1 milion de patroni români cu afaceri mici așteaptă alegerile ca să pedepsească nepăsarea Guvernului și s-ar putea să avem o mare surpriză
Ultimii pe care administratorii țării îi întreabă când cârpesc găurile din buget, cu taxe, sunt patronii români cu afaceri mici. Ei nu sunt nici 4,7 milioane, precum pensionarii, și nici nu sunt uniți de un interes comun cum sunt cei 1,2 milioane de bugetari. Micii antreprenori nici nu-și pot reloca afacerile în altă țară, precum marile companii multinaționale.
Rumoarea se simte. Sub asaltul taxelor și al obligațiilor birocratice, antreprenorii români cu afaceri mici își mai varsă năduful, prin comentarii tot mai puțin timide, în comunitățile social media strânse în jurul unor publicații de nișă, ca StartupCafe, sau în grupuri dedicate firmelor mici și contabililor.
În ”super anul” electoral, nimeni nu mai apără interesul microîntreprinderilor și al firmelor mici, în Guvern; nici n-ar avea cine.
Pensionari 4,7 milioane, bugetari 1,2
Și politicienii tot un fel de oameni de afaceri sunt, dar ei aleargă direct și deschis după capitalul electoral, voturile. „Bilanțul lor contabil” se face în noaptea alegerilor.
Calculul cinic și simplu îi spune oricărui politician de la putere că pensionarii înseamnă 4,7 milioane de voturi, pe care vrei neapărat să le iei. Bugetarii, la rândul lor, înseamnă 1,2 milioane de voturi din start. Asta dacă nu aduni și familiile.
La rândul lor, marile întreprinderi și companii multinaționale au capacitatea să discute cu guvernanții de pe poziții puternice, nu se poate juca nimeni cu procente din PIB și mii de joburi care pot să-ți dispară din două Excel-uri și trei ședințe de board.
Așa se face că ultimii pe care guvernanții îi întrebă când cârpesc găurile din buget, cu taxe, sunt patronii români cu afaceri mici.
1 milion de antreprenori care nu pleacă nicăieri
Micii antreprenori nu sunt nici uniți ca bugetarii, nici organizați ca lucrătorii din marile companii private sau de stat, înscriși în sindicate.
Micii patroni nu-și relochează investițiile în alte țări, iar angajații lor nu fac greve. Se descurcă fiecare cum poate, iar interesele patronilor IMM sunt din cele mai diverse și divergente.
Ca politician în căutare de voturi, îți faci socoteala, din ochi, dacă merită să asculți un milion de antreprenori cu SRL-uri, fiecare cu vocea și cu bilanțul lui contabil.
În an electoral, nu numai alegătorii aleg. Aleșii fac și ei alegerile lor.
Deciziile care sufocă afacerile
Alegerile aleșilor se văd de pe acum, în taxele și impozitele negociate în PNRR și în Planul fiscal, cu Comisia Europeană.
Orice negociere presupune un trade off, iar politicienii au ales: au negociat la Bruxelles ridicarea plafonului PNRR pentru cheltuielile cu pensiile.
Nici pensiile speciale nu pot fi tăiate, statul român nu este lăsat de Curtea Constituțională a statului român și de instanțele de judecată ale statului român să taie pensiile speciale. Guvernul și-a ținut în brațe și directorii numiți pe pile la companiile de stat, până am ajuns pe buza prăpastiei, până când funcționarii de la Bruxelles ne-au tăiat miliardul de euro din tranșa a treia de fonduri PNRR.
Deficitul ăla bugetar nu scade el singur, până la urmă trebuie să tai cheltuielile și/sau să crești încasările la buget. Nu există o formulă magică. Iar documentele guvernamentale, prezentate de presă și analizate de experți, indică de pe acum cine a rămas să fie sacrificat: firmele mici românești.
Scăderea pragului la micro
Scăderea pragului cifrei de afaceri pentru încadrarea la impozitul pe venitul microintreprinderii este una dintre măsurile pe care guvernarea PSD-PNL nu a putut să le elimine din PNRR.
Premierul Ciolacu a promis că mai discută în coaliția de guvernare, dar care coaliție, care premier, că vin alegerile? Mai vedem.
Discutăm despre scăderea pragului de la 500.000 de euro la 88.500 de euro – cifra de afaceri pentru încadrarea la impozitul pe venit de 3%. Dacă face venituri peste prag, firma va trece la impozit pe profit de 16%.
Asta după ce Guvernul a scăzut deja pragul de la 1 milion de euro la 500.000 de euro și a introdus și un prag intermediar de 60.000 euro, prin care o mulțime de microîntreprinderi s-au trezit deja cu impozitul pe venit triplat (de la 1% la 3%).
Cu cine vor vota micii proprietari la alegerile care vin?
În conversația dintre patronii români mici numele partidelor populiste și-au mărit frecvența de apariție. E o vibrație proporțională cu nemulțumirea.
„Iar e foamete printre bugetari?” – a întrebat cineva pe pagina de Facebook a StartupCafe.ro, care reunește o comunitate antreprenorială de peste 60.000 de urmăritori.
Altul cere Comisiei Europene să „impună și numărul maxim de bugetari pe instituție”, în România. Oamenii nu-și pun problema dublei alegeri – nu doar ei aleg, și aleșii fac alegerile lor, să nu uităm.
Comisia Europeană cere reducerea deficitului, care se îndreaptă spre 8% la finalul anului 2024, nivel istoric alarmant, să nu ne răsturnăm cu țară cu tot. Dar cum scad deficitul este alegerea politicienilor români.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice ar urma să crească de la 10% la 16% din 2025, după cum a interpretat avocatul Gabriel Biriş când s-a uitat pe Planul Fiscal Structural pe Termen Mediu al României.
Consultantul Alex Milcev (EY) se gândește că guvernul va introduce impozitul progresiv. Ambele ar pune presiune pe cheltuielile salariale din firme, iar IMM-urile sunt cele mai vulnerabile, marile companii au alte mijloace și posibilități să absoarbă șocul.
eTVA, eFactura și alte E-uri băgate pe gât antreprenorilor
O creștere de TVA de la 19% la 21% din 2026, observată tot de Gabriel Biriş în Planul Fiscal, va însemna creșteri de prețuri pentru consumatori. Și aici firmele mici sunt mai sensibile, pentru că nu au mijloacele marilor branduri internaționale și al rețelelor de supermarketuri de a jongla cu prețul.
Creșterea TVA e butonul de urgență pe care statul apasă când are nevoie urgentă de bani de cheltuială, e cel mai simplu să taxezi consumul, oamenii tot vor consuma. Dar, în plus, antreprenorii duc și greul administrării taxei pe consum.
Așa ne-am trezit cu experimente eșuate, ca Split TVA, din 2017, la care guvernul a renunțat în 2020 numai după ce i-a dat peste mâini Comisia Europeană. Între timp, firmele s-au „procopsit” cu eTVA și eFactura, introduse de ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, susținut de PNL.
Rumoarea e acolo și, ca și micile afaceri ale patronilor români, nu pleacă nicăieri. Frustrarea nu o poți externaliza, să se ocupe o altă firmă de ea. Faptul că, în comunitățile fizice și digitale ale antreprenorilor, numele partidelor populiste apar tot mai des e o realitate. În curând vom afla și cât de întins este fenomenul.