Turneul Orient Baroqu'Express la Bucuresti

Turneul colectivului Cordis et Organo intitulat „Orient Baroqu’Express. De la Veneția la Istanbul, de la Monteverdi la Cantemir” ajunge la București, cu un concert duminică, 14 septembrie, ora 18, la Biserica Luterană (strada Luterană).

Potrivit Institutului Francez din Bucuresti, acest ansamblu muzical, originar din regiunea franceză Champagne-Ardennes este compus din șapte muzicieni de renume, 3 soprane Marina Bartoli, Dagmar Saskova și Ruxandra Ibric, Stephanie Erös – vioară, Christine Plubeau – viola da gamba, Jean-Christophe Leclère – clavecin și coordonare muzicală, Philippe Dechêne – arhilăută, chitară barocă și lăută arabă.

Este pentru prima dată când acest grup de muzicieni ajunge pe teritoriul țării noastre în cadrul unui proiect ambițios, pe urmele miticului Orient Express, pentru a împărtăși splendoarea muzicii baroce. Publicul va avea astfel ocazia să asculte instrumente rare și un repertoriu prea puțin cunoscut. Cu această ocazie, soprana Ruxandra Ibric va regăsi țara sa natală unde și-a început studiile muzicale. Absolventă în interpretare lirică a Universității Naționale de Muzică București în 2003, ea a obținut o bursă de specializare de 3 ani la Centrul de Muzică Barocă din Versailles, înainte de a-și începe cariera internațională.

O călătorie muzicală pe aripile Zefirului, pe urmele miticului Orient Express, de la Veneția la Istanbul trecând prin curțile princiare românești ale secolului XVII.

De la Monteverdi, Luzzaschi (cu faimosul său Concerto delle Donne), Mazzochi și Barbara Strozzi la Dimitrie Cantemir (înalt erudit și compozitor român, autor al Cărții Științei Muzicii) și Ioan Căianu (Codex Caioni), Girolamo Diruta (Il Transylvano) aveti ocazia să descoperiți bijuterii și amintiri ale unei lumi mitice.

Fascinația orientală asupra Occidentului s-a tradus nu doar prin schimburi economice, diplomatice și intelectuale dar și prin artă. Astfel, în secolul XVII, circulația operelor de artă, a bunurilor sau a cunoștințelor a permis asimilarea culturii islamice în cetatea dogilor – Veneția. În acea epocă, Veneția și Constantinopolul găzduiau călători, comercianți și muzicieni veniți din toate colțurile

Europei. Asistam la migrația instrumentelor muzicale, a manuscriselor și a partiturilor spre Serenissima Republica di Venetia, în timp ce sultanii otomani primeau la curțile lor muzicieni europeni și în special italieni.

După căderea Bizanțului și noua față a imperiului Otoman din mediterana orientală, prin intermediul culturii și a evoluției monodiei acompaniate, apetitul comun pentru contacte și schimburi între cele două regiuni s-a intensificat și a atins un apogeu muzical în secolul XVII.

Seniorul de Villamont semnalează de altfel, încă din 1595, comerțul cu instrumente muzicale între Veneția, Padova și Orient. Fără a mai aminti de mărturiile unor diplomați sau călători precum Donato, della Valle, Marsigli, Galland… care merge până la a aduce în Europa de Vest transcrierile lui Ali Ufki. Cum să nu regăsim atunci la Barbara Strozzi, Biagio Marini și în special la Claudio Monteverdi accente orientaliste sau cel puțin o senzualitate care lipsea muzicii polifonice occidentale renascentiste.

INTERPREȚII

Bazați de 20 de ani în regiunea franceză Champagne-Ardenne și în rezidență la biserica Notre Dame de l’Epine (Festival de Muzică Sacră din Champagne) Academia Sainte Cécile, directorul său muzical Philippe Couvert și artiștii colectivului Cordis et Organo beneficiază de o difuzare europeană importantă.

Bucurându-se de colaborarea cu peste o sută de instrumentiști și cântăreți europeni, ei regrupează artiști de renume, tinere talente, specialiști în muzica veche și sunt deschiși către colaborările cu alte discipline artistice (teatru, circ, jazz, muzici tradiționale).

Astfel s-au născut de-a lungul anilor proiecte discografice originale, programe de concerte, în Franța și în Europa, fructul unor întâlniri prețioase și a unor prietenii împărtășite.

