​VIDEO INTERVIU Dan Lungu, scriitor: Cât se citește în România și ce înseamnă în cifre un scriitor de succes / Românii pleacă din țară masiv fiindcă sunt speriați de iminența unei dictaturi

Dan Lungu este unul dintre cei mai apreciați și mai traduși scriitori români, este în același timp conf. univ. dr. al Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fost director al Muzeului Național al Literaturii Române Iași și co-fondator al Festivalului Internațional de Literatură și Traducere – FILIT. La alegerile legistlative din 2016 a obținut un mandat de senator de Iași din partea USR.

Romanul sau ”Sunt o babă comunistă” a fost tradus in mai multe limbi și a fost ecranizat în regia lui Stere Gulea. Alte cărți au cunoscut succesul pe scena teatrului cum ar fi ”Cu cuțitul la os” și ”Nuntă la parter”.

Despre noul său roman ”Pâlpăiri”, criticii spun ca va fi printre cele mai bune cărti din istoria literaturii române care trateaza viața satului.

Dacă un străin m-ar pune să îi explic cum a evoluat România după 1990 i-aș face cadou cărțile lui. Nu sunt critic literar, dar scriitorul Dan Lungu îmi seamănă foarte tare cu un chirurg care te operează pe viu și îți spune glume în același timp. Nu știi dacă să razi sau să urli de durere, dar te ridici de pe masa de operație cu certitudinea că ceva s-a vindecat in tine.

”Raiul găinilor (2004), Sînt o babă comunistă (2007), În iad toate becurile sînt arse (2011), Fetița care se juca de-a Dumnezeu (2016) si Pâlpâiri (2018) trateaza societatea românească aflată in deruta anilor 90, trecerea de la sistemul centralizat de stat la capitalismul incipient si natang pana la tema migratiei, a copiilor ramasi acasa cu dorul parintilor si a satului romanesc din prezent care isi cauta un drum spre mai bine. Tocmai de aceea, discutia noastra nu putea ocoli aceste fenomene, vazute prin lupa sociologului Dan Lungu.

Dan Lungu, despre ce își dorește un scriitor și ce înseamnă să ai succes din punct de vedere editorial:

”Pe mine mă interesează în primul rând dacă îi place cartea mea lui Agopian sau Gabrielei Adameșteanu. Apoi contează traducerile, nu neapărat din punct de vedere financiar ci ca prezență pe o piață de carte străină. Participarea la festivalurile internaționale importante și premiile primite contează. Strict financiar, succesul apare după ce ești tradus și vândut afară. Chiar dacă în străînătate drepturile de autor sunt undeva între 4 și 7%, iar in Romanaia pot fi între 8 și 12%, in străinătate se vinde mai mult și se simte. Un scriitor debutant va vinde 1.000 de exemplare, iar financiar nu contează. Dacă vinzi peste 5.000 de exemplare se simte, dar sunt puțini scriitori care pot face asta. În România, cu excepția a doi-trei scriitori, nu se poate trăi din scris sau se trăiește modest.”

”Noi avem în primul rând-ceea ce nu e neapărat rău-o piață foarte deschisă pentru traduceri. Cred că 80% din cărțile care apar în România sunt traduceri. În Franța sau în Germania sunt procente până la 40%-50%, iar în SUA doar un procent de 5%. Suntem o piață foarte deschisă, foarte permisivă, ceea ce e spre folosul cititorilor, dar și al scriitorilor. Trebuie gândită însă și o formă de a promova mai bine și scriitorii români.”, spune Dan Lungu.

Dan Lungu, despre plecarea românilor în străînătate începând imediat după revoluție și până în prezent: ”Românii sunt speriați acum de iminența unei dictaturi, iar zvonurile despre ieșirea din Uniunea Europeană sunt catastrofale”

Micul trafic și studetii plecați la studii imediat după 90 au constituti primii pași ai migrației. Atunci, românul a constatat că dacă lucrezi acolo o luna poți câștigă cât într-un an în România. Traseele neoprotestante pe care intrau bibliile în țară au fost folosite de români în sens invers. Deschiderea granițelor a dus, în mod fires,c și la plecări masive. În timpul crizei economice am avut o stagnare, dar acum plecările sunt din nou foarte mari.

Dan Lungu, despe Uniunea scriitorilor ”ca o cutie neagră și plină de secrete spre care dacă întinzi mâna te și muscă”

Concilierea în Uniunea Scriitorilor nu a mai fost posibilă din momentul în care am întrebat de bani, spune Dan Lungu care crede că această opacizare instituțională vine din faptul că nu există un exercițiu al transparenței, că Uniunea nu a intereactionat niciodată cu publicul și ”mai avem și această perspectiva genialoida a scriitorilor care nu trebuie deranjați”.

”Noi suntem o instituție de elită, ziceți mulțumesc că suntem pe pământul asta, e suficient pentru voi… mai întrebați și despre bani?”, așa se manifestă Uniunea Scriitorilor.