Ziua tuturor socotelilor

Odata cu ultima stampila pusa ieri pe buletinul de vot, romanii au incheiat socotelile cu anul electoral 2004. Am decontat mandatul guvernamental al lui Adrian Nastase, activitatea partidelor din Opozitie, prestatia celor doi finalisti pentru presedintie si, nu in ultimul rand, s-a terminat epoca lui Ion Iliescu la Cotroceni.

Noul presedinte al Romaniei este ultima piesa care vine sa completeze structura Puterii, asa cum a fost ea definita de electorat cu doua saptamani in urma, cand PSD a reusit sa nu piarda, iar PNL si PD si-au dublat scorul, dar succesul Aliantei este insuficient pentru a conduce Romania.

Asta e realitatea de care este obligat sa tina seama cel care va intra pe poarta Cotroceniului dupa 12 decembrie, este realitatea care a influentat in mod decisiv epilogul turului al doilea la presedintie. Adrian Nastase a plecat cu acest avantaj. Din pacate, guvernul Nastase nu a fost capabil sa organizeze, cel putin in primul tur, alegeri dincolo de orice suspiciune.

PSD l-a acuzat pe Traian Basescu ca a lansat acuzatia de frauda in mod iresponsabil, dar, privind inapoi, se vede ca ar fi fost mult mai simplu ca guvernul sa fi eliminat din start problemele care au generat atatea tensiuni politice. Nu era nici o dificultate sa se reglementeze chestiunea listelor speciale.

Se stia precis, de la alegerile anterioare, cati romani voteaza in afara localitatii de domiciliu. Evident, acestor oameni nu li se putea restrange dreptul la vot numai pentru ca s-au dus la tara, dar era usor sa se estimeze cate sectii de votare speciale se pot organiza, in functie de tranzit, in gari, autogari si aeroporturi.

Nu-ti trebuie un geniu al administratiei ca sa gaseasca o asemenea solutie. Degeaba, insa. Dupa doua saptamani de dezbateri pe aceasta tema, s-au infiintat sectii speciale pentru cei aflati in tranzit, dar prea putine. Oamenii au fost pusi sa stea la cozi sau sa umble de colo-colo prin oras pentru a gasi o sectie mai putin aglomerata.

Mai grav, mentalitatea de partid-stat a PSD era sa arunce in aer intreg procesul electoral, si nu din cauza fraudelor clamate de Alianta, ci in urma manevrei „Ghergut”. C.V.-ul inaltului judecator, implicit gradul sau de credibilitate erau bine cunoscute tovarasilor cu functii de raspundere in domeniu.

Ei au considerat ca omul este ideal pentru interesele partidului, si Emil Ghergut s-a ales presedinte al BEC, biletul sau fiind marcat discret cu o agrafa. Naucitoarele sale prestatii de tipul activist-ciomagar au lovit in ideea de corectitudine a alegerilor, mai mult decat zece acuzatii de frauda la un loc.

Implicarea politica a celui care ar fi trebuit sa garanteze un proces electoral transparent si corect putea sa distruga credibilitatea rezultatelor si implicit legitimitatea unei eventuale noi Puteri bazate pe o majoritate injghebata de PSD. Partidul de guvernamant si-a tras un glont pe langa ureche si nu a invatat nimic din asta.

Nu a condamnat comportamentul, nu a solicitat puterii judecatoresti sa respecte regulile echidistantei politice si sa aplice prevederile din statutul magistratului. PSD a vrut sa aiba controlul asupra BEC, chiar daca stia din evaluarile sociologice ca sta bine la electorat, dar „baietii” si-or fi facut calculele, ca nu se stie niciodata…

Pe viitor, la alegerile din Romania ca stat UE, manevra „Ghergut” va insemna sinucidere politica. Dar votul de ieri a inchis si episodul Emil Ghergut. Noul Parlament se intruneste astazi, iar romanii isi cunosc viitorul presedinte. Noul sef al statului, indiferent cine va primi investitura, va avea de infruntat un mediu politic pe care predecesorii sai nu l-au intalnit.

Atat Ion Iliescu, cat si Emil Constantinescu au beneficiat de majoritati parlamentare consistente. In plus, amandoi au intervenit direct in viata partidelor lor si au avut parghiile pentru a le controla, schimband, la nevoie, premierii. Acum, oricare dintre cei doi candidati se va fi ales, va avea o opozitie puternica si o majoritate fragila.

Parlamentul va deveni o institutie mult mai interesanta decat pana acum, careia i se va da mult mai multa atentie. Dezbaterea politica, exilata de avalansa ordonantelor de urgenta, va reveni acasa, in Parlament. Prezenta la vot, motiunile, tradarile si dezertarile vor decide soarta guvernarii.

In plus, noul presedinte va avea in fata un alt centru de putere pe care nu il va putea controla: Ion Iliescu. Liderul istoric al pesedistilor se intoarce la carma partidului, hotarat sa nu cedeze nimic din puterea pe care a avut-o atatia ani.

„Nu este obligatoriu ca Geoana sa fie prim-ministru”, este mesajul de forta pe care Ion Iliescu il transmite oricui ar crede ca ar putea guverna Romania fara sa-l intrebe.