Generatia „decrețeilor” se apropie de 60 de ani. Cum arată astăzi ceasurile cu calculator, unele dintre gadgeturile care nu au murit

Pe la finalul plin de privațiuni al anilor ’80 erai cel mai tare din gașca de prieteni dacă reușeai să faci rost de un ceas de mână cu taste, calculator și melodii. Casio și Seiko erau pe atunci mărci faimoase cum sunt astăzi Apple și Samsung. Ce s-a întâmplat cu aceste ceasuri?

• HotNews.ro lansează un ciclu despre generația „decrețeilor”, cea mai numeroasă din istoria României, cea care se apropie astăzi de 60 de ani.

Ceasurile electronice „vedetă” în anii ’80 nu au murit. Există o mulțime de modele care au și calculator și este prezentă și marca ce a făcut istorie acum peste patru decenii: Casio. Aceste obiecte au fost mitologice pentru generația ”decrețeilor”. 

În 1982, japonezii de la Seiko lansau în SUA un ceas demn de filmele SF, fiindcă pe micuțul ecran te puteai uita la emisiuni TV! Asta chiar nu s-a văzut în România, unde erau rare ceasurile de mână. Tastele erau așa de mici încât uneori trebuia să le apeși cu scobitoarea sau cu pixul. În destule cazuri se blocau și nu prea mai aveai ce să faci cu micul gadget futurist. Dar chiar și așa, pentru acea vreme erau minunate, fiindcă într-un volum mic cuprindeau foarte multă tehnologie.

Ceasurile care arătau zecimea de secundă

Dacă le privim cu ochii de acum, ceasurile electronice cu calculator din anii ’80 ne par stângaci construite și în mare parte inutile. Însă pe atunci erau la modă, iar cei care aveau ceas cu calculator și cu un mic difuzor ce reda câteva melodii puteau fi foarte mândri.

Și funcția de cronometru era foarte prețuită, într-o lume în care mulți tineri făceau ture de alergare în curtea școlii. Să ai un ceas care îți arăta timpii de alergare la zecime de secundă, sau la sutime, te făcea să te simți precum marii atleți care erau cronometrați în cele mai mari arene ale lumii.

În România dinainte de Revoluție nu găseai astfel de ceasuri în magazine, ci puteai să faci rost de ele doar dacă aveai rude, prieteni sau cunoscuți care ieșeau des în străinătate (marinari, lucrători în domeniul energiei, în industrie sau în comerțul exterior). Și dacă găseai de cumpărat un astfel de ceas, el era foarte scump și, evident, nu exista vreo garanție că nu se va strica la scurt timp după ce l-ai pus la mână. Dar cum s-a ajuns la ele?

Lungul drum de la ceasul din turn, până la cel electronic de pus la mână

Timp de secole, singurele ceasuri existente erau cele din turnul catedralelor sau primăriilor, iar în secolul XVIII au apărut și ceasurile de buzunar care erau folosite mai ales de către marinari și de către negustori și erau extrem de scumpe.

Apoi, după 1920 au început să se vândă foarte bine ceasurile mecanice de mână și modelele au devenit uluitor de diverse după anul 1950.

În anii ’70 a pornit avansul ceasurilor digitale de mână care aveau un mic ecran LCD și unele dispuneau și de lumină de fundal. Aveau butoane pe laterale, care la primele modele erau greu de apăsat și făceai bășici la mâini încercând diversele funcții.

La început costau cât o mașină

Primul ceas cu ecran digital a fost lansat în 1972, se numea Hamilton Pulsar P1, avea un ecran mic și costa 2.100 de dolari (echivalentul a 12.000 de dolari în ziua de azi, o mașină!).

Pulsar avea să lanseze în 1979 un model denumit Y739 care cumula o mulțime de funcții matematice, costa 100 de dolari, însă avea un mare minus: era aproape imposibil de folosit, fiindcă dispunea de 28 de butonașe pe care le puteai apăsa cât de cât doar cu o scobitoare. A fost un experiment dus prea departe.

Revoluția ceasurilor digitale de mână cu calculator și melodii a fost posibilă datorită miniaturizării componentelor electronice.  Tranzistoarele, microcipurile și alte componente au devenit suficient de mici pentru a fi integrate într-un ceas de mână. Și bateriile au devenit extrem de mici, astfel încât să încapă și în ceasuri electronice minuscule, cum ar fi cele de dimensiunea unui inel ceva mai gros.

Dezvoltarea microprocesoarelor a adus o putere de calcul semnificativă într-un spațiu foarte mic. Aceste cipuri au făcut posibilă adăugarea de funcții matematice complexe ceasurilor, dincolo de banala oră și dată. Un articol amplu despre istoria ceasurilor digitale puteți citi aici.

