​VIDEO/FOTOGALERIE Povestea unui port african cu ambitii uriase – Dezvoltarea fantastica, dar deloc lipsita de controverse, a unui oras din tara regelui Mahomed al VI-lea

Acum mai bine de 600 de ani Tanger era locul de pornire a pentru cateva calatorii fabuloase realizate de arabul Ibn Battuta care reusea sa parcurga peste 120.000 km in aproape trei decenii, uimitor pentru vremea aceea. Orasul marocan a crescut enorm in ultimii ani si a devenit punct de pornire pentru numeroase calatorii fiindca portul este pe cale sa intre in top 20 cele mai mari ale lumii, dupa un plan urias de investitii anuntat in 2003 si cu continuare cel putin pana in 2020. Cum a decis Marocul sa atraga cu orice pret investitori in nord, cum de este posibil sa se faca prima linie de TGV din Africa, dar si care sunt minusurile acestui model de dezvoltare puteti citi in mai jos.

Informatiile pe scurt

•  Portul Tanger, situat la 15 km de Spania, este subiectul unui plan de investitii ce-l va duce din afara top 100, in top 20 cele mai mari porturi comerciale ale lumii.

•  Tanger, numele care face Mioveniul sa tremure, poate ajunge in doi-trei ani sa gestioneze trimiterea la export a peste un milion de masini.

•  Oficialii marocani spun ca in zonele industriale din jurul Tangerului vor ajunge sa lucreze 65.000 de oameni la un total de 750 de companii care vor exporta in valoare totala de peste 5,5 miliarde euro/an.

•  Orasul Tanger va beneficia si de o cale ferata de mare viteza care va permite parcurgerea in sub doua ore jumatate a distantei de 350 km fata de Casablanca.

•  Marocul este condusa cu mana de fier de regele Mohamed al VI-lea, iar la putere este un partid islamic moderat. Unii opozanti au ajuns la inchisoare, iar libertatea presei este departe de a fi totala.

•  Sunt voci care pun la indoiala strategia aleasa de Maroc care aloca miliarde de dolari din banii publici pentru proiecte industriale gigantice, cand ar putea directiona banii catre alte lucruri precum constructia de scoli.

• -De aproape un an sunt proteste tot mai vehemente intr-un oras nordic neglijat de autoritati. Foarte recent au fost noi ciocniri, iar fortele de ordine au intervenit in forta. Mai multi jurnalisti au fost agresati si autoritatile au intervenit la furnizorii de internet astfel ca in unele perioade nu a mai fost posibil sa se faca nimic online in oras.

Un oras care inca din vechime a avut legaturi cu locurile indepartate

Calatorul arab Ibn Battuta (al carui nume il poarta acum aeroportul) a plecat in 1325 din Tanger catre Mecca. pentru a face pelerinajul specific musulmanilor, insa calatoriile lui aveau sa dureze 29 de ani si sa acopere echivalentul modern a 40 de tari, el ajungand pana in Sri Lanka si China, dar trecand si prin Dobrogea.

In lucrarea care descrie calatoriile, Ibn Battuta din Tanger spune ca a mancat cu cersetorii si s-a ospatat cu regii, semnal clar al contrastelor cu care s-a intalnit. Tanger, orasul marelui calator, are azi peste un milion de locutori si contrastele sunt la tot pasul: falexa este impecabila, vezi si amsini de lux, dar si multi oameni la bustul gol care dorm sub pomi sau zone mizere.

Acelasi Tanger este insa pentru o luna gazda unuia dintre cei mai bogati oameni din lume, regele Salman al Arabiei Saudite pentru care vine cu o suita imensa pentru care au fost inchiriate aproape 1.000 de camere la hotelurile din oras.

Tanger s-a schimbat mult fata de acum cateva zeci de ani cand regele de atunci al Marocului reprima sangeros orice revolta din regiunea pe care nu o agrea. Tangerul a crescut in ultimii ani, locurile de munca sunt si ele tot mai multe, exista cai ferate si autostrazi noi si suntem la un an de finalizarea lucrarilor pentru un tren de mare viteza despre care marocanii spun ca este cel mai ieftin din lume.

Visul regal

In 1999 a venit la putere regele Mahomed al VI-lea care a initiat o serie de reforme economice si constitutionale, pastrand insa puterea absoluta si fiind responsabil pentru deciziile strategice legate de viitorul tarii.

Fata de alte tari din regiune, Egipt, Libia sau Tunisia, Marocul nu a simtit atat de puternic tulburarile Primaverii Arabe, protestele fiind rare si fara gradul de violenta din tarile vecine. Regele a gestionat bine situatia, a facut cateva reforme politice, iar iin 2012 au venit la putere islamistii moderati, presa internationala scriind ca a existat o intelegere intre monarh si acestia, astfel incat ei sa nu impuna legea islamica si sa nu puna la indoiala autoritatea regelui. Pana la acele alegeri era de neconcput ca un partid islamist sa vina la putere, chiar si daca era vorba de unul moderat.

In 2003 regele Mohamed VI a anuntat un plan urias de industrializare si modernizare a regiunii din jurul orasului Tanger care este ajutat si de o pozitie geografica extraordinara, fiind la doar 15 km de Spania si foarte aproape de Gibraltar, un punct cheie al navigatiei globale, cu 100.000 de nave ce trec in aceea zona in fiecare an.

Planul de opt miliarde euro si-a propus sa industrializeze zona din jurul Tanger-ului si mai ales sa creeze zeci de mii de locuri de munca. Autoritatile au construit rapid zeci de kilometri de autostrada, zeci de kilometri de cale ferata si au anuntat investitii uriase in port, creand si cateva zone comerciale libere de taxe.

Din cele opt miliarde euro, peste jumatate au venit de la statul marocan si jumatate de la diverse companii care au investit, cea mai importanta fiind investitia de un miliard de euro a Renault, in uzina deschisa in 2012 care acum a ajuns la maturitate.

Pentru Renault a construit initial statul marocan infrastructura, compania franceza angajand direct 8.000 de persoane si creand alte 30.000 de locuri de munca la furnizori de componente foarte cunoscuti, precum Delphi, Lear, Sunitomo si Yazaki. Planul este ca numarul de furnizori sa se dubleze, iar deschiderea uzinei Peugeot-Citroen in 2019 va incuraja alte companii sa vina.

Cu forta de munca a fost mai greu, Marocul fiind o tara predominant agricola, dar si cu o rata de peste 25% a somajului in randul tinerilor. La Renault statul a investit intr-un urias centru de formare si compania a adus specialisti di9n Franta si Romania pentru a pregati angajati locali. La fel s-a intamplat si cu alte companii care au adus specialisti care sa-i „scoleasca” pe angajatii marocani.

Portul a tot crescut, prima faza, Tanger Med I fiind data in folosinta in 2007, dupa investitii de peste 600 milioane euro. In 2009 a inceput constructia Tanger Med 2, proiect care va fi gata in 2019 sau 2020, dupa investitii de 1,2 miliarde euro.

Primul terminal a fost gata in 2007, dupa investitii de 150 milioane euro facute de o companie a grupului Maersk, al doilea terminal fiind gata in 2009. In 2019 vor fi inaugurate doua terminale: unul urias, la care investitiile vor fi de peste 800 milioane euro si unul mai mic, de 240 milioane euro realizat de Marsa Maroc, In total vor fi peste 4 km de cheiuri.

Acum portul gestioneaza trei milioane de containere/an, dar va ajunge la 9 milioane, iar terminalele pentru vehicule vor urca la o capacitate anuala de un milion masini/an, de la 375.000 in prezent. Acum exista spatii pentru 6.000 de vehicule in port, dar se poate ajunge la 10.000. Pana in prezent la cele 650 de companii care s-au stabilit in zona Tanger lucreza 50.000 de oameni, iar obiectivul este sa se ajunga la 65-70.000 de oameni in toate zonele industriale.

Platforma portuara are 1000 de ha, iar cea industriala are 5000 ha. In afara de domeniul auto, de departe cel mai bine reprezentat, in zona Tanger au unitati de productie companii din industria aeronatica, electronice, textile si agroalimentare.

Un model controversat de dezvoltare

Marocul a reusit sa investeasca atat de mult in dezvoltarea infrastructurii si fiindca nu trebuie sa dea unui organism international socoteala despre sumele investitte si nici nu trebuie sa respecte vreo limita in privinta ajutoarelor de stat.

Oficialii marocani au declarat in md repetat ca sunt total deschis globalizarii si in cazul Tanger chiar au dovedit asta prin rapiditatea cu care portul creste. Unele porturi devin mari in 30-40 de ani, Tanger devine urias in nici 15 ani.

Sefii portului spun ca totul s-a facut rapid si cu un nivel scazut al birocratiei. Regele a creionat viziunea de dezvoltare si s-a trecut la lucru, infiintandu-se si o agentie speciala – TMSA – cu puteri sporite de decizie.

Dar este controversat un astfel de model prin care se investeste enorm de mult in tarile in curs de dezvoltare pentru proiecte industrale faraonice. Aici obiectia ar fi ca in Maroc banii statului s-ar putea duce catre lucruri mult mai necesare, precum constructia de scoli, insa Marocul vrea sa atraga companii care cauta locuri in care sa produca la costuri minime si le pune la dispozitie tot ce au nevoie, de la autostrazi, pana la scutiri dr taxe. In schimb, companiile fac angajari.

Diversi experti internationali critica lipsa de transparenta a statului marocan cand este vorba de aceste proiecte mari si este pusa la indoiala si utilitatea lor pe viitor, mai ales ca ofera locuri de munca pentru cei care dezvolta infrastructura, dar aceste locuri de munca sunt numai pe termen limitat, pana cand lucrarile sunt gata.

O alta obiecie tine de faptul ca pozitiile de conducere in multe companii sunt detinute tot de straini si in acest fel nu li se dau managerilor locali sanse sa se afirme.

In cazul Tanger Marocul merge pe ideea ca investitiile uriase vor aduce multe companii care vor duce la cresterea nivelului de trai si la scaderea somajului, sperand ca un port urias poate aduce prosperitate ca in cazurile Singapore sau Dubai.

Trenul de mare viteza nu este un vis, ci este aproape gata

Dar Regatul Marocului nu se joaca atunci cand este vorba de infrastructura serioasa. In a doua parte a lui 2018 va fi data in folosinta linia feroviara de mare viteza Tanger-Casablanca, 350 km care vor fi parcursi in 2 ore si 10 de minute, fata de 4 ore si 40 de minute.

Marocul este una dintre putinele tari africane in care calea ferata este in stare buna si, dupa cum o arata si timpii de deplasare, trenurile marocane nu sunt lente nici acum. Dar statul este intr-o stare avansata cu proiectul TGV-ului espre care diversi oficiali spun ca este cel mai ieftin astfel de tren rapid din lume, pretul lucrarii fiind undeva la peste doua miliarde euro.

Linia nu este insa gandita pentru pasageri, ci si pentru a degreva accesul trenurilor de marfa dinspre si catre portul Tanger Med. Gandirea marocanilor este ca vor fi eliminate o serie de trenuri mai lente si pasagerii vor calatori cu noile trenuri unde este foarte posibil ca statul sa ofere subventii serioase astfel incat biletele sa nu fie extraordinar de scumpe.

Noua linie este bine gandita si fiindca trece si prin Kenitra, oras din apropierea capitalei Rabat unde Peugeot-Citroen construieste o uzina care va functiona din 2019. Distanta dintr Tanger Med si Kenitra este de sub 250 km si infrastructura va permite trenrilor cu piese si apoi cu masini sa ajunga usor in portul Tanger Med si de acolo destinatiile de export sunt la mica distanta, mai ales daca vorbim de Spania, Franta sau Italia. Evident ca trenurile cu piese sau masini nu vor rula cu 150 km/h, dar este suficient daca distanta dintre Kenitra si Tanger port va fi parcursa in trei-patru ore. La noi trenurile de marfa sunt adesea puse in asteptare si pot parcurge 200 de km in mai mult de 10-15 ore…

Sub sceptrul instabilitatii

Marocul este mult mai stabila politic decat vecinii sai, dar raman probleme si tara nu a fost ferita de proteste, nici in 2012 si nici in ultimele noua luni. Intr-un oras din regiunea nordica Rif, un oras numit Al Hoceima, la 300 km de Tanger au fost numeroase proteste dupa moartea groaznica a unui negustor de peste. Chiar weeke-end-ul trecut au fost noi proteste si cateva zeci de protestatari au fost arestati, dupa ce fortele de ordine au intrat cu bastoanele in oameni pentru a-i face sa renunte. Cerinta principala era legata de eliberarea liderilor unei miscari constituite dupa moartea vanzatorului de peste. Nu au existat critici la adresa monarhului, care este respectat si temut, ci doar la adresa guvernului.

Al Hoceima este capitala regiunii nordice Rif care a fost neglijata de administratia centrala, zona fiind saraca in investitii. In ultimele luni Rabatul a promis un plan de investitii de un miliard de dolari si a anuntat deschiderea de noi curse aeriene pentru a dezvolta business-ul si turismul. Insa in acelasi timp au fost arestati liderii protestatarilor, mai multi jurnalisti au fost agresati si unul a ajuns in inchisoare iar gradul de militarizare a regiunii a tot crescut.

Scenariul cel mai sumbru ar fi ca manifestatiile sa se raspandeasca in toata tara iar Maroc sa devina o tara instabila politic. Un astfel de scenariu este posibil, insa probabilitatea este destul de redusa atat timp cat autoritatile vor reusi o combinatie intre masurile de forta si cele care aduc modernizarea printr-o serie de investitii ce schimba in bine viata locuitorilor.

Ca Marocul tinteste cat se poate de sus o dovedeste si un anunt facut in urma cu cateva zile: companii marocane si chineze au anuntat ca vor sa construiasca la Rabat un zgarie-nori, cel mai inalt de pe continentul african. Ar trebui sa aiba 55 de etaje si 250 metri inaltime, urmand sa fie parte a unui proiect de dezvoltare a unei zone de business in capitala.