Irish Times: Alegeri 2020: O coaliție a voinței? Știm că Sinn Féin e capabil de compromis

Poporul s-a pronunțat, dar a găsi o cale de a obține un guvern stabil care să-i reflecte dorințele va dura probabil mai mult decât campania de trei săptămâni care a dus la acest remarcabil rezultat. În această eră a fragmentării politice, când nu se poate spune despre nici un partid că a câștigat alegerile, e mai ușor să identifici ce nu-și doresc alegătorii mai degrabă decât ce-și doresc.

Cu siguranță, rezultatul este o respingere a Fine Gael, care a suferit a treia cea mai gravă înfrângere a sa după cele din 1944 și 1948. E totodată o respingere a statu-quo-ului în domeniile sănătății și locuințelor, explicând și susținerea mărită pentru partidele din opoziție. Cel mai mare dintre acestea este în noul Dáil [parlament] Fianna Fáil, însă partidul lui Micheál Martin a evoluat slab la alegeri – doar în 2011 a avut un rezultat mai prost – și își datorează superioritatea numerică în principal simplului fapt că Sinn Féin a înscris în cursă prea puțini candidați. Chiar dacă au permis o creștere a susținerii pentru Sinn Féin, trei sferturi din alegători și-au exprimat drept preferință alte partide.

Însă beneficiarii declinului susținerii pentru cele două mari partide tradiționale au fost în mod clar Sinn Féin și, într-o mai mică măsură, verzii și social-democrații. Lucru care face dificil de imaginat o administrație stabilă – și una care să fie văzută ca reflectând starea de spirit a țării – care să nu includă Sinn Féin și unul dintre celelalte două partide. Dacă aparenta îndulcire a poziției lui Martin privitoare la discuțiile cu Mary Lou McDonald [șefa Sinn Féin – n.trad.] se va menține, iar Fine Gael va urma îndemnul lui Simon Coveney de a se regrupa în opoziție, o primă opțiune ar putea fi – odată ce tatonările inițiale vor fi avut loc – o alianță Fianna Fáil-Sinn Féin, poate și cu implicarea verzilor.

Lucru care ar necesita o spectaculoasă piruetă din partea lui Martin, care ar risca să-i îndepărteze pe acei simpatizanți și colegi din Dáil care nu pot suferi Sinn Féin și se tem să nu fie înghițiți de el. După ani și ani în care a demonizat Fianna Fáil, McDonald ar trebui și ea să-și modereze retorica și să estompeze într-o măsură acele linii roșii – cu riscul de a-i pierde pe susținătorii care vor ca partidul ei să spargă duopolul, iar nu să i se alăture. Participarea verzilor ar aduce mai multă greutate numerică și simbolică, deși nu e garantat, dar ar putea introduce noi tensiuni cu privire la politici – nu în ultimul rând în privința taxării carbonului.

După cum știm de la deceniile de negocieri din Nord, Sinn Féin poate face compromisuri în urmărirea intereselor sale strategice. El trebuie să calculeze dacă participarea sa la guvern îi servește acele interese. Totuși, în acest scenariu, doi potențiali parteneri de coaliție ar fi fix așa: pe picior de egalitate sau undeva pe aproape. Cum nici una dintre părți nu ar fi într-o poziție dominantă, orice aranjament – poate primi Sinn Féin, de exemplu, controlul asupra Departamentului de Justiție, care probabil deține dosare despre unii dintre membrii săi importanți? – va fi negociat la sânge și încărcat de semnificație politică și simbolică. În acest context, o coaliție având drept nucleu Fine Gael și Fianna Fáil sau, mai probabil, un eșec al celui de al 33-lea Dáil de a produce o majoritate funcțională, sunt scenarii încă valide. (Irish Times-preluare Rador)