mai departe, și în 2023. Teatrul German din Timișoara are o echipă performantă, sunt deja la al doilea spectacol acolo. Mai există „Oameni. De vânzare”, un alt spectacol care vorbește despre istorie, despre cel mai mare târg de oameni din istoria Europei secolului XX. Și cred că ar trebui să dialogăm prin aceste spectacole cu spații care țin de Austria, de Germania și Europa în general. E un moment important și sper să aducă multă bucurie realizatorilor, participanților, organizatorilor și publicului. Pentru mine este un moment de maximă fericire.”

„În timpul repetițiilor, mi-am dat seama că sunt într-un oraș în care nu există semne ale Revoluției”

„Jurnal de România” vorbește despre om și oraș. Carmen Lidia Vidu își amintește acum că, în timpul repetițiilor la „Jurnal de România. Timișoara”, și-a dat seama că „sunt într-un oraș în care nu există semne ale Revoluției”.

Așa a început un dialog cu actorii „ca să spun unde e Revoluția cu care Timișoara se mândrește, unde sunt semnele Revoluție, unde sunt monumentele, unde sunt inscripțiile, unde sunt evenimentele, de ce Revoluție nu face parte din viața orașului. Și așa, ușor-ușor, tema Revoluției s-a strecurat oarecum în „Jurnal de România. Timișoara”, ca apoi să îi dedic un spectacol întreg – „Jurnal de România. 1989” – jurnalul unei Revoluții, spectacol pe care l-am montat la Teatrul Național din București (și care i-a adus lui Carmen Lidia Vidu premiul UNITER pentru Regie – n.red.).”

„Jurnal de România. Timișoara” la Viena / Foto: ICR Viena

Acum, Carmen Lidia Vidu urmează să facă un video mapping pe 20 decembrie chiar pe fațada Operei și pe paviment, în Piața Revoluției din Timișoara: „20 decembrie fiindcă atunci revoluționarii au plecat din stradă, au cucerit balconul Revoluției, balconul Operei, iar Timișoara a devenit primul oraș liber de comunism din România.”

„Revoluția nu ține o zi, nu ține o noapte. Revoluția trebuie să existe în viața mea și în viața celor din jur. Asta e prima regulă pe care am învățat-o studiind Revoluția. Dictaturile pot să țin o viață, Revoluțiile mor peste noapte. Cred că e important ca printr-un act cultural, printr-un act civic, printr-un act de memorie istorică, să facem publicul să înțeleagă că Revoluția e o stare de spirit care trebuie să existe în noi. Pentru asta eu îmi dedic atât de mult timp în spectacolele mele pe tema Revoluției.”

„Sunt de 50 de ani în teatru. Nu știu dacă am mai trăit un spectacol care să fie invitat la atâtea festivaluri cum a fost acest spectacol”

Ida Jarcsek-Gaza este actriță la Teatrul German din Timișoara. „Eu sunt de 50 de ani în teatru”, spune actrița.

Povestea ei este cea care deschide „Jurnal de România. Timișoara”.

După 50 de ani de teatru, pentru Ida Gaza, întâlnirea cu regizoarea Carmen Lidia Vidu și „Jurnal de România. Timișoara”, a fost „foarte nou, foarte răscolitor”: „În primul rând că ne-a întrebat dacă vrem să participăm la un asemenea spectacol multimedia, altfel decât suntem noi obișnuiți. Pentru mine, care sunt de 50 de ani în teatru, a fost ceva foarte nou, foarte răscolitor. Am avut ore în șir de interviu cu Carmen în care ne-a pus întrebări și știi, parcă ai trecut prin toată viața ta și te-ai gândit la ea. Ți-a pus și niște întrebări foarte interesante: ce înseamnă pentru tine Timișoara? Ce înseamnă pentru tine teatrul? Ce înseamnă, ce înseamnă, ce înseamnă…?”

Actrița Ida Jarcsek-Gaza (dreapta) la cabină, înainte de spectacol

Ida Gaza crede despre „Jurnal de România. Timișoara” că este un spectacol necesar, mai alez în timpurile de astăzi: „Adică poate nu stai să te gândești la toate chestiile astea, dar ești provocat și eu cred că un asemenea spectacol, mai ales în timpurile de astăzi, este necesar, adică îmbogățește peisajul teatral, fiindcă folosește alte mijloace. Este un teatru care și dă o informație foarte interesantă – spectacolul vorbește despre Timișoara, vorbește despre politica românească, vorbește despre noi nu ca actori care joacă un rol, ci de noi ca artiști, care avem o viață a noastră, cum ne raportăm noi la această viață. Foarte interesant… adică eu cel puțin m-am simțit îmbogățită prin acest spectacol.”

Ce înseamnă pentru Ida Jarcsek-Gaza să joace la Viena, în fața unui alt public? „Contează foarte mult”, vine imediat răspunsul ei.

Actrița Teatrului German de Stat din Timișoara nu își amintește să fi trăit, în atâția ani de teatru, un alt spectacol care să fi călătorit atât de mult: „În primul rând că este un spectacol care a fost… Nu știu dacă am trăit un spectacol care să fie invitat la atâtea festivaluri cum a fost acest spectacol invitat în țară. Am fost la Jena, unde am fost primiți extraordinar. Și acum, să fii la Viena ca actor de la Timișoara, pentru noi este un eveniment și cred că Teatru German din Timișoara face parte din peisajul teatral românesc. Și atunci, noi reprezentăm de fapt ceea ce este specific pentru teatrul românesc, chiar dacă el este de expresie germană. Noi totuși venim din acel spațiu și cred că este foarte important ca și noi să fim purtători, reprezentanți ai teatrului românesc în lume.”

”Poate în multe locuri, lucrurile poate mai puțin pozitive despre România se știu, adica acelea se vehiculează”, spune actrița Ida Gaza. Tocmai de aceea, „este important să se vadă și ce activitate culturală există în România, că există o cultură foarte bogată, că ea este în limba țării, ea este în limba minorităților și acest teatru care este subvenționat de statul românesc și suntem și foarte mândri că putem reprezenta această țară din care facem parte. Suntem toți cetățeni români. Și cred că această efervescență, această întâlnire cu publicul european este benefică pentru noi, dar cred că și pentru publicul care ne vede.”

Regizoarea Carmen Lidia Vidu la recepția de după spectacol / Foto: ICR Viena

Cum ajungem ca spectacolele românești să se joace în străinătate fără sprijinul ICR?

Institutul Cultural Român, care a făcut posibil ca spectacolul „Jurnal de România. Timișoara” să se joace în fața publicului din Viena, se pregătește pentru anul 2023, când Timișoara va deveni Capitala culturii europene, declară pentru HotNews.ro președintele ICR, Liviu Jicman: „Așa că ne-am gândit că nu există un mod mai bun de a prefața acest moment decât printr-un spectacol al Teatrului German din Timișoara, spectacolul „Jurnal de România.Timișoara”, care să fie prezentat chiar aici, la Viena.”

Andreea Dincă, directoarea ICR Viena (mijloc), regizoarea Carmen Lidia Vidu și președintele ICR, Liviu Jicman (dreapta) la recepția de după spectacol / Foto: ICR Viena

Un al doilea motiv pentru care „Jurnal de România. Timișoara” a ajuns la Viena este că „este că luna decembrie ne amintește de faptul că Revoluția din România a pornită de la Timișoara. Chiar dacă, sigur, spectacolul acesta nu este doar despre Revoluție, este despre Timișoara, în general, despre societate, despre oameni, despre problemele lor. Așa cum, îndrăznesc să spun, sunt în general spectacolele regizate de Carmen Vidu, spectacole care problematizează, care pun pe tapet probleme, ne fac să ne gândim, să analizăm, să ne regăsim în problemele personajelor, oamenilor, prezentați cu destinele lor”, afirmă Liviu Jicman, președintele Institutului Cultural Român.

„Jurnal de România.Timișoara” a ajuns la Viena printr-o idee de a aduce în capitala Austriei un produs cultural din Timișoara, povestește și Andreea Dincă, directoarea ICR Viena: „Iubirea mea față de teatrul din Timișoara și mai ales față de Teatrul German de Stat din Timișoara, cu care am crescut, m-a îndrumat un pic sau m-a îndemnat să iau legătura și cu Lucian Vărșăndan (directorul Teatrului German de Stat din Timișoara – n.red.) și să ne sfătuim un pic pe ce am putea aduce de la Timișoara, în limba germană, la Viena, un eveniment care să anunțe anul 2023 în care Timișoara este Capitală Culturală Europeană.”

La rândul său, președintele ICR, Liviu Jicman, crede că „este o formulă foarte bună prin care prefațăm anul în care Timișoara devine capitală culturală cu acest spectacol aici, la Viena. Și cred că este o alegere bună și vreau să mulțumesc și să felicit Teatrul German din Timișoara și pe Carmen Vidu pentru că împreună cu ICR Viena au făcut posibilă prezentarea acestui spectacol”.

