La drum cu un copil căruia i se face rău? Ghid pentru părinții care au copii cu rău de mișcare

Încă nu se știe cu exactitate de ce răul de mașină îi afectează pe unii copii mai mult decât pe alții, mecanismul neurobiologic exact fiind neclar. Copiii cu vârste cuprinse între 2 și 12 ani sunt deosebit de sensibili pentru că la ei centrul de echilibru încă nu este suficient dezvoltat.

Răul de mișcare apare atunci când creierul primește semnale contradictorii de la părțile corpului care sesizează mișcarea: urechea internă, ochii și nervii de la extremități. Urechea internă a unui copil mic care stă pe bancheta din spate a mașinii fără a putea vedea afara, sau a unuia mai mare, care citește, de exemplu, va simți mișcarea dar ochii și corpul nu o vor simți. Iar urmarea este acea stare de rău, denumită chiar „rău de mișcare”. De subliniat că răul de mișcare poate să apară în timpul călătoriilor cu orice mijloc de transport, respectiv tren, avion, vapor sau barcă ori chiar și atunci când copilul se dă în leagăn ori carusel. Când călătoriți cu avionul, dacă știti că micuțul are rău de mișcare, alegeți locurile din dreptul aripilor, iar dacă mergeți cu vaporul, cele din centru, deoarece senzația de mișcare nu se resimte chiar atât de intens.

Semne că un copil are rău de mișcare

La debut, răul de mișcare se manifestă cu stare de greață și pierderea poftei de mâncare – care ulterior evoluează, instalându-se vărsăturile -, transpirațiile reci, scurtarea respirației, oboseala și somnolența. În cazul copiilor mici, care nu pot descrie starea de greață, răul de mișcare poate fi recunoscut după aspectul palid al feței, starea de agitație, plâns și căscat frecvent, simptome urmate de pierderea interesului pentru mâncare și episoade de vomă. Stresul și entuziasmul pot declanșa, de asemenea, răul de mișcare. Sau îl pot agrava.

Cel mai bine ar fi să călătoriți în programul de somn al copilului

Răul de mișcare nu ar trebui să împiedice copiii să călătorească. Și asta pentru că există mai multe opțiuni de preîntâmpinare și gestionare a acestei stări neplăcute. Cea mai eficientă măsură este aceea de a opri activitatea care provoacă răul de mișcare, dacă acest lucru este posibil. De exemplu, atunci când se dă în leagăn sau călătorește cu mașina. În această din urmă situație sunt necesare opriri dese și scurte, în care copilul să fie scos afară, la aer, plimbat sau lăsat să se plimbe puțin. Sau să stea întins pe spate câteva minute. O compresă rece aplicată pe frunte este de ajutor. Ideal ar fi, totuși, ca deplasările să poată avea loc în timpul programului de somn al copilului, așa încât, dormind, să nu apară această problemă. Ventilația din vehicul este, de asemenea, importantă în prevenirea stărilor de rău de mișcare.

Salvarea situației prin distragerea atenției

O altă soluție foarte bună împotriva răului de mișcare este distragerea atenției copilului. Dar nu prin activități care să implice concentrarea, cum ar fi desenul, modelajul ori privitul în ecranul telefonului sau tabletei, pentru că acestea pot înrăutăți situația. Se recomandă să îi citiți copilului, să cântați, să vorbiți sau să îi puneți muzică ori un audiobook.

Ceai, bomboane, plasturi, supozitoare

Nu-i oferiți copilului o masă copioasă chiar înainte de a pleca în călătorie. În situația în care aceasta este una de lungă durată, îi puteți da, eventual, înainte de a porni la drum, o gustare ușoară, cum ar fi câțiva biscuiți sau covrigei.

Remediile naturale contra răului de mișcare includ ghimbirul, menta și lavanda. Astfel, copilului i se poate oferi limonadă, ceai rece sau bomboane care să le conțină.

O revizuire sistematică a studiilor dublu-orb, controlate cu placebo, randomizate a evidențiat potențiala eficacitate a ghimbirului în prevenirea și tratamentul greaței și vărsăturilor de diferite origini, chiar dacă sunt necesare studii suplimentare controlate.

În privința produselor farmaceutice, pentru combaterea răului de mișcare cel mai frecvent sunt administrate antihistaminice (ciclizină, dimenhidrinat, meclizină, prometazină), disponibile atât sub formă de comprimate cât și sub formă de supozitoare. De asemenea, în același scop se mai recomandă antidopaminergicele, cea mai cunoscută fiind metoclopramida. Mult mai confortabil și mai ușor de administrat copiilor sunt plasturii cu socopolamină, care acționează rapid și nu creează stari de somnolență. Aceștia se aplică în jurul buricului sau în spatele urechii, cu zece minute înainte de a pleca în călătorie.

Când să vă adresați pediatrului

Dacă niciunul dintre aceste sfaturi nu funcționează și copilul continuă să aibă rău de mișcare, ar fi bine să vă adresați pediatrului, pentru a căuta alte soluții. În situația în care simptomele răului de mișcare sunt prezente și în absența mișcării, în special durere de cap, dificultăți de auz, vedere, vorbit și mers, ele vor fi aduse la cunoștința medicului, pentru că ar putea să sugereze alte probleme de sănătate.

Sursă foto: Dreamstime