INTERVIU Mariana Garștea, CEO Sixense România / Obligația autorităților publice: programele de monitorizare structurală și geotehnică pentru lucrările de infrastructură subterană din orașe

Se construiește mult în România. Iar ultima perioadă este marcată de numeroase proiecte urbane noi, ce subtraversează infrastructura existentă. Este vorba despre multe pasaje rutiere și feroviare, tuneluri chiar, construcții sensibile, cu multe riscuri și extrem de complexe. Cum se asigură autoritățile publice, care dezvoltă aceste proiecte, că îndeplinesc toate criteriile de siguranță, calitate, performanță, reziliență și calitate atât în execuție, cât și în exploatare? 

Mariana Garștea este Directorul General al Sixense România, o companie expertă în domeniul monitorizării geotehnice și structurale a lucrărilor de construcții subterane – tuneluri și pasaje subterane în mediul urban și nu numai, pentru a se asigura că lucrările de execuție a acestor proiecte nu afectează mediul construit existent și, de asemenea, că aceste dezvoltări rămân sănătoase structural pe termen lung. Mariana a comentat mai multe despre proiectele urbane noi și cum se face monitorizarea acestora, ce anomalii apar și cum pot fi ele gestionate. 

Vedem multe proiecte urbane noi, complexe, a căror execuție presupune riscuri geotehnice și structurale, dat fiind că subtraversează infrastructura existentă. Ce trebuie să știe autoritățile publice în acest caz?

Așa este, se construiesc linii de metrou și multe pasaje subterane ce traversează drumuri naționale sau diverse căi ferate, ca să dau doar un exemplu.

Ce consider că ar trebui să cunoască autoritățile publice în astfel de cazuri?

• Pentru că vorbim despre subtraversarea infrastructurii existente și nu doar, aici intră și toate clădirile din zona de influență a noilor lucrări, este extrem de important să fie cerută, bugetată și făcută analiza riscurilor geotehnice și structurale pentru toate construcțiile din zona de influență a noilor lucrări de infrastructură. Este critic. Dacă nu se face acest pas, restul lucrărilor ulterioare sunt compromise, pentru că nu exista control pe aceste riscuri. Autoritățile au obligația să respecte legislația și să fie vigilente. 
• Necunoașterea obligațiilor conform legislației în vigoare nu este o scuză.  
• Conform P130/99, autoritatea contractantă are obligația de contractare DIRECTĂ a acestor lucrări. Autoritatea trebuie să ceară un program de monitorizare structurală și geotehnică de la Proiectant, pe care să îl pună în aplicare. 
• Acest tip de proiecte și nivelul de risc aferent – impun, destul de des, implementarea unor soluții de monitorizare în timp real. Daca Proiectantul nu este familiarizat cu aceste soluții, însă riscurile sunt mari, îi invităm să analizeze soluțiile valabile în piață, nu să meargă doar pe ceea ce știu deja. Nivelul de complexitate al acestor proiecte subterane de infrastructură mare cere alt mod de lucru, alt mod de a monitoriza și controla aceste riscuri. Este nevoie de prevenție, nu de situații iminente și cu risc de prăbușire. 
• Siguranța este critică pentru comunitate. Așadar, trebuie să aliniem și natura soluțiilor tehnice la acest aspect. Monitorizarea în timp real permite obținerea de informații utile și valoroase, precum și alertarea instantanee în cazul în care sunt depășite pragurile de siguranță setate. Toate acestea ne ajută să protejăm atât mediul construit existent, cât și viața oamenilor, prin obținerea în timp util a informațiilor necesare și relevante. 

Mai exact, ce tehnologii sau metode utilizați pentru a monitoriza riscurile care pot impacta infrastructura existentă în timpul construcției?

Mai întâi, vreau să dau o explicație necesității de a face monitorizare infrastructurii existente, în timpul construcției. Orașele dens populate și mutarea infrastructurii în subteran pune o mare presiune pe actul construcției în general și face obligatorie protejarea construcțiilor învecinate. Reducerea nivelului de degradare a acestora trebuie să fie o prioritate, în cazul noilor dezvoltări. 

Apoi, recomandăm ca, înaintea demarării lucrărilor de execuție, să existe o campanie de informare a proprietarilor ale căror construcții se află în zona de influență, să li se explice beneficiile lucrărilor de monitorizare, să se realizeze o inspecție tehnică sau un releveu al defectelor structurale existente în construcțiile învecinate și să se instrumenteze construcțiile conform riscurilor identificate. Doar în acest mod, vom avea imaginea completă și toate datele care să ne ajute să protejăm construcțiile învecinate, să evităm discuții dificile despre existența posibilă a unui anumit impact asupra clădirilor învecinate, reclamații la organele de control, opriri ale șantierului etc. De asemenea, este de luat în calcul transmiterea graduală a rapoartelor de monitorizare către toate părțile interesate, ori de câte ori este necesar.

