Welcome to the Fabulous Anthropocene Era! (O glumă de vară)

Cine intră pe celebrul Las Vegas Boulevard (The Strip) este întâmpinat cu urarea: Bine ați venit în Fabulosul Las Vegas, Nevada (Fig. 1, stânga).

Cine intră în noua clădire a Facultății de Geoștiințe a Universității Edge Hill din Lancashire, Marea Britanie, este întâmpinat cu urarea: Bine ați venit în Fabuloasa Eră Antropocenă(Fig. 1, dreapta).

Orice om cu capul pe umeri s-ar întreba probabil: Ce legătură poate fi între Las Vegas – Orașul păcatelor, al cazinourilor și bordelurilor legale – și Facultatea de Geoștiințe a unei universități britanice?

Un posibil răspuns ar fi acela că, în timp ce Las Vegas a fost și este încă un oraș singular, cu mulți imitatori, Antropocenul este o glumă, nu neapărat britanică,(i ) spusă de câțiva „artiști” isteți în fața unui public inocent și non-expert.

O parte a glumei provine din faptul că termenul Antropocen, ca denumire a unei noi vârste geologice, a fost propus și popularizat de non-geologi: Paul J. Crutzen, chimist, laureat al Premiului Nobel; Eugene F. Stoermer, biolog; Jan Zalasiewicz, profesor de lecturi inaugurale [sic!] și paleobiolog. Dacă aș inversa rolurile, ar fi ca și cum un grup de „artiști” geologi ar face lobby pe lângă tabăra biologilor pentru ca ursul polar (Ursus maritimus) să fie reclasificat ca o subspecie a ursului brun (Ursus arctos) deoarece ar exista dovezi potrivit cărora urșii polari sunt de fapt urși bruni cu blana albită!…

O altă parte a glumei provine din ceea ce într-un clasic truc iluzionist se numește iuțeala de mână (a scamatorului) și nebăgarea de seamă (a publicului spectator). Cum se procedează? Se ia un termen bine cunoscut – eră – și i se schimbă cu iuțeală sensul. Pentru că era umană nu este același lucru cu era geologică. Dacă marea majoritate a publicului a auzit sau cunoaște din propria experiență diverse denumiri ale unor ere umane (era Ceaușescu, era marilor descoperiri geografice, era socialistă etc.), este puțin probabil că aceeași majoritate a auzit sau cunoaște diverse denumiri de ere geologice (d. ex., Eoarchean, Paleoproterozoic, Cenozoic etc.).

Cu atât mai puțin se cunoaște ierarhia cronologică a timpului geologic, complet diferită de cea a timpului uman sau a timpului istoric. Diviziunile timpului geologic, în ordine descrescătoare ca mărime, sunt: Eon →Eră → Perioadă → Epocă →Vârstă. Anul în care trăim acum (2019) este identificat astfel pe scara stratigrafică (a timpului geologic) (Fig. 2):

Eonul Phanerozoic/ Era Cenozoic/ Perioada Cuaternar/ Epoca Holocen/ VârstaMeghalayan.

Fig. 2. Propunerea de a include Antropocenul pe scara geologică a fost respinsă oficial în iulie 2018, când forul legislativ de specialitate a aprobat noile sub-diviziuni ale epocii Holocen: Meghalayan, Northgrippian și Greenlandian). (Sursa).

Cu alte cuvinte, noi trăim, din punct de vedere geologic, în Meghalayan, nu în Antropocen(ii ) .

Necunoașterea diviziunilor timpului geologic a generat efecte glumețe de tipul instalației copycat ridicate în fața Facultății de geoștiințe britanice. Admit că artista Robyn Woolson nu a avut habar de semnificația temporală a unei ere geologice, dar faptul că profesorii de geografie și geologie de la Universitatea Edge Hill nu au sesizat ridicolul exprimat de „fabuloasa eră antropocenă” mă pune pe gânduri. O eră geologică desemnează o perioadă de timp de ordinul zecilor și sutelor de milioane de ani. De exemplu, era actuală, numită Cenozoic, a început cu 65 milioane în urmă, după dispariția catastrofală a dinozaurilor(iii ) . Potrivit susținătorilor săi, Antropocenul ar fi început în 1950(iv ) . Marker-ul indubitabil al activităților umane ar fi fost inițiat de Proiectul Manhattan, ale cărui reziduuri radioactive au acoperit întreaga planetă. Dar izotopul cu cea mai lungă existență din acele căderi radioactive – iodul 129 – are o perioadă de înjumătățire de 15,7 milioane ani. Asta înseamnă că Antropocenul nu va mai fi detectabil în straturile geologice după perioada indicată, marker-ul lui fiind dezintegrat. Aplicând această constatare la istoria Pământului, dacă ar fi avut loc un holocaust nuclear printre, să zicem, dinozaurii războinici din Jurasic, noi nu am avea astăzi nicio dovadă ca acea conflagrație a existat cu adevărat.