Tot mai ieftine, mai la modă și mai „deștepte”

Cum se întâmplă și cu gadget-urile din prezent, pe măsură ce tehnologia a avansat, costurile de producție ale componentelor electronice au scăzut. Acest lucru a făcut ca ceasurile digitale să devină mai accesibile pentru consumatori. Dacă primele modele costau și peste 1.000 de dolari, în 1980 puteau fi cumpărate în Europa de Vest, Japonia și SUA și ceasuri electronice cu calculator la sub 10 dolari (cele mai simple).

Mai mult, în SUA, unde marketingul a fost integrat în aproape orice latură a vieții de zi cu zi, modelele cele mai simple de ceasuri electronice era introduse pe post de cadou și în unele pungi de cereale.

Aceste ceasuri au avut mare „priză” la public și fiindcă în anii ’70 și ’80, a existat o cerere tot mai mare pentru dispozitive electronice portabile, cum ar fi calculatoarele de buzunar și casetofoanele. Ceasurile digitale au profitat de această tendință, mai ales că erau cele mai portabile dintre toate portabilele, fiind atât de mici și de ușoare.

După ce s-au ieftinit, ceasurile cu calculator s-au vândut în volume mari, iar funcția de calculator era folosită mai ales de elevi, studenți, bancheri sau contabili. Nu trebuie uitat că atunci erau în vogă și calculatoarele de buzunar la care tastele erau ușor de folosit, ecranele erau mari și ușor de citit și se adăugaseră tot felul de funcții matematice (logaritmi, radicali, puteri, etc).

Tot precum se întâmplă cu diverse gadget-uri din prezent, și acum 45 de ani producătorii știau bine că vor vinde mult dacă micile ceasuri high-tech vor fi atrăgătoare la exterior și vor fi considerate accesoriu la modă, accesoriu „cool” cu care să te afișezi la diverse evenimente. Chiar așa a fost.

Primele ceasuri cu calculator

Primul model de ceas cu calculator a apărut în 1975 și a fost lansat de o marcă numită Pulsar. Modelul Time Computer Calculator 901 avea peste 20 de butoane și costa enorm: 4.000 de dolari. La primele ceasuri cu calculator, butonașele, fiind așa de mici, nu prea puteau fi apăsate ușor cu degetul, ci se folosea un stylus, iar alții se ajutau de pixuri sau creioane.

Ceasurile electronice NU ar fi devenit „cool” dacă nu ar fi intrat în forță pe piață două mărci japoneze cu multă imaginație: Casio și Seiko, mărci care au scos mai ales după 1978 modele tot mai accesibile la preț și cu multe funcții pe placul clienților. Despre cele mai populare ceasuri digitale puteți citi pe PCMag.

În 1977 se vindeau în lume 42 de milioane de ceasuri digitale, iar o companie faimoasă atunci pentru calculatoarele de buzunar, Texas Instruments, lansa în SUA un ceas de mână digital la numai 10 dolari. Compania avea să închidă în 1981 divizia de ceasuri, renunțând la 2.800 de angajați.

Tot cum se întâmplă și în prezent, concurența mare din piață a dus la apariția multor produse și la scăderea accentuată a prețului mediu. Datorită producătorilor niponi, tot mai multe modele de ceasuri electronice interesante au ajuns să se vândă la sub 50 de dolari, în timp ce modele similare de la alte mărci costau de ordinul sutelor de dolari înainte de intrarea pe piață a japonezilor.

Valul japonez stârnit de Casio și Seiko

Casio a lansat în 1974 primul său ceas digital care avea ecran LCD și funcție de calendar complet automat, iar în 1980 era lansat un ceas cu calculator care avea să se vândă foarte bine: modelul C-80.

Ceasurile Casio erau produse în Japonia, iar după 1980 compania a lansat și ceasuri care aveau un mic difuzor, așa că emiteau și sunete: la început alarmă și la modele ulterioare și anumite melodii. Primele aveau maxim 6-7 melodii, apoi au fost lansate unele cu 11-12 melodii. Nu le puteai șterge, nu puteai adăuga vreuna, dar erau super-amuzante prin noutatea lor „sonoră”.

Casio lansa, începând cu anul 1983, seria de ceasuri Databank la care, de la an la an, a tot adăugat funcții: spre exemplu puteai stoca numere de telefon, pentru a nu mai lua la tine agenda telefonică din hârtie și puteai nota în calendarul ceasului diverse programări. Acum pare banal, atunci era…fenomenal. Despre ceasurile Casio din anii ’80 puteți citi aici.

Au fost multe premiere și s-au vândut ceasuri cu trăsături spectaculoase: Casio lansa în 1982 un ceas electronic cu termometru, apoi unul care rezista până la 200 m adâncime și un ceas cu dicționar englez-japonez. În 1983 era lansat un model cu ecran tactil pe care puteai desena cu degetul operațiile matematice, iar rezultatul era afișat în partea de sus a ecranului. În 1984, Casio anunța că a livrat 100 de milioane de ceasuri în zece ani.

Ceasurile nu mai erau doar pentru oră, ci pentru o mulțime de lucruri. La fel avea să se întâmple cu telefonul mobil, după 1995: la început era bun doar pentru vorbit, dar apoi s-au adăugat zeci de funcții mult mai interesante.

