Vizita ambasadorului american, Hans Klemm, la presedintele Camerei. Ce a cautat la biroul lui Valeriu Zgonea?

Cu rea intentie sau din cauza neintelegerii momentelor dificile pe care le traverseaza Romania, vizita efectuata vineri de ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Hans Klemm, la biroul lui Valeriu Zgonea de la Camera Deputatilor a fost interpretata ca un gest meschin si neprotocolar de a salva functia cuiva. Pe Traian Basescu il suspectez de rea intentie cand il acuza pe Klemm ca „s-a transformat într-un soi de lobbyist pentru funcţii”. Nu doar fostul ambasador Gitenstein, ci intreg Departamentul de Stat i-a salvat lui functia in 2012. Si n-au facut-o de dragul persoanei fizice TB, ci pentru a ajuta institutii ale statului de drept grav amenintate de actiunile unui PSD dezlantuit impotriva justitiei.

Exact acest lucru s-a intamplat si acum. Cativa ziaristi si aceleasi ONG-uri active in zona justitiei au tras alarma cateva zile la rand ca justitia din Romania se afla in pericol din cauza unor modificari legislative pregatite in Parlament de marea coalitie a penalilor condusa de PSD. Or, a spune ca ambasadorul Klemm a mers la Zgonea doar pentru a-l tine pe scaun suna a ticalosie cu atat mai mult cu cat ea vine din partea unui fost sef de stat trecut prin situatii similiare.

Numai ca Traian Basescu a schimbat, intre timp, taberele si obiectivele. El lupta azi in tabara adversarilor justitiei in care nu se afla acum patru ani, el insusi este urmarit penal plus ca vorbeste si in numele altora din familie sau in numele protejatei. Pe atunci se razboia cu „PSD-ul care vrea sa puna sub control justitia”. Cand Philip Gordon venea val – vartej la Bucuresti in speranta ca se mai poate salva ceva din democratia romaneasca, nu mai vedea „traficul de influenta” pe care-l denunta azi in mod ipocrit, asta politicos spus.

Am spus-o si o repet. Ce s-a intamplat in Parlament in ultimele doua saptamani in special aminteste de 2012 si de „martea neagra” din 2013, cele doua momente de asalt zgomotos impotriva unor institutii – cheie. Marea diferenta fata de episoadele de atunci a fost linistea, discretia totala in care s-au petrecut atacurile de acum.

Acum n-au mai intervenit reprezentatii Bruxellesului (cel putin nu public, nu la vedere) pentru a opri atacul penalilor. Nici presa, in afara de foarte putini jurnalisti (Ioana Ene, Moise Guran) si aceleasi ONG-uri eficiente carora le multumesc pentru ajutor in aceasta perioada dificila (in special Expert Forum), n-a mai exercitat presiunea publica necesara. Pun pe seama lipsei de informare cealalta iesire notabila care a condamnat vizita ambasadorului la Zgonea. Cristian Tudor Popescu a tratat-o la fel de superficial ca seful statul, calificand-o cam dupa ureche: „arată ca un selfie pe spagă”. (Vezi mai multe despre comentariile lui CTP aici)

Sper ca doar neatentia l-a adus pe CTP in situatia de a spune aceste enormitati, nu reaua intentie vizibila in cazul fostului presedinte Traian Basescu. In caz ca-i folosesc la ceva, aici sunt cateva articole din cele putine care ilustreaza toata grozavia ultimelor zile:

• Restauratie? Va fi pe viata si pe moarte
• Noutati surprinzatoare de pe frontul bataliei pentru bani si libertate
• Ponta & Udrea. Marele asalt
• Nu mai trimiteți la CCR cozile de topor ale politrucilor!

Pana la urma, ce fapte scandaloase a savarsit ambasadorul SUA, Hans Klem? Nu l-a chemat pe Zgonea la Ambasada SUA, ci s-a deplasat in persoana la Parlament, n-a dat indicatii si am remarcat maxima prudenta chiar si in formulele folosite pentru a-si exprima ingrijorarea. Nici macar n-a pronuntat acest cuvant, ci a atras atentia asupra unor proiecte de legi intr-un mod cat se poate de la locul lui: „Propunerea de a schimba radical cadrul de funcţionare al ANI, de a oferi imunitate extinsă avocaţilor – niciuna dintre aceste propuneri nu va susţine lupta României împotriva corupţiei”. Asta a spus, atat si nimic mai mult.

Ca unul care urmareste de cativa ani buni declaratiile ambasadorilor occidentali, consider ca Hans Klemm a recurs la o formula foarte prudenta: nu califica in nici un fel propunerile legislative, nu dramatizeaza, nu exprima ingrijorari, ci constata un fapt incontestabil. A lasa ANI fara atributii si a face aproape imposibila anchetarea unui avocat nu ajuta in nici un fel lupta impotriva coruptiei.

Hans Klem a exprimat aproape un truism, o evidenta, dar pe distinsii critici ai ambasadorului nu i-au deranjat atat declaratiile ambasadorului, cat mesajul puternic simbolic pe care acesta l-a transmis prin deplasarea la Parlament. Ce-i scoate din minti pe toti penalii este inca mai sta cineva cu ochii pe ei, ca se mai gasesc parghii si mecanisme prin care actiunile lor ilegitime sa fie oprite din timp. Faptul ca Statele Unite sunt mai departe preocupate de buna functionare a sistemului de justitie din Romania si gasesc modalitati simbolice de interventie in momente critice nu e putin lucru.

Avand in vedere ca opinia publica a cam obosit si ca nu se mai poate conta nici pe teama politicienilor de sanctiunea electoratului, acest tip de pozitionari – daca ele pot fi numite asa – sunt chiar vitale. Reprezinta chiar ultimul obstacol in calea rinocerizarii totale a societatii romanesti, gata sa capituleze si sa renunte cam prea usor la tot ce a obtinut atat de greu in ultimii zece ani. Pana la urma, ambasadorul Klemm a expus cateva teme de o importanta majora, altfel absente din dezbaterea publica. Acum, ele sunt mai dificil de ascuns de ochii alegatorilor.

Ramane de vazut daca nu cumva masa critica impotriva justitiei a ajuns atat de mare incat nici macar interventiile ambasadelor occidentale nu mai pot face mare lucru. Judecand dupa declaratiile lui Dragnea, PSD pare – cel putin la nivel declarativ – foarte decis sa mearga mai departe. Si-au temperat poate ritmul, dar dupa alegeri nimic nu-i va mai opri usor daca vor fi investiti masiv cu legitimitatea votului.

PS: Aceste momente dramatice pentru justitia din Romania arata din nou de ce MCV trebuie sa ramana ca mecanism de verificare si control. Daca vocea Bruxelles-ului a mai slabit in ultimii ani, macar sa-si pastreze instrumentele de corectie cand o tara ca Romania manifesta periodic tendinta de a o lua razna.