Liviu Jicman spune că ICR este într-o perioadă cu foarte multe evenimente, pe lângă spectacolul de la Viena: „Chiar în aceste zile, în aceste zile toate reprezentanțele ICR, dar și în multe alte spații în care nu avem reprezentanțe, sunt evenimente culturale dedicate Zilei Naționale a României (la începutul lunii decembrie – n.red.).

Pe de altă parte, spune Liviu Jicman, ICR este pe cale să încheie, în această perioadă, planificarea pentru anul viitor, „care va fi un an special, cu multe evenimente, dar și cu repere culturale foarte importante. Mă gândesc în primul rând că va fi anul Ciprian Porumbescu și chiar aici, la Viena, dar și în multe alte locuri din lume, vom avea evenimente importante. Pe de altă parte, sunt evenimente și proiecte în diverse domenii pe care le pregătim pentru anul viitor, care va fi și anul Dimitrie Cantemir. Va fi și anul în care, împreună cu UNITER, pregătim Cvadrienala de la Praga. Va fi și anul în care să relansăm programele de finanțare ale ICR și să continuăm programele curente ale Institutul Cultural Român, cum sunt bursele, cum sunt prezențele la târgurile de carte, evenimentele în rețea și parteneriatele pe care le avem cu ambasadele.”

Liviu Jicman își dorește însă, înainte de toate, ca Institutul Cultural Român să reușească să sprijine „introducerea evenimentelor culturale românești, produselor, mai bine spus, culturale din România în programul internațional, în agenda culturală a țărilor gazdă, în agenda culturală din spațiul european, pentru că cultura română este cu siguranță integrată și în acord cu fenomenul cultural european. Dar în fiecare zi trebuie să ne preocupăm mai mult să reușim să aducem astfel de spectacole, astfel de evenimente pe agenda instituțiilor culturale din țările partenere, din Europa și în plan internațional.”

Următorul pas firesc ar fi ca artiștii români să reușească să lege parteneriate în alte țări și să fie prezenți, și fără sprijinul ICR, în programele instituțiilor partenere din alte țări, spune Liviu Jicman: „Este important ca astfel de spectacole, de exemplu, dacă vorbim de teatru, să fie pe agenda teatrelor și nu să fie pur și simplu evenimente organizate 100% de instituții din România. Pentru că ne adresăm unui public general și vrem ca prin demersul pe care ICR îl face, să reușim să avem continuitate pentru ca profesioniștii, creatorii din România să lege parteneriate și să fie prezenți, ulterior, și fără sprijinul ICR, în programele instituțiilor partenere sau ale țărilor gazdă.”

Carmen Lidia Vidu la o întâlnire cu studenți din Viena

Același lucru își dorește și Andreea Dincă, directoarea ICR Viena: „Ce este important pentru noi este în primul rând desfășurarea, inițierea, conceperea de noi parteneriate instituționale între instituții culturale din România și instituții culturale din spațiul austriac, pentru a realiza un dialog cultural între produse culturale realizate în ambele țări. Și este foarte important să nu uităm că spațiul austriac, în acest caz foarte specific, are legături istorice, tradiționale, culturale foarte apropiate cu România. Acest lucru ușurează într-un fel munca echipei ICR Viena, pentru că nu există un proces de conștientizare istoric care trebuie deschis, ci el există deja. Ideea este de a prezenta o imagine a României moderne, care are în schimb și un mare respect, evident, față de valorile tradiționale.”

Teatrul riscă să devină irelevant pentru comunitate?

„Eu cred că românul trebuie să învețe lecția normalității.”

”Marile schimbări nu trebuie făcute de un leader, ci de “furnici”.”

„Fiecare să-şi facă treaba.”

„Fiecare are rolul lui.”

”Tu poţi să faci istorie.”

– Ida Jarcsek-Gaza în ”Jurnal de România. Timișoara”

„Jurnal de România. Timișoara” la Viena

„Teatrul riscă să devină irelevant pentru comunitate, iar pericolul vanității ne pândește și ne duce la izolare.

Nu mai ascultăm decât părerile care le confirmă pe ale noastre.

„Jurnal de România” se dorește a fi un vehicul de comunicare, o invitație la dialog.

Cât de mult ne influențează localizarea noastră și cât de mult influențăm noi comunitatea din care facem parte?

Mai este teatrul unul din stâlpii comunității?”

– Sfârșitul „Jurnalului”