Ceasuri de mână cu funcții SF pentru acea vreme

A ajutat mult la capitolul imagine prezența acestor ceasuri în filme și a rămas faimoas scurtul „rol” al ceasurilor Casio în filmul „Înapoi în viitor” (Back to the future) din 1985, un film de mare succes. Ceasul cu calculator era pus alături de gadget-uri SF și devenea și mai „cool” în ochii publicului larg.

Tot pe ideea de gadget futuristic au insistat japonezii de la Seiko care, în 1982, lansau primul ceas de mână la care te putea uita… la un program TV. Seiko TV Watch i-a uimit pe oameni, iar sloganul era: „The future never looked so good” (viitorul nu a arătat niciodată așa de bine).

Cei de la Seiko voiau să arate cât de departe pot ajunge cu tehnologia în viitor ceasurile de mână. Acel ceas avea un ecran LCD mic pe care nu se vedea deloc grozav imaginea TV, iar partea de „tuning” TV se găsea într-o cutie pe care trebuia să o ții lângă ceas. A fost un gadget uimitor, chiar dacă era de nișă. Pe YouTube puteți vedea un review pentru acest ceas.

Gadget-uri mult mai interesante au luat locul ceasurilor

Ceasurile electronice cu calculator și melodii aveau o limitare tehnologică serioasă, fiindcă mai multe lucruri trebuiau ținute în echilibru. Dacă ceasul, deși avea o mulțime de funcții, era prea mare – ar fi devenit greu de purtat pe mână. Dacă era prea mic și ușor s-ar fi făcut compromisuri la capitolele ecran și durata bateriei. Nu le puteai avea pe toate.

În cei mai buni ani, după 1985, se estimează că în lume se vindeau peste 300 de milioane de ceasuri digitale, dar numărul a tot scăzut după 1995, pentru că au intrat în piața „tech” telefoanele mobile și erau la modă și PDA-urile (acele agende electronice de buzunar care aveau să devină tot mai complexe).

În plus, oamenii nu prea mai aveau de ce să butoneze zilnic un calculator și nici nu aveau de ce să-și cumpere un astfel de ceas electronic doar pentru a vedea cât este ora. Au apărut după 2005 multe alte gadget-uri care erau mult mai interesante și elegante, aveau ecran mai mare, sunet mai bun și făceau tot mai multe lucruri. După anul 1998 au apărut și telefoane mobile cu ecran color, iar în 2002 era lansat primul telefon cu tonuri polifonice de apel (Nokia 3510).

Au reapărut ”reîncarnate” în smartwatch

Ceasul „electronic” a revenit însă la modă sub o formă mult modernizată după anul 2010 când au tot apărut modele de smartwatch de la cei mai mari producători și s-au făcut o mulțime de experimente, cum s-a întâmplat și în evoluția ceasurilor electronice din anii ’70 și ’80. Evident că aceste smartwatch-uri de după 2010 – cu ecran color, aplicații, jocuri și senzori – erau mult mai interesante decât ceasurile electronice din anii ’80, pentru că și ele au profitat – în mai mare măsură  – de miniaturizarea componentelor și de avansul procesoarelor.

Au fost lansate după 2014 și câteva ceasuri cu cameră foto, multe cu care puteai face web browsing, dar și unele la care, pe un ecran minuscul, puteai urmări mici clipuri video. În lume se vând anual aproape 200 de milioane de ceasuri smart pe an.

Și în 2024 poți cumpăra ceasuri electronice cu calculator

Ceasurile elctronice cu calculator au rămas și astăzi. Sunt sute de tipuri diferite, de la unele la sub 100 de lei, până la unele de peste 2.000 de lei.

Cele mai multe modele costă în intervalul 200 – 400 de lei, în funcție de ce capabilități au. Casio este marca cel mai des întâlnită și cele cu calculator au în general 16 taste. Sunt clar pentru cei nostalgici, adesea cuvântul „Vintage” fiind în titlul produsului. Unul dintre cele mai populare ceasuri cu calculator și taste costă pe eMAG aproape 300 de lei.

Nu sunt performante precum un smartwatch și de multe ori sunt cumpărate de părinți pentru copiii mici, pe post de jucării. Pentru adulți ele sunt rar atrăgătoare, într-o lume în care poți afla ora de pe smartphone și poți să scoți de pe smartwatch date despre cât mergi, cât alergi sau cât dormi.

Ceasurile electronice sunt o nișă, dar contează și…nostalgia: în unele cazuri, aceste ceasuri „pe stil vechi” pot fi considerate obiecte de colecție și pot fi apreciate pentru design-ul lor retro și pentru amintirile pe care le readuc în prezent.

Pentru cei care vor modele din anii ’80 există și varianta de la cumpăra de pe site-uri precum OLX unde sunt câteva anunțuri pentru ceasuri Casio cu calculator. În funcție de starea tehnică, cele mai ieftine costă 250 de lei și cele mai scumpe, chiar și peste 800 de lei.