Uneori, copiii ne scot din sărite. Sfaturi pentru a gestiona accesele de furie atât ale copiilor, cât și ale părinților

Simțiți cum vă crește tensiunea arterială atunci când copilul refuză să coopereze? E-n regulă! Furia este o emoție comună și de-a dreptul sănătoasă. Doar suntem ființe umane! Comportamentul furios și agresiv însă are un impact major asupra vieții de familie și ne afectează și sănătatea. De aceea este important să tratăm furia într-un mod pozitiv. Anumite strategii ne pot fi de ajutor atât în gestionarea furiei proprii, cât și în managementul răspunsului la furia celorlalți.

Suntem mânioși mai ales atunci când suntem obosiți și stresați. Furia este, de asemenea, o reacție obișnuită în situațiile pe care le percepem ca fiind nedrepte sau în afara controlului nostru.

Pentru un copil sau un adolescent starea de extremă iritare poate apărea atunci când familia sa trece prin schimbări majore, precum divorțul părinților sau decesul cuiva, dacă este supus abuzului, hărțuirii sau se confruntă cu discriminarea.

Când devine furia copiilor o problemă

Copiii și tineri gestionează greu sentimentele de furie și este normal. În cazul lor, acea parte a creierului care ajută la gestionarea emoțiilor este insuficient dezvoltată. Și nici nu va fi complet dezvoltată până după vârsta de 20 de ani.

În plus, adolescenții trec la pubertate prin schimbări hormonale care pot intensifica aceste emoții. Atunci când se simt copleșiți, copiii fie își varsă furia în afara lor, lovind și țipând, fie în interiorul lor, fiind duri cu ei înșiși, fie printr-o atitudine pasiv-agresivă, marcată de sarcasm sau de ignorarea persoanelor din jur.

Mulți copii și tineri pot reacționa astfel atunci când sunt furioși. Dacă o fac însă de fiecare dată, acest lucru nu este normal și ar trebui să-i pună pe părinți pe gânduri.

Furia devine o problemă atunci când afectează relațiile copiilor cu alți copii sau cu familia, dacă îi fac pe cei mici să se simtă sistematic rău, nefericiți și copleșiți, dacă reacțiile sunt violente față de alte persoane sau dacă ajung să se rănească ei înșiși, potrivit youngminds.co.uk. 

Când furia arată în acest fel, adesea este însoțiță și de alte sentimente precum frica, tristețea sau durerea. Uneori, starea de iritabilitate prezentă o perioadă lungă de timp poate fi semnul că adolescentul se luptă cu o stare de dispoziție proastă sau poate fi o modalitate de a semnala că este ceva în viața lor care nu este tocmai în regulă.

Ce pot face părinții în fața comportamentului agresiv

Patru sunt pașii care trebuie urmați de părinți atunci când un copil sau un adolescent are un comportament agresiv.

• Primul și cel mai important este acela de a rămâne calmi și a nu răspunde la furie cu furie. Altminteri, există riscul de a agrava situația. Părinții trebuie să se concentreze pe a rămâne cât mai relaxați posibil, pe controlul vocii și al gesticii corporale. Asta înseamnă, de exemplu, să nu-și încrucișeze brațele, iar vocea să fie calmă.

• Pasul al doilea este acela de a le oferi copiilor puțin spațiu necesar pentru a se calma. Pentru un adolescent asta poate însemna o oră la dispoziție pentru a asculta muzică sau a discuta cu prietenii. Părinții trebuie să evite să pună prea multe întrebări atunci când cei mici sunt supărați. Oferirea unui spațiu necesar pentru calmare este benefică de ambele părți.

• Pasul numărul trei este acela de a separa sentimentele de comportament. E bine ca părinții să-și amintească faptul că sentimentele copiilor sunt în regulă, chiar dacă nu și comportamentul lor. Părinții trebuie să le arate că înțeleg cât sunt de supărați sau de frustrați, dar, totodată, să le ceară să înceteze orice comportament care i-ar putea răni pe ei sau pe oricine altcineva. De exemplu: „Înțeleg că ești supărat și este în regulă, dar nu este în regulă să țipi la mine!”

Odată calmul recâștigat, părinții pot purta o discuție cu copiii în care să le arate că înțelege și perspectiva lor. Dar, din nou, că nu este în regulă ca ei să lovească, să spargă lucruri sau să strige. Iar după accea să încerce să treacă peste incident.

Părinții trebuie să creeze copiilor lor oportunitatea de a vorbi și de a explora împreună ce anume îi face pe cei mici să devină furioși. Dacă ei nu vor să vorbească, să încerce alte formule de comunicare – prin intermediul mesajelor, de exemplu, sau atunci când se plimbă sau se află împreună în mașină.

Trucuri pentru managementul furiei

Specialiștii Mayo Clinic  recomandă o formulă de calmare a nervilor în zece pași.

Primul: gândiți-vă înainte de a vorbi!

În toiul unei discuții încinse e ușor să spunem ceva ce mai târziu vom regreta. Astfel, e bine să ne acordăm câteva momente pentru a ne aduna gândurile înainte de a le rosti. De asemenea, e util să permitem și celorlalți să facă la fel.

Odată ce ne-am calmat, ne putem exprima preocupările.

De îndată ce gândim iarăși limpede ne putem exprima frustrarea într-un mod neconfruntațional. Asertiv. Ne putem exprima preocupările și nevoile în mod clar și direct, fără a-i jigni pe ceilalți sau a căuta să-i controlăm.

Exercițiile fizice pot ajuta la calmarea nervilor și la reducerea stresului. Dacă simțiți că vă cuprinde furia, ieșiți la o plimbare sau la alergat. Sau faceți alte activități fizice care vă fac plăcere.

Luați o pauză. Acest îndemn nu este doar pentru copii. Oferiți-vă pauze scurte în acele perioade din zi care tind să fie cele mai stresante. Câteva momente de liniște ajută să vă simțiți mai bine pregătiți pentru  gestiona ceea ce urmează, fără iritare și nervi inutili.

Identificarea de soluții posibile este de asemenea, utilă. În loc să rămâneți concetrați pe ceea ce v-a scos din sărite, canalizați energia către găsirea de soluții pentru rezolvarea problemei. Dacă dezordinea din camera copilului te scoate din minți, închide ușa! Dacă partenerul întârzie mereu la cină, programați masa mai târziu sau acceptați să cinați singuri de câteva ori pe săptămână. E util să înțelegeți că unele lucruri sunt pur si simplu în afara controlului dvs. Încercați să fiți realiști față de ceea ce puteți sau ce nu puteți schimba.

Grijă la exprimare. Pentru că blamarea sau criticarea celuilalt nu face decât să sporească tensiunea. Folosiți persoana întâi „eu” pentru a descrie problema. Fiți respectuos și specific. Spuneți: „Sunt supărat pentru că te-ai ridicat de la masă și nu te-ai oferit să ajuți la stângerea farfuriilor” în loc de ”Tu nu te implici niciodată în treburile casnice.”

Nu păstrați ranchiună! Iertarea este un instrument puternic. Dacă permiteți furiei și altor sentimente negative să vă copleșească vă puteți trezi înghițiți de propria amărăciune, dominat de un sentiment de nedreptate. Prin iertare învățăm din situații și ne întărim relațiile.

Umorul este și el o armă care detensionează foarte eficient o situație încordată. Prin urmare, umorul trebuie folosit ca modalitate de a înfrunta ce vă enervează, de a evita așteptările nerealiste pe care le aveți despre cum ar trebui să decurgă lucrurile. Totodată, este o cale de a evita sarcasmul care le-ar putea răni sentimentele celorlalți și ar putea înrăutăți lucrurile. 

Exersați abilitățile de relaxare! Când simțiți că situația tinde să scape de sub control e momentul să puneți la lucru abilitățile de realxare pe care le cunoașteți. Adică, fie exerciții de respirație profundă, repetarea unui cuvânt sau a unei fraze liniștitoare – de tipul «ține-ți firea» – sau puteți, de asemenea, asculta muzică. Orice este nevoie pentru a încuraja relaxarea și a nu pune paie pe foc. 

Și nu în ultimul rând, e bine să știți când și unde să căutați ajutor. Întrucât controlul furiei poate fi o adevărată provocare. Iar dacă simțiți că nu faceți față singuri, riscați să faceți lucruri pe care să le regretați și care-i jignesc pe cei din jur, cereți ajutorul specialiștilor. Aceștia pot fi psihologi, psihoterapeuți sau specialiști în sănătatea mintală.

SURSA FOTO: Dreamstime.com