În ceea ce privește monitorizarea construcțiilor învecinate, este important să se clarifice care sunt construcțiile învecinate direct impactate și unde monitorizarea structurală este critică, care sunt riscurile și instrumentația necesară, care este frecvența recomandată a măsurătorilor. Acest proces este unul esențial în luarea deciziilor și trebuie ca autoritățile să se raporteze la el ca la o investiție în noua dezvoltare.

Recomand cu încredere să se evite situațiile în care monitorizarea infrastructurii și a clădirilor din zona de influență este doar mimată. NU ajută pe nimeni. Nu ne ajută cu nimic specificațiile tehnice copy-paste, incomplete sau neadaptate riscurilor, instrumentația insuficientă, măsurătorile făcute din birou, rapoartele cu informații irelevante. Vorbim despre un proces sensibil și complex, cu consecințe importante asupra stabilității, siguranței și sănătății structurale, precum și cu costuri foarte concrete pe care le putem evita și care ar deriva din stoparea lucrărilor, reclamații, litigii, reparații ulterioare mult mai laborioase. 

Care sunt anomaliile care apar în ceea ce privește subiectul sănătății structurale în aceste tipuri de proiecte?

Din păcate, sunt destul de multe anomalii care apar în aceste tipuri de proiecte. Mă voi referi la câteva dintre cele care dor cel mai mult, pentru că se reflectă în mod direct în calitatea și siguranța structurală a proiectelor in dezvoltare și a infrastructurii deja existente:

• De multe ori, avem de-a face cu cerințe lipsă sau vagi în caietele de sarcini din licitații. Partea de monitorizare este trecută undeva la capitolul „și altele”, fără cerințe specifice legate de cantități și fără specificații concrete legate de soluțiile tehnice necesare. Fără buget clar alocat și fără să facem o prioritate reală din procesul și activitatea de monitorizare, siguranța structurală este pusă în pericol și devine un subiect trivializat, în loc să i se acorde importanța reală pe care o are într-un proiect.
• Nu există nici criterii clare de evaluare și departajare între jucătorii care participă la licitații. Acest lucru duce la un cerc vicios. Analiza ofertelor primite nu poate fi realizată corect, dacă se compară „mere cu pere” și dacă nu există criterii comune de departajare. Se face, astfel, un deserviciu întregului proiect în final, mai ales dacă politica „prețului cel mai mic” este singura care face legea. 
• O altă anomalie este lipsa capitolului dedicat urmăririi comportării în timpul execuției și exploatării. Așa cum am explicat mai sus, este absolut inacceptabil ca un astfel de proiect să fie aprobat de către autoritatea contractantă și să nu fie luat în considerare acest aspect – critic. 
• Nu în ultimul rând, m-aș mai referi și la acceptarea în licitații a jucătorilor care nu au autorizația de Laborator de analize și încercări în activitatea de construcții. Este o garanție a faptului că știu ce au de făcut și că livrează la un anumit nivel, cerut de legislația în vigoare. Este vital să definim criterii de calitate obligatorii, în funcție de care să se facă selecția partenerului de monitorizare în licitațiile publice. 

Cum colaborați în general cu autoritățile locale și centrale și alte părți interesate pentru a asigura în mod eficient sănătatea structurală a construcțiilor pe care le monitorizați?

Sixense Romania participă la licitațiile publice conform legislației în vigoare, dacă acestea sunt lansate direct. Sunt maximum 10 pe an, dintre care cel mult două au criterii clare de calitate, la care chiar poți să te aliniezi. Restul sunt cu documentații tehnice neclare și slab bugetate, total neconectate la piața acestor lucrări, nu mai menționez nivelul tehnologiei – impus deja de mult pe plan internațional. 

Marea majoritate a proiectelor de monitorizare în care compania pe care o conduc este implicata este în cadrul colaborărilor prin subcontractare. Avem aceste parteneriate cu proiectanții și constructorii mari din piață, care își doresc să facă lucrurile bine și prețuiesc  enorm acest lucru. 

Desigur, ne-ar plăcea să spunem că aceste context se va schimba și că autoritățile publice vor înțelege de ce e o nevoie urgentă ca această situație să se schimbe radical, dacă își doresc proiecte de infrastructură subterană cu riscuri monitorizate și în control. Dacă există deschidere și bunăvoință, dacă există implicare și dorința de a face lucrurile corect și ca la carte, întotdeauna suntem deschiși spre colaborare. Iar sutele de proiecte – de monitorizare geotehnică și structurală – pe care le avem în portofoliu la ora actuală demonstrează acest lucru.

De asemenea, prin Asociația Profesională de Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS), al cărei Președinte sunt și al cărei co-fondator este Sixense România, am vrut să facem un pas și mai departe și chiar să oferim un cadru de bune practici la care să ne raportăm. Este o muncă titanică în spate, pentru că vorbim despre schimbare de mentalități și despre informare pentru o întreagă industrie până la urmă, însă credem foarte mult în colaborare și în ceea ce facem, iar rezultatele s-au văzut pentru noi. Fiind constanți și nedându-ne bătuți, pot să spun că am reușit să veghem asupra mediului construit și să lucrăm la siguranța structurală a numeroase proiecte. 

Articol susținut de Sixense România