Legea recunoştinţei între generaţii: În ce țări mai există și cum funcționează

Potrivit unui proiect de lege depus de 73 de parlamentari, majoritatea PSD, copiii majori apţi de muncă ar putea fi obligaţi să-şi întreţină şi să-şi îngrijească părinţii inapţi de muncă. HotNews.ro a căutat să afle dacă mai există țări în care un asemenea mecanism există, și mai ales cum funționează. Din documentarea noastră a reieșit că o asemenea lege operează în câteva țări asiatice (China, India, Bangladesh, Coreea de Sud sau Singapore), cu mici diferențe. De asemenea, o lege similară operează în câteva state americane, cu precizarea că acolo nu există pensii date de stat.

Bangladesh: Legea privind întreținerea părinților

Există din 2013. În cazul în care copiii adulți nu asigură întreținerea părinților fără să invoce vreun „motiv logic”, părinții pot depune o plângere împotriva acestora. Fiecare adult este obligat să ofere părinților o sumă ”rezonabilă” de bani pentru întreținere. În cazul în care aceștia nu își ajută părinții, amenzile urcă până la 1.200 de dolari SUA (echivalent în moneda locală) sau cu închisoare de cel mult 3 luni.

În mod tradițional în Bangladesh, familia joacă un rol important în susținerea persoanelor în vârstă. Dar și acolo, societatea a suferit schimbări structurale. Creșterea rapidă a industrializării, urbanizarea și globalizarea a făcut ca fenomenul migraționist să ia amploare. Pentru o viață mai bună, localnicii tineri emigrează, în vreme ce părinții acestora preferă să rămână acasă. Această situație îi face pe cei plecați să acorde mai puțină atenție celor rămași acasă, iar pe de altă parte există o serie de tineri pentru care părinții lor scad în importanță. Vezi aici cum arată legea din Bangladesh..

China: Legea pentru protecția drepturilor și intereselor persoanelor în vârstă.

Legea există tot din 2013. „Membrii familiei trebuie să aibă grijă de nevoile spirituale ale persoanelor în vârstă și să nu le ignore sau să le neglijeze. Cei care trăiesc separat de persoanele în vârstă, sunt obligați să-i viziteze și să le trimită atenții. Vezi aici cum arată legea din China.

India: Legea privind întreținerea și bunăstarea părinților și a persoanelor în vârstă.

Copiii adulți și / sau nepoții sunt obligați să sprijine financiar cel puțin un părinte sau bunic. Amenzile sunt de circa 75 USD și/sau închisoare de până la 3 luni. Vezi aici cum arată legea indiană.

Singapore: Maintenance of Parents Act

Legea există din 1995. Copiii adulți trebuie să plătească fiecărui părinte cu vârsta de cel puțin 60 de ani, fie o indemnizație lunară, fie o sumă forfetară pentru întreținere. În general, legile privind asistența filială completează eforturile Guvernelor de a sprijini persoanele în vârstă. În ultimele decenii, în Bangladesh și India deși volumul plăților destinate seniorilor a crescut, banii rămân insuficienți pentru a satisface nevoile de bază ale persoanelor în vârstă.

În Singapore, peste 70% dintre respondenții implicați într-un studiu național privind cetățenii în vârstă au raportat că transferurile de bani de la copii reprezintă cea mai importantă sursă de venit.

În Coreea, Statul îi sprijină prin diferite măsuri fiscale pe tinerii care au grijă de părinți. Însă efectele acesteia sunt mai degrabă simbolice, fiind evidente lipsa de eficacitate a unei asemenea măsuri.

Ce au mai constatat autoritățile din statele în care există asemenea legi:

Femeile asigură aproximativ 70% din îngrijirea fizică și din banii pentru seniori, ceea ce duce la disparități salariale de gen. Multe dintre femeile angajate cu contracte de muncă au demisionat pentru a deveni îngrijitori (neplătiți) ai seniorilor.

Deși legea îi obligă pe tineri să le ofere seniorilor bani, aceștia n-o fac, dar sunt foarte puține cazurile în care părinții își dau în judecată copiii pentru a-i obliga la plată. Procedând astfel, s-ar confirma faptul că contractul dintre generații a eșuat.

Asemenea legi funcționează bine în state cu venituri peste medie și o cultură familială solidă (Singapore). Spre deosebire de Guvern, familia se pricepe mai bine la evaluarea nevoilor persoanelor în vârstă și pot fi capabili să răspundă în mod mai adecvat și mai rapid acestor nevoi.

În general, asemenea legi nu sunt eficiente. Nici în Singapore ca urmare a legii nu s-au constatat creșteri ale volumelor de plăți către seniori. Pe scurt, cine a dorit și a putut să își ajute părinții au făcut-o și înainte de apariția legii. Cine nu a avut de unde plăti, nu o face nici constrâns de lege.