Marina Bartoli, soprană

Originară din Mantova (Italia), și-a petrecut copilăria în Imperia (Italia). A intrat în domeniul muzicii învățând să cânte la pian. A studiat interpretarea vocală lirică la conservatorul din Padova și este laureată a Fundației Cini, a G.A.I. și a Rotary International. S-a specializat în interpretare vocală barocă și clasică cu Gerd Türk și Evelyn Tubb la “Schola Cantorum” din Basel și apoi cu Kathrin Graf la “Hochschule für Musik und Theater” din Zürich (Elvetia), și apoi cu Mariella Devia la Verona (Italia) și Barbara Bonney la Salzburg (Austria). Profund interesată de teatru, se formează în mimă și măști cu companii precum Larven, Quelli di Grock, Familie Flöz. Este de asemenea absolventă a Universității din Padova în literatură modernă cu o teză despre istoria muzicii. Începând cu 2003, concertează pe marile scene germane (Filarmonica din Köln, Gothare Konzerte, Internationale Händel Festspiele din Göttingen, Staatskapelle și Filarmonica din Berlin, Festivalul internațional de muzică de cameră din Leipzig, Bach Music Festival Würzburg) precum și în Italia, Elveția, Franța și Spania. Pe scena operei, le interpretează pe Agnesina în “L’INIMICO DELLE DONNE” de B.Galuppi (Internationale Barocktage Stift in Melk, iunie 2006), Ippolita în “ERCOLE SUL TERMODONTE” de Vivaldi (Festival dei due Mondi di Spoleto, iulie 2006), Alinda, Oronte și Arpago în “L’INCORONAZIONE DI DARIO” d’ A.Vivaldi (Opéra din Nisa, septembrie 2006), Fortuna, Allegrezza și Venere în “IL GIUSTINO” de G.Legrenzi (Rokokotheater in Schwetzingen, aprilie 2007), Dirindina în “LA DIRINDINA” de D. Scarlatti (Festival Settembre Musica in Torino, septembrie 2007), Tullia în “OTTONE IN VILLA” de Vivaldi (Teatro Olimpico in Vicenza, iunie 2008), Arianna în “IL GIUSTINO”

de G.Legrenzi (Grand Théâtre de Luxembourg, noiembrie 2008), Lucio dans “IL FINTO TURCO” de N.Piccinni (Teatro Olimpico di Vicenza, iunie 2009) și Ramiro în “ARTEMISIA” de F.Cavalli (KunstFestSpiele Herrenhausen în Honovra, iunie 2010).

Dagmar Saskova

Bursieră a Fundației Nadia și Lili Boulanger, născută în Cehia. A urmat studii muzicale și de interpretare vocală cu Ludmila Kotnauerova în cadrul Facultății de Pedagogie a Universității Boemiei Occidentale, în orașul Pilsen (Cehia). În 2002 obținut Premiul 2 al Concursului Internațional Leos Janacek de Brno (Cehia) precum și Premiul special decernat de Bohuslav Martinù pentru interpretarea ariilor sale. A continuat să lucreze asupra repertoriului solistic și a tehnicii vocale cu Marta Benackova în cadrul Academiei de Muzică Janacek din Brno. În iunie 2008 Dagmar Saskova și-a încheiat cu mare succes studiile în cântec baroc la Centrul de Muzică Barocă din Versailles. Din 2007 își dezvoltă repertoriul liric alături de Alexandra Papadjiakou la Conservatorul din arondismentul 14 Paris. Interesul său pentru muzica barocă și în special pentru cântecele acompaniate la lăută din secolele XVI și XVII o face să urmeze un stagiu estival de muzică veche la Prachatice (clasa de cântec vechi : Rebecca Stewart, clasa de cântec acompaniat la lăută:

David Miller și Evangelina Mascardi). A urmat de asemenea stagii oferite de Barbara Maria Willi, Jana Semeradova, Marek Stryncl, Vaclav Luks, Richard Wistreich, Alain Buet, Jérôme Corréas și Jesper Christensen. La Prague, ea a participat în opera L’Avidita di Mida de Antonio Draghi într-o regie barocă asigurată de Benjamin Lazare, ea interpretând rolul Ireei. În prezent este implicată în

concerte cu ansamblurile Doulce Memoire, Le Concert Lorrain, Il Seminario musicale (Gérard Lesne), Le Concert brisé, Arsys Bourgogne, Musica Florea și Collegium Marianum.

Ruxandra Ibric-Cioranu

A absolvit Universitatea Națională de Muzică București și apoi a făcut un stagiu de 3 ani la Centrul de Muzică Barocă din Versailles. Colaborări muzicale : Austria Barock Akademie (dir. Hermann Max) , Anima dans Rappresentatione di Anima e di Corpo de Cavalieri Don Giovanni cu New European Philarmonic Orchestra Collegium 1704, dir Vaclav Lux Il Gardellino, dir Ketil HaugsandLondon Schubert Players String Quintet (creații contemporane)

Stéphanie Erös

După ce a lucrat cu diverși profesori, Stéphanie Erös a descoperit vioara barocă în 1995. Intră în clasa lui Odile Edouard și apoi în cea a lui Florence Malgoire la Centrul de muzică veche din Geneva și obține Diploma profesională în muzică veche. Se perfecționează apoi cu Chiara Banchini în cadrul Schola Cantorum din Basel și beneficiază de îndrumarea lui Enrico Gatti și Simon

Standage.

În prezent, activitatea lui Stéphanie Erös este împărțită între predare în cadrul Conservatorului popular din Geneva și participarea sa în diverse ansambluri precum Cantatio (John Duxbury), l’Ensemble Vocal et Instrumental de Lausanne (Michel Corboz), Die Freitagsakademie, A Corte Musical și Les Inventions (Patrick Ayrton). Participând la diverse festivaluri în Franța și în Italia, ea a

efectuat de asemenea mai multe înregistrări sub bagheta lui Roberto Gini, Gabriel Garrido, Alan Curtis și Rogério Gonçalves.

Christine PLUBEAU

A studiat viola da gamba la Conservatorul Regal din Haga (Olanda) în clasa lui W. Kuijken și a obținut diploma de solistă. După întoarcerea în Franța, ea integrează mai multe ansambluri, Les Follies Françoises (dir. P. Cohen-Akhenine), Le Poéme Harmonique (dir. V. Dumestre), La Grande Ecurie (dir. J.C. Malgoire), L’Arpeggiata (dir. C. Pluhar), Cantus Köln (dir. K. Junghänel) cu care

lucrează în mod regulat. De asemenea, urmează o carieră de solist și se consacră repertoriului de muzică de cameră în colaborare cu muzicieni și interpreți vocali talentați (O. Baumont, P. Jaroussky, J.P. Fouchécourt, F. Fernandez). Este invitată în festivaluri prestigioase în Franța (Ambronnay, La Chaise-Dieu, Festival de Beaune) și în străinătate.

Este de asemenea interesată de muzica contemporană și participă la creații mondiale („les leçons de ténèbres” de P. Fenelon). Datorită întâlnirii sale cu P. Hersant, ea înregistrează „Les Elements” (dir. J. Suhubiette) : un CD care îi este consacrat și în care crează o piesă pentru vioară solo intitulată „Drumul Ierusalimului „. Activitatea sa discografică este importantă și salutată unanim de critici. Este laureată a fundației Y. Menuhin.

Philippe Dechêne, arhilăută, chitară barocă și lăută arabă

Profesor la conservatorul regal din Liege (Belgia),

Jean Christophe Leclère, clavecin

Laureat al concursului Internațional de Orgă din Bruges, doctor în medicină, Jean-Christophe Leclère este organist titular în biserica Notre-Dame de l’Epine. El organizează în această clădire în stil gotic flamboaiant, Festivalul de Muzică Veche (orgă, muzică veche, teatru,circ, film) și coordonează Triunghiul de orgi din Champagne. Inițiator al unui proiect de orgă nomadă – inspirat de micile instrumente saxone de la mijlocul secolului XVIII – a înmânat creatorului de orgi belgian Rudi Jacques sarcina realizării acestui instrument rar și transportabil care reușește să se integreze în cele mai neașteptate decoruri.

Expert în orgile vechi, este solicitat în mod frecvent în întreaga Europă în privința instrumentelor istorice din secolele XV-XVII.

Coordonator artistic al colectivului european Cordis & Organo, el semnează numeroase concerte europene și o bogată discografie de la San Petronio în Bolonia la Bruxelles, din Flandra la Berlin, din Riga la Milano, de la Geneva la Roskilde … singur sau însoțit de muzicieni și interpreți de renume (Catherine Greuillet, Christine Maria Rembeck, James Bowman, Alain Buet, Christophe Laporte, Georg Poplutz, Marina Bartoli …), în format cameral sau cu formații instrumentale și vocale.