De ce Ucraina are nevoie de permisiunea SUA pentru a utiliza rachetele cu rază lungă pe teritoriul rus

Cât de departe va merge Occidentul în sprijinirea Ucrainei sau cât de mult îi va permite Occidentul Rusiei să escaladeze conflictul înainte de a acționa decisiv, se întreabă într-un articol de sinteză Laurențiu Pleșca, cercetător științific la Centrul Român de Studii Ruse.

În momentul de față, unul dintre cele mai dezbătute aspecte ale războiului din Ucraina este restricția impusă de Statele Unite și Marea Britanie privind utilizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune, cum ar fi sistemele ATACMS (din SUA) și Storm Shadow (din Marea Britanie). Aceste arme avansate îi oferă Ucrainei posibilitatea de a lovi adânc în teritoriile ocupate și chiar pe teritoriul Rusiei, capacitate care ar putea schimba semnificativ dinamica războiului. Totuși, ambele state occidentale au impus limite stricte privind folosirea lor, temându-se de o escaladare necontrolată care ar putea duce la o confruntare directă între NATO și Rusia.

Rachetele cu rază lungă de acțiune: o necesitate pentru Ucraina?

Într-un război în care logistica și infrastructura militară joacă un rol vital, rachetele cu rază lungă de acțiune i-ar permite Ucrainei să lovească centrele de comandă, depozitele de armament și liniile de aprovizionare ale Rusiei, care sunt situate mult dincolo de frontul activ. Sistemele ATACMS, capabile să lovească ținte la distanțe de până la 300 km, și rachetele britanice Storm Shadow, cu o rază de până la 560 km (300km varianta de export), i-ar oferi Kievului un avantaj strategic major. Cu ajutorul acestor sisteme, Ucraina ar putea contracara mai eficient ofensiva rusă și ar diminua capacitatea inamicului de a desfășura atacuri asupra infrastructurii critice ucrainene.

Cu toate acestea, deși Ucraina a primit armele, există o condiție clară: acestea nu pot fi folosite pentru a lovi ținte de pe teritoriul rus. Aceste limitări reflectă temerile Occidentului că lovirea unor obiective pe teritoriul Rusiei ar putea declanșa o reacție disproporționată din partea Kremlinului, escaladând conflictul la nivel global.

Escaladarea din Marea Neagră și testarea granițelor NATO

În paralel cu dezbaterile despre rachetele cu rază lungă de acțiune, Rusia continuă să testeze granițele NATO și să provoace escaladări, în special în zona Mării Negre. Atacul recent asupra unei nave care transporta cereale, în proximitatea graniței României, nu doar că a perturbat comerțul maritim și siguranța alimentară, dar a trimis un mesaj clar către aliații NATO. Rusia demonstrează că este dispusă să escaladeze și să testeze reacțiile Occidentului, în special în zone strategice precum Marea Neagră, unde controlul maritim joacă un rol crucial în economia Ucrainei. Această escaladare poate fi corelată cu decizia României de a dona un sistem de apărare Patriot, care a întărit securitatea regională.

De asemenea, incursiunile repetate ale dronelor rusești în spațiul aerian al României, Letoniei și Poloniei au rolul de a sonda vigilența NATO și de a sublinia vulnerabilitatea flancului estic al Alianței. Aceste acțiuni provoacă o presiune suplimentară asupra țărilor din regiune, obligându-le să își întărească apărarea aeriană și să fie pregătite pentru eventualitatea unor reacții mai ferme, inclusiv doborârea dronelor rusești.

În același timp, aceste provocări ridică o întrebare majoră: cât de serioase mai sunt avertismentele lui Vladimir Putin privind o implicare directă a NATO, dacă Ucraina ar folosi rachete cu rază lungă de acțiune împotriva țintelor rusești? Deși Kremlinul continuă să sublinieze aceste „linii roșii”, Rusia nu a ezitat să escaladeze atacurile asupra Ucrainei, chiar și în absența unei asemenea mișcări din partea Kievului.

Ofensiva rusă în Harkov: Ucraina limitată în apărare

Ofensiva rusă din regiunea Harkov, în ultimele săptămâni, a evidențiat vulnerabilitățile Ucrainei în fața unui război de amploare. Forțele ucrainene, deși bine pregătite și extrem de determinate, se confruntă cu o lipsă cronică de resurse strategice. În lipsa unor rachete cu rază lungă de acțiune, care să poată lovi în adâncimea liniilor rusești, armata ucraineană este constrânsă să se apere mai degrabă la nivel tactic, ceea ce face dificilă împiedicarea avansului rusesc.

Deși Ucraina a primit sisteme avansate de apărare aeriană Patriot (nu suficiente) și rachete de croazieră ATACMS și Storm Shadow, capacitatea acesteia de a opri complet avansul rusesc este limitată. Cu rachete cu rază lungă de acțiune, Kievul ar putea distruge centrele logistice și punctele de lansare a rachetelor rusești, forțând astfel Moscova să își reconfigureze strategia și să reducă presiunea asupra liniilor ucrainene.

O altă escaladare majoră a venit din colaborarea militară dintre Rusia și Iran. Moscova primește acum rachete balistice din Iran, care extind capacitatea sa de a lovi adânc în teritoriul ucrainean. Aceste rachete balistice îi oferă Rusiei o nouă dimensiune în ofensiva sa, amenințând infrastructura critică a Ucrainei și adăugând presiune asupra forțelor de apărare aeriană ale Kievului.

Colaborarea dintre Rusia și Iran nu este doar o chestiune de transfer tehnologic și militar, ci reprezintă și o alianță politică care complică și mai mult relațiile internaționale. Pe măsură ce Teheranul devine un furnizor tot mai important de armament pentru Rusia, țările occidentale se văd forțate să ia în calcul noi sancțiuni și măsuri de descurajare, ceea ce adâncește tensiunile globale.

Războiul nuclear și retorica Kremlinului

O constantă în escaladarea acestui conflict este retorica Kremlinului privind folosirea armelor nucleare. În fiecare zi, Vladimir Putin și alți oficiali ruși continuă să amenințe că vor recurge la arme nucleare în cazul în care teritoriul rus este atacat. Această retorică alimentată de Moscova este menită să descurajeze Occidentul de la furnizarea de armament avansat Ucrainei, dar și să mențină tensiunea și incertitudinea în jurul războiului.

Temerile privind o confruntare nucleară fac ca Statele Unite și aliații săi să fie extrem de precauți în ceea ce privește furnizarea și utilizarea anumitor tipuri de armament, inclusiv rachetele cu rază lungă de acțiune. În același timp, este evident că Rusia nu va ezita să își continue ofensiva militară, indiferent de limitele impuse de Occident în ceea ce privește utilizarea armelor de către Ucraina.

Concluzii

Războiul continuă să se intensifice, iar decizia de a nu-i permite Ucrainei utilizarea rachetelor cu rază lungă pe teritoriul rus rămâne un subiect esențial în ecuația acestui conflict. În timp ce Statele Unite și Marea Britanie încearcă să mențină un echilibru delicat între sprijinirea Ucrainei și evitarea escaladării, realitatea de pe teren arată că Moscova nu își reduce atacurile și continuă să pună presiune asupra Kievului. – Citeste intregul articol pe Contributors.ro