60 de ani de la Ziua Z, debarcarea din Normandia

In Franta au loc ceremonii care marcheaza cea de-a 60-a aniversare a debarcarii Aliatilor in Normandia. Europa occidentala a fost eliberata de tirania nazista in special prin sacrificiul soldatilor americani si britanici, dar si al luptatorilor francezi, canadieni si polonezi.

La ceremonii va participa in premiera, alaturi de Bush, Blair, Chirac si Putin, si liderul guvernului german – cancelarul Gerhard Schroeder.

Presedintele Bush si premierul Blair sustin ca acum lumea libera se confrunta cu un pericol pe masura provocarii fasciste – terorismul de sorginte islamica. Si ii indeamna pe ceilalti lideri europeni sa priveasca la lectiile trecutului. La confruntarea cu nazismul.

5 iunie 1944. Celebrul Dwight Eisenhower, americanul cu vederi republicane, nascut in 1890 in Texas, nu ajunsese inca presedintele Statelor Unite. Era insa la apogeul carierei sale militare. Se afla la tara, in Anglia neocupata de nazisti, unde era instalat cartierul trupelor aliate.

Intr-un birou modest, generalul Eisenhower pregatea o scrisoare de demisie adresata presedintelui Roosevelt, in caz de esec.

In acelasi birou a scris si mesajul de imbarbatare adresat soldatilor ce aveau sa debarce a doua zi pe plajele Frantei ocupate. „Ochii lumii sint atintiti asupra voastra. Sperantele, rugaciunile popoarelor iubitoare de libertate va insotesc. Nu vom accepta decit Victoria totala!”

„Victoria totala” a lui Eisenhower a fost si a ramas expresia spiritului american. A reamintit-o acum doua saptamini chiar un francez, editorialistul „Le Figaro”, Alexandre Adler, care a scris despre „refuzul machiavelismului european, acceptarea razboiului total”, „gustul riscului”.

Spiritul american pus in practica, conceptia lui Roosevelt si Eisenhower „totul sau nimic”, refuzul calculelor meschine au facut posibila eliberarea Europei Occidentale.

„Le vom da nenorocitilor Iadul”

Pe cind Eisenhower scria cele doua scrisori – demisia in caz de esec si indemnul la lupta adresat soldatilor -, locotenentul Thomas Meeham, din Divizia 101 de parasutisti americani, ii scria sotiei: „Draga Anne, in citeva ore voi duce cea mai buna companie de oameni din lume in Franta. Le vom da nenorocitilor Iadul.

Curios, nu sint speriat peste masura, dar inima mi-e cuprinsa de un teribil dor de a te stringe in brate. Te iubesc pentru totdeauna, al tau, Tom”. Citeva ore mai tirziu, avionul care-l ducea pe Tom Meeham „cu cea mai buna companie de oameni din lume” in Franta era doborit de artileria antiaeriana germana.

Hitler dormea

Operatiunea a fost planificata mai bine de un an in cel mai mare secret. Rommel era la Ulm, sarbatorind aniversarea sotiei sale. Hitler dormea la ora 5.00 dimineata, cind s-a declansat atacul. Oamenii sai au refuzat sa il trezeasca. Anuntul deschiderii celui de-al doilea front a fost lansat in eter de catre generalul Eisenhower.

Dupa un somn bun de dimineata, Hitler a aflat in sfirsit ca Aliatii debarcasera. Era prea tirziu.

Churchill: „Singe, truda, lacrimi si sudoare”

Tabloul debarcarii este incomplet fara un personaj. Poate cel mai important – premierul britanic Winston Churchill. Dupa 1938, destinul Europei a depins de el, politicianul conservator, rotofei, mare amator de trabucuri si Johnnie Walker. A rezistat impotriva lui Hitler, impotriva unei opinii publice pacifiste, stiind ca intre libertate si totalitarism nu exista cale de mijloc.

Credea in democratie si in Imperiul Britanic.

In 1938, Churchill, pe atunci lider al opozitiei, l-a avertizat pe Chamberlain care, in numele „pacii”, cedase ambitiilor lui Hitler: „Aveati de ales intre razboi si dezonoare. Ati ales dezonoarea si veti avea razboiul”.

Veteranul BBC Alistair Cooke marturisea in 2003, in timpul crizei irakiene, ca-l „bintuie” memoria anilor ‘30: „Era o miscare care cerea ca Chamberlain sa primeasca Premiul Nobel pentru Pace”, „din 11 milioane de alegatori britanici, zece milioane semnasera in favoarea unui asa-numit „referendum al pacii””, „in Marea Britanie raspunsul general dat oricarei ofensive a lui Hitler era

dezarmarea si securitatea colectiva, adica sa lasi rezolvarea oricarei crize in seama Ligii Natiunilor”.

Pina la urma, Chamberlain a fost dezonorat chiar de Hitler care nu si-a tinut promisiunile facute in 1938, la München. Churchill a ajuns prim-ministru si le-a spus britanicilor: „Nu am altceva de oferit decit singe, truda, lacrimi si sudoare”. Si acel mesaj celebru „nu ne vom preda niciodata”. In august 1941, Churchill si Roosevelt s-au intilnit in secret.

Presedintele american i-a promis lui Churchill ca „Statele Unite vor porni la razboi, dar nu il vor declara”. In 14 august, cei doi au proclamat Carta Atlantica, angajindu-se la „distrugerea finala a tiraniei naziste”.

Dupa victoria celui de-al doilea front, Churchill a pierdut alegerile.

Imperiul Britanic s-a destramat. Texanul Eisenhower, comandantul suprem al trupelor care au invadat Normandia, a ajuns liderul fortelor NATO si, apoi, presedintele Statelor Unite. In 1961, la sfirsitul mandatului, a spus: „America este astazi cea mai puternica, cea mai influenta si cea mai eficienta natiune din lume”.

Fotografie de grup

Are Europa continentala acum, la 60 de ani de la debarcarea din Normandia, probleme cu recunostinta datorata americanilor si britanicilor? Oficial, nu. Ieri, ministrul francez al veteranilor de razboi a subliniat ca Franta este „pe veci recunoscatoare Marii Britanii”. Miine presedintele Chirac urmeaza sa adreseze Statelor Unite „un mesaj de recunostinta.

Apoi, in premiera, la ceremoniile dedicate debarcarii va participa seful unui guvern german, cancelarul Schroeder, invitat de presedintele francez. Alaturi de Bush si Blair. Urmasii invinsilor, brat la brat cu invingatorii. O poza de grup ce poate marca un moment fast pentru refacerea relatiei transatlantice, aflata in criza dupa razboiul din Irak.

Totusi… in 2003, in Franta a fost profanat un cimitir al soldatilor americani si britanici. Au aparut inscriptii, „death to yankees”, cu varianta, agramata, pentru britanici: „rosbeefs go home”. S-a spus ca sint acte izolate, comise de extremisti.

Anarhistii si ecologistii au anuntat manifestatii de protest in Franta contra prezentei lui Bush, dar liderii acestora au spus ca astfel de manifestatii ar fi nepotrivite. Doar la vedere totul pare in regula cu recunostinta. Profanarea cimitirelor americanilor cazuti pentru eliberarea Europei nu ar fi fost posibila fara antiamericanismul care bintuie mass-media si chiar politica pe continent.