Vulgariceanu

Premierului Calin Popescu-Tariceanu i s-a aplicat o grefa de grosolanie. Operatia a reusit, pacientul se poarta de parca ar suferi de o forma intelectualizata a sindromului Tourette. Daca putina combativitate ii era necesara premierului, derapajele verbale ca „papagalii lui Basescu“ sau insinuarile la adresa Elenei Udrea nu i se potrivesc deloc. Cand eticheteaza inamici politici sau presa, in limbajul neslefuit al presedintelui, Tariceanu nu mai aduce deloc cu el insusi. Asa cum a facut sambata la emisiunea „3×3“ a lui Stelian Tanase. Si-a revarsat furia cauzata de tensiunile interne din partid pe presa, acuzand un cotidian numit „prezidential, cotrocenist, oficios“ de intoxicare in relatarea circumstantelor numirii lui Lazar Comanescu in fruntea Externelor. Iesirile controlate ale premierului din ultima vreme pun pe ganduri. Nu cumva consilierii, printr-o serie de interventii succesive, incearca sa-l transforme pe seful PNL si al guvernului, baiat fin, teribil de talentat in supravietuire, intr-un Traian Basescu?

Premierul Tariceanu a suferit mai multe operatii de imagine de-a lungul mandatului, unele executate cu pricepere de Traian Basescu, altele, la fel de reusite, de catre consilierii sai. Razgandeanu i-a facut loc discret lui Moliceanu, iar Moliceanu s-a reincarnat in Tariceanu atunci cand premierul a iesit, in fine, din corzi. De unde tot incasa ofense si palme de la seful statului, a inceput sa riposteze energic. Revenirea lui Razgandeanu-Moliceanu la starea de echilibru Tariceanu s-a petrecut brusc si a avut efect, din moment ce ziarele s-au grabit sa anunte disparitia unui lider care mai mult se razgandea decat gandea si era mai degraba sacul de box al presedintelui decat unicul detinator al puterii executive. Tariceanu a facut chiar mai mult decat si-ar fi dorit autorii operatiei: impotriva sfaturilor de bine ale consilierilor, PNL a mers pana la capat cu suspendarea presedintelui si a dat si PD afara de la guvernare. Premierul a crescut in cativa ochi, in special in ai sai, dar partidul si-a pierdut o parte din alegatorii traditionali.

Nici daca si-ar da Citroënul pe Paul&Shark, Tariceanu nu s-ar putea identifica cu Traian Basescu. Cuvintele potrivite unora suna fals rostite de un politician perceput de oameni ca manierat. Nu ni-l putem imagina pe Calin Popescu-Tariceanu marturisindu-si viata privata pe scena la Radu Moraru, povestind, neintrebat, cum nu-si bate nevasta. Probabil ca din studii reiese ca romanii sunt mai dispusi sa creada un om care le seamana si la vorba, si la port. Ca grosolania aduce, in Romania, mai multe voturi decat decenta. Cu o conditie insa: personajul sa fie autentic in rolul pe care-l joaca. Nu este cazul lui Calin Popescu-Tariceanu, deloc convingator cand vorbeste pe un ton ridicat despre ziare cotroceniste si papagali prezidentiali. De ce-ar simpatiza alegatorii o varianta a presedintelui, cand au la indemana originalul?

Integral in EvZ.