Confuziile legate de timpii geologici vs. timpii umani nu apar doar în cercurile de specialiști și printre spectatorii non-geologi. Recent, am avut neplăcuta surpriză să descopăr un articol de tip fake-news pe un site care traduce și comentează articole din diverse publicații științifice. Ceea ce m-a surprins cel mai tare este că articolul The ‘Age of Man’ is upon us — Anthropocene periodclose to becoming official, publicat pe 27 mai 2019, are ca autor un geofizician din București. I-am atras atenția autorului că:

Nu este vorba de o nouă perioadă, care să urmeze celei actuale, numite Cuaternar. Dacă ați fi citit cu atenție articolul pe care l-ați indicat prin link, ați fi observat că membrii AWG (Anthropocene Working Group) intenționează să propună introducerea Antropocenului ca o nouă serie/epocă, urmând actuala serie/epocă, numită Holocen, și actuala vârstă, numită Meghalayan:

It is being considered at series/epoch level (and so its base/beginning would terminate the Holocene Series/Epoch as well as Meghalayan Stage/Age)

Onest, ar trebui să rectificați titlul greșit și să dați o erată explicativă. Nu este necesar să menționați numele meu pentru semnalarea unui fake news.

Răspunsul autorului a fost unul tipic al frustrării țâfnoase, cu justificări ad hominem:

„Sunt familiar cu articolele dumneavoastră, [sic!] și cu activitatea dumneavoastră în sfera de promovare fossil fuels și climate change skepticism — o debunkuiesc din când în când prin lista mea de Facebook.

Cât despre fake news, ar fi ilar să discut despre așa ceva cu cineva cu istoricul si agenda dumneavoastră.”

No more comments și scuzele de rigoare pentru citarea unui mesaj personal.

Omenește, încerc să-i înțeleg pe cei din afara geologiei când încearcă folosirea unor diverși termeni cronologici, cu o crescută valoare temporală, pe care-i atașează unor activități umane: o eră sună mai impozant decât o epocă sau perioadă sau o vârstă. Și atâta vreme cât etichetele respective sunt folosite de istorici, biologi, antropologi, filosofi, politicieni, activiști și propagandiști de toate tipurile, nu mă deranjează delirurile verbale. Dar când se încearcă, prin mijloace ne-ortodoxe, obligarea geologilor de a-și modifica propria lor scară temporală, nu pot rămâne indiferent.

Una din pârghiile pe care se apasă temeinic pentru acceptarea de către geologi a modificării scării stratigrafice în sensul introducerii vârstei Antropocen este evidențierea activităților biologice, în principal, a oamenilor, asupra geologiei. Se accentuează astfel crearea unor depozite recente conținând noi minerale și tipuri de roci, diferite de cele cunoscute în timpul Holocenului, așa numitele tehno-materiale: aluminiu elementar, beton, mase plastice și fibre sintetice.

Dar dacă activitățile biologice din ultimul secol sunt considerate așa de importante încât merită a fi imortalizate în scara stratigrafică, atunci și perioada Siderian (2,5 – 2,3 miliarde ani în urmă) din era Paleoproterozoic ar trebuie redenumită perioada Cyanobacterian. Pentru că nici un organism nu a avut un mai mare efect asupra litosferei, hidrosferei ori atmosferei terestre decât cyanobacteriile. Oricare va fi fiind efectul final al activităților umane, el va păli sigur în comparație cu cel al viețuitoarelor din perioada Siderian.

Pentru cei îngrijorați de viitorul Antropocenului, am o veste neplăcută. Trăim acum pe timp împrumutat. Supraviețuirea noastră ca specie, după scurta și artificiala febră a gazelor cu efect de seră, va fi supusă unui examen dur, dar obiectiv. Cu o mare probabilitate, impusă de inexorabilele cicluri Milanković, omenirea se va confrunta cu calendarul regulat al climei și, în cel mult 100.000 ani, ne vom „împlânta” într-0 nouă glaciație(v ) . Asta înseamnă că nivelul oceanic, după o creștere temporară, produsă de actuala perioadă interglaciară și unele activități umane, va scădea cu multe zeci, chiar sute de metri, sub valorile actuale. Tot ce va fi fost îngropat de apele crescute, va fi supus eroziunii nemiloase a vânturilor arctice până când aproape totul va fi redus la praful și nisipul glaciar numite loess (În România, depozitele de loess, produse de ultima glaciație de acum cca. 21.000, au grosimi de 20-40 m și acoperă o suprafață de cca 40.000 km^2 ori 17% din teritoriul actual. În Asia, grosimea loess-ului ajunge la 400 m). Între timp, în special în emisfera nordică, unde se găsește cea mai mare parte a uscatului, avansarea ghețarilor către latitudini mici va decoperta porțiuni masive din solul și rocile de suprafață. Agricultura va deveni un ideal imposibil de atins pentru o suprapopulație de multe miliarde de oameni.(vi )

Știu că este greu să ne imaginăm, dar și mai greu să acceptăm: În cele din urmă, toată civilizația umană, așa cum o cunoaștem, va fi redusă la doar câțiva centimetri de rocă depusă pe fundul oceanelor. Fiecare capitol din istoria de 4,5 miliarde ani a Pământului reflectă și confirmă această realitate inconturnabilă. Capitolul „Omenire” nu va face excepție.

Și atunci, de ce se bate atâta monedă pe tema Antropocenului?

În cel mai bun caz, consider că Antropocenul este o expresie teribilă a aroganței umane, al acelei hybris care stă la temelia mitului Babel: o aspirație către un statut asemenea lui Dumnezeu, către lauda de sine și gloria personală, o mândrie nemăsurată, o supra-apreciere a forțelor proprii în confruntarea cu destinul și o dorință de a domina.(vii )

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro