"Weekend cu mama" – un pas inapoi pentru Stere Gulea

Ca distanta dintre generatii e mare o demonstreaza si cel mai recent film al lui Stere Gulea, primul de la „Stare de fapt” (1996) incoace. Inspirat din realitatea imediata (si interzis tinerilor sub 15 ani), „Weekend cu mama” spune neconvingator povestea unei femei care se intoarce dupa 15 ani din Spania pentru a-si regasi fiica prinsa in hatisul consumului de droguri.

Scenariul poarta semnatura lui Stere Gulea si a tanarului dramaturg Vera Ion (care lanseaza pe 20 martie si romanul „Weekend cu mama”, aparut la Editura RAO), dar e greu de crezut ca cine va vedea filmul va simti nevoia sa citeasca si cartea.

In urma cu 15 ani, Luiza (Medeea Marinescu) a plecat la munca in Spania, lasandu-si fetita (Cristina) in grija rudelor. Revenita in Romania, femeia afla ca fiica ei a fugit de acasa, se drogheaza si are la randul ei un copil. Filmul pleaca de la un scenariu care eludeaza momente importante, nereusind nu doar sa impresioneze in vreun fel cat, cel putin, sa aiba logica.

De exemplu, de ce Luiza nu stie cum arata fiica ei? Nu i s-au trimis fotografii? De ce, daca a trimis bani acasa, n-a pastrat o minima legatura cu ai sai? Asa cum e structurat materialul, weekendul petrecut de ea in Romania pare sa tina cat o saptamana.

Printre elipsele nedorite se numara si finalul tragic al filmului, care suna neverosimil, ca si cum s-ar fi pierdut secvente (desi catre final e varata in extremis, ca sa fie mai multa actualitate, si tema traficului de copii/organe).

Senzatia ca povestea nu e nici pe departe rupta din viata e sporita si de alte amanunte. Desi locuieste cu iubitul ei cu care face trafic de droguri in pasajul de la Universitate (o existenta sordida, caci Cristina se si culca cu paznicii ca sa le distraga atentia), tanara e imbracata dupa ultima moda, doarme pe cearsafuri de la Ikea, asculta muzica la iPod si e mereu coafata.

Lipsa de priza in real, care face ca filmul sa sune ca o productie TV colorata dar mediocra, se verifica si la casa de la tara a tatalui Luizei, interpretat de Gheorghe Dinica, casa care te-ar trimite cu gandul la „Morometii” daca personajul lui Gheorghe Dinica n-ar fi decat o pastisa. Decorul e idilic. Pe ulita, ceata se strange fuioare. Tatal Luizei vaneaza iepuri, mananca ceapa din gradina si nu e dispus sa-si faca testamentul.

In incercarea de a gasi o punte spre tanara generatie si de a fi actual, scenariul abunda in exprimari argotice, care suna deranjant, chiar si din gura unor actori cunoscuti pentru naturaletea lor in alte filme. Dar cu „ce puii mei”, „foarte tare” si „trip”, rostite in exces, nu se face primavara.

Desi povestea este teoretic dramatica, personajele reactioneaza ca si cand ar fi tetanizate. Tatal nu are nicio reactie cand isi revede, tam-nesam, fiica dupa 15 ani. La fel, nu are nicio reactie nici cand isi vede pentru prima oara nepoata. Luiza nu stie sa spuna decat „Nu e in regula cu heroina”, in legatura cu dependenta de droguri a fiicei, dar nici nu sare in sus (sau in jos) cand afla ca e bunica.

Actorii incearca sa joace interiorizat, numai ca nu au ce sa interiorizeze. Personajele lor nu au consistenta. Nu ai cum sa le dai OK-ul credibilitatii cand singurul mod prin care isi tradeaza „zbuciumul interior” e faptul ca pufaie din tigara de la o secventa la alta.

Medeea Marinescu, Gheorghe Dinica, Ion Sapdaru, Tudor Aaron Istodor, Andi Vasluianu sunt ca decupati dintr-o productie TV in care ultima grija a regizorului a fost jocul actorilor. Folosita ca motor al promovarii filmului si venita tocmai din pepinera acestor productii TV, Adela Popescu ramane neschimbata. Imaginea lui Marius Panduru e uneori prea frumoasa si mult prea lucrata.

„Weekend cu mama”- regia Stere Gulea, cu: Adela Popescu, Medeea Marinescu, Tudor Aaron Istodor, Ion Sapdaru, Gheorghe Dinica, Florin Zamfirescu, Andi Vasluianu. Pe ecrane din 20 martie.