Referendumul pentru familie, un razboi politic in care Biserica Ortodoxa nu are ce cauta

Liviu Dragnea incearca sa tirasca Biserica Ortodoxa intr-un razboi politic periculos. Seful PSD vrea sa foloseasca referendumul pentru familia traditionala ca moneda de schimb intr-o posibila negociere cu centrii de putere din stat pe care-i considera inamicii lui. Ca sa ridice valul popular pe o tema complet parazitara in acest moment, Dragnea va pune presiune pe Biserica Ortodoxa sa sustina referendumul. Dar Biserica trebuie sa urmareasca acum alta agenda: agenda improspatarii interne, fara de care risca prabusirea.

Jocul lui Dragnea e simplu. L-a explicat Dan Tapalaga: e o perdea de fum, o falsa tinta care sa atraga energiile societatii intr-o dezbatere fara rost, timp in care seful PSD sa-si treaca ororile de proiecte din justitie si economie. Referendumul pentru modificarea Constitutiei e populist, inutil si periculos. Pentru credinciosii ortodocsi, ca si pentru ceilalti credinciosi, cistigul unui asemenea referendum e zero. Biserica nu functioneaza asa, prin impunerea vointei credinciosilor si celor care nu sint credinciosi. Asa functioneaza statul. Or, Biserica Ortodoxa nu e statul.

Pentru Biserica Ortodoxa, cintecul de sirena al lui Dragnea e contraproductiv. Biserica Ortodoxa are de rezolvat probleme interne critice.

BOR a trecut acum citeva saptamini prin doua operatiuni fara precedent. Prima, cea spectaculoasa pentru public, a fost indepartarea unui inalt ierarh (episcopul de Husi, Corneliu Birladeanu) banuit de relatii homosexuale. O lovitura dura pentru imaginea unei biserici care, prin sute de preoti, a strins semnaturi pentru declansarea referendumului pentru familia traditionala.

A doua operatiune eminamente politica in interiorul BOR a fost stabilirea unui mecanism prin care pot fi pedepsiti si indepartati din Biserica Ortodoxa inaltii ierarhi. BOR si-a creat un fel de DNA + Curte Suprema interne care sa lupte cu cazurile de coruptie printre conducatorii bisericii. Da, suna ciudat: pina acum, BOR nu avea un instrument prin care sa-i pedepseasca pe inaltii ierarhi care calcau strimb.

Patriarhul Daniel a creat noua institutie (numita Consistoriu arhieresc) in ciuda opozitiei unora dintre inaltii ierarhi din Sinod, conducerea colectiva a BOR. Potrivit surselor HotNews.ro, patriarhul a fost sprijinit de Teofan, mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Teofan a inteles ca atitudinea sa pasiva in privinta marilor probleme politice si administrative ale BOR a incurajat aparitia suspiciunilor ca face jocul factiunii pro-ruse din biserica si a inceput sa se implice serios, pe masura greutatii date de functia pe care o ocupa – a doua functie ca importanta simbolica din Biserica Ortodoxa Romana. Eu insumi am scris in urma cu citiva ani despre aceste suspiciuni, cind Mitropolia Moldovei a privit tacuta cum zeci de preoti si calugari s-au implicat fatis in lupta politica impotriva companiei americane Chevron.

Cu acest nou instrument, Biserica Ortodoxa are obligatia de a incepe curatenia interna. Prea multa vreme a functionat zicala „fa ce zice popa, nu ce face popa”. Informatii publice arata inalti ierarhi implicati in dosare de coruptie sau in fapte cel putin imorale, musamalizate pina acum de conducerea Bisericii.

Nepotismul unor ierarhi si comportamentul despotic in arhiepiscopiile pe care le conduc sint deja de notorietate. La fel si implicarea unora dintre ei in relatii imorale, de notorietate in lumea inchisa a seminariilor si facultatilor teologice.

Biserica Ortodoxa nu mai poate astepta pasiva ca presa sa dezvaluie coruptia cronica de la varful institutiei, o institutie-cheie pentru Romania. Negarea, cum a fost cazul reactiei initiale post-Colectiv, nu o ajuta. O ajuta insa reactiile pro-active precum cea din luna februarie, cand Patriarhul Daniel s-a situat de partea luptei anti-coruptie intr-un mesaj care a facut multi credinciosi ortodocsi sa fie mandri de Biserica ce-i reprezinta.

Pe linga noul instrument de judecata pe care si l-a creat, Biserica Ortodoxa trebuie sa mai faca un pas spre limpezirea vietii sale interne: inaltii prelati trebuie sa scape de povara treburilor administrative si sa gestioneze doar opera spirituala. Exista consiliile eparhiale, create dupa modelul lui Andrei Saguna, care pot gestiona chestiunile administrative si financiare, astfel incit arhiepiscopii si episcopii sa nu mai aiba tentatia puterii.

Biserica Ortodoxa mai poate face un pas inainte spre curatirea interna: sa introduca declaratiile de avere, dar si un cod intern de integritate prin care sa statueze anumite incompatibilitati in sanul clerului. La fel, Biserica trebuie sa ia in calcul fiscalizarea tuturor veniturilor sale si ruperea cordonului ombilical care o leaga de stat si o vulnerabilizeaza: alocarile bugetare. Ruperea legaturilor cu statul va face BOR mai puternica si mai responsabila in fata propriilor enoriasi.

Pe scurt, Biserica Ortodoxa are datoria fata de credinciosii sai sa tina pasul cu timpurile. A facut o prima miscare corecta in directia corecta. Biserica Ortodoxa are o fundatie solida pe care sa se sprijine in lucrarea ei: invataturile unor teologi de forta precum Andrei Saguna, Dumitru Staniloaie, Nicolae Steinhardt, Andre Scrima si ale altora de talia lor ofera BOR armatura morala pe care sa continue zidirea spirituala.