Sari direct la conținut

Religia la gradinita – de ce se inghesuie parintii la gradinitele catolice

Dollo.ro

Ne-am gasit in acelasi timp la poarta Gradinitei catolice de la Cutitul de Argint. Eu venisem ca reporter, ea ca mama dornica sa-si inscrie fetita acolo. Ne-a primit sora Veronica pe amandoua cu aceeasi bunavointa, in cabinetul directorial de la parterul casei caramizii, cu curte larga si geamuri inalte. Doamna M are o fetita de 5 ani. Acum e la o alta gradinita particulara, dar ar vrea tare mult sa transfere copila la Gradinita catolica. Familia e ortodoxa, dar „stiti doamna ce educatie buna dau catolicii, au rigoarea aia si seriozitatea care le noi nu exista. Se vede din vestimentatia educatoarelor, ce sa mai zic de limbaj si comportament”, imi zice doamna M.

Pe urma, in fata surorii Veronica doamna M. s-a deschis ca la confesional: „Nu vreau sa va mint. As vrea sa o inscriu aici si pentru ca dupa aceea are mai multe sanse sa fie acceptata la Scoala catolica. Si acolo chiar se face carte”. Sora Veronica i-a spus conditiile, preturile, si in final au facut schimb de numere de telefon. Gradinita are o lista de asteptare. De indata ce vor face calculele pentru grupele din vara o s-o anunte si pe doamna M. daca i-a fost sau nu admisa fiica la Gradinita catolica.

Nu e singura gradinita catolica din Bucuresti asaltata de familiile ortodoxe in cautarea educatiei „serioase”. Sunt pana in zece in tot orasul, si primesc copii de toate confesiunile. De altfel nu se diferentiaza de restul prin programa, ci prin tinuta educatoarelor-calugarite. Aici nu avem Miss-e cochete, ci Surori drapate in alb-bleu, cu capul acoperit si un zambet senin. Au o singura ora de religie pe saptamana, la care copiii invata despre toate religiile, ma asigura sora Veronica. De Paste au fost cu cei ortodocsi la biserica ortodoxa sa-i impartaseasca.

Surorile care tin gradinitele catolice din Bucuresti apartin de diverse ordine de maicute, in general din alte tari. Cele de la Cutitul de Argint sunt din Germania, cele din Drumul Taberei din Italia. Investitiile in cladiri si material didactic sunt facute de ordinul respectiv, nu neaparat de vreo biserica catolica, desi unele dintre ele sunt „alipite” geografic de parohiile catolice din Bucuresti.

Bucurestiul are peste 300 de gradinite. Jumatate sunt de stat, supraaglomerate, cu personal prost platit, de multe ori depasit de norma de munca nefiresc de solicitanta. Cealalta jumatate este un business ce exploateaza ori preocuparea ori snobismul parintilor. Cele mai solicitate sunt, insa, cele care ofera cel putin o aparenta de educatie „alternativa”, care promit sa scoata un roman altfel dintr-un pui de roman oarecare. De cand ma perind pe la diverse gradinite particulare am vazut suficiente ca sa pot spune, de la poarta, care e o afacere serioasa si care e doar un „tun” de un an.

Ultima care m-a socat, o fosta carciuma din Vitan devenita gradinita din cauza numeroaselor scandaluri generate in cartier, de clientela afumata. Nu vreti sa stiti cum arata gradinita”. Ma gandeam cu ce sentimente si-or lasa parintii, in fiecare dimineata, copiii acolo? Or fi printre ei si fosti clienti ai barului cu discoteca de la subsol, transformat partial in loc de joaca si sala de festivitati?

Nu exista nicio gradinita ortodoxa in Bucuresti, pe modelul celor organizate de calugaritele catolice. Cel putin eu nu am aflat de niciuna. Exista unele private care au denumiri de sfinti sau ingeri, dar nu apartin unor manastiri sau biserici, ci denota doar o aparenta religiozitate a patronilor, care cred ca prin sintagma „sfanta gradinita” atrag mai multi parinti. E surprinzator cum Biserica Ortodoxa Romana nu a detectat inca acest segment de business. Gradinitele catolice percep taxe egale sau chiar sensibil mai mari decat cele de la o gradinita privata obisnuita. Si totusi parintii se inghesuie. Asa cum s-au inghesuit unii sa se declare de origine germana, ca sa-si inscrie copiii la Colegiul Goethe.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Dollo.ro.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro