Vin zile negre pentru PDL, din albul zapezilor

Cei care mai aveau dubii in privinta subordonarii premierului Ungureanu intereselor electorale ale PDL, probabil s-au lamurit. Nu este interesul electoral al PDL ca premierul care il reprezinta sa spuna, a doua zi de la investire, sinistratilor pierduti sub zapezi: „la munca, nu la-ntins mana”!

Iesirea nervoasa a premierului trebuie ca a dat fiori mai marilor PDL. Si a fost exploatata imediat de opozitie, care recita obsedant si plictisitor prin repetitie: „sarcina autoritatilor este sa-i salveze pe oameni, sa-i ajute, sa le dea, sa le asigure o viata decenta, locuri de munca, mancare, caldura, perspective, servicii de calitate, etc., etc.” Te si intrebi daca mai ramane oamenilor ceva de facut.

Apropo de capriciile vremii, un lucru e clar: nu le putem face fata cu mii de sate raspandite la distante mari de orase, pe varfuri de deal si de munte, cu sute sau mii de locuitori fiecare. Si sa le asiguram deszapeziri, aparare contra inundatiilor, asfalt, apa curenta, canalizare, gaze, servicii de sanatate si educatie, locuri de munca. Este imposibil si platim cu varf si indesat lipsa politicilor publice care sa reduca populatia raspandita pe arii imense, 40% locuieste in rural, dar cu o contributie la PIB de 8-10%. Cine sa le achite nota de plata?

Sa ne intoarcem la perspectivele guvernului Ungureanu.

Un lucru e clar. Premierul nu are de gand sa joace in favoarea logicii electorale a PDL. Tinerii ministri politici, provenind din PDL, nu cred ca ar avea motive sa fie marionetele papusarilor din spate, pentru a-si asigura un viitor profesional. N-au nevoie, ca nu provin din masa lipitorilor de afise. Majoritatea au studii si experienta manageriala suficiente pentru a le asigura oricand un job decent.

In plus, premierul are ultimul cuvant in deciziile pe care le ia guvernul si MRU nu pare a fi omul controlat sau controlabil de cineva. Are prea multa perosnalitate pentru a fi marioneta cuiva.

Sa zicem ca parlamentarii, indiferent de partide, decid sa-l tranteasca cu motiune de cenzura. Pot s-o faca. Dar pe cine sa puna in locul lui? Victor Ponta? Nu cred ca vrea, inainte de alegeri, care sa-i aduca si o majoritate parlamentara. Elena Udrea, Vasile Blaga? Ar fi o cadere de credibilitate, din lac in put, raul si mai mare. Nici timp nu prea mai este. Iar opozitia presedintelui Basescu nu poate fi neglijata. Ar trebui sa numeasca un premier dorit de PDL. Dar este dispus la asa ceva? Pana acum si-a impus „pohta ce-a pohtit”. Predarea fara rezistenta, a greilor PDL, in fata vointei presedintelui, a demonstrat un lucru de care multi se indoiau: influenta presedintelui in PDL.

Este adevarat ca vectorul principal al acestei influente a fost Emil Boc. Care n-a repetat scenariul Tariceanu: „noi nu plecam, nu plecam acasa”. Iar sa-l dai jos pe Emil Boc, cu mare tam-tam, scandal si certuri, intr-o conventie nationala, face mai mult rau decat bine, cu 3-4 luni inaintea alegerilor locale.

Asa ca, mai cu voie, mai cu maraituri, premierul Ungureanu este condamnat sa stea in fruntea guvernului pana la alegeri. Si in functie de prestatie, de sprijinul coalitiei, ar putea readuce PDL pe linia sanselor de a forma o noua coalitie de guvernare dupa alegerile parlamentare. Acesta pare sa fie asul din maneca presedintelui Basescu. Dupa modul rapid si eficient in care si-a jucat cartea, pare sa fie castigatoare. Contand si pe deranjul tot mai mare dintre PSD si PNL, dintre „carlan” si patriarh.

Daca Emil Boc avea obligatia si tentatia sa se solidarizeze cu colegii din PDL, unii mai furaciosi, altii de interes pentru DNA si DIICOT, actualul premier nu are aceasta aplecare. Mare lucru. Si nici sa ascunda date si documente de la guvern si ministere de ochii procurorilor. Si nici sa opreasca corpurile de control ale lui si ale ministerelor sa-si faca treaba. Sau de a pune batista pe rapoartele acestora. Ar fi de salutat daca s-ar intampla asa. Adica, sa asistam la o serie de dezvaluiri de smenuri si alocari discretionare de fonduri, venite chiar din interiorul sistemului. E greu, dar nu imposibil. La fel ca atunci cand, avand spatele asigurat de Funeriu, profesorii si inspectorii au facut un bacalaureat aproape